Cultură

A doua șansă | Geniile din spatele gratiilor

todaySeptember 6, 2023 2

Background
share close

Pe 11 iunie 1962, Frank Morris, împreună cu alţi doi deţinuţi ai închisorii de maximă siguranţă Alcatraz, situată pe o insulă izolată din golful San Francisco, au evadat. Nici până astăzi nu se știe ce s-a întâmplat cu cei trei, deși au existat dovezi ale reușitei lor. La scurt timp după acest incident, închisoarea s-a închis și pentru că faima de închisoare din care nu se putea evada fusese spulberată.

În spatele planului de evadare stătea Frank, deţinutul în vârstă de 36 de ani, condamnat pe viaţă. Remarcabil la Frank era un IQ ridicat, de 133 de puncte, care îl situa la nivel mondial în primii 3% oameni ca nivel de inteligenţă. Lipsa unei familii – Frank era orfan – şi lipsa unei îndrumări îl împinseseră însă la tot felul de infracţiuni, unele foarte ingenioase de altfel. Tot inteligenţa uimitoare l-a ajutat să conceapă planul de evadare, uimitor și pentru detectivii care până astăzi analizează cazul.

Cine se află dincolo de gratii?

Povestea lui Frank ascunde un adevăr pe care de multe ori refuzăm să îl acceptăm: în spatele gratiilor se pot afla genii. În mintea noastră însă, ideea că oameni extrem de inteligenţi pot fi în același timp răi sau cruzi nu își găsește locul. Sau, dacă ajungem totuși la acest adevăr, nu putem accepta că mai poate fi făcută o schimbare în dreptul lor. În ochii noștri, deţinuţii sunt doar niște oameni fără speranţă și de evitat.

Această mentalitate de excludere a foștilor deţinuţi îi determină să revină la infracţiuni, deși unii ar dori și au potenţialul să facă o schimbare în viaţa lor. În România, de exemplu, rata de recidivă ajunge la 80%, potrivit unui sondaj realizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Povestea lui Alexandru Hărănguș, fost condamnat al penitenciarului Gherla, spune multe despre ispășirea libertăţii. Picta în închisoare, acum nu mai are bani nici să mănânce, darămite pentru pânze și uleiuri. Fusese premiat la Berlin și Viena pentru operele lui, acum cerșește un loc de muncă. La fel ca Alexandru, mii de deţinuţi sunt condamnaţi iar și iar, și societatea aplică sentinţe mai dureroase decât statul.

A doua șansă

La fel ca Frank și Alexandru, în spatele gratiilor se află o mulţime de oameni care, fie din cauza lipsei unei îndrumări, fie din cauza unui mediu viciat, și-au folosit inteligenţa în scopuri imorale. Iar a doua șansă nu le este acordată multora dintre ei.

Programe din SUA de reintegrare şi educare a deţinuţilor demonstrează că măsurile și atitudinea corectă schimbă radical vieţi. Printr-un program derulat în New York, început în anul 1999, numit Bard Prison Initiative, care promovează educarea celor de după gratii, mii de deţinuţi au fost ajutaţi să-şi continue şi să-şi termine studiile. În peste 13 ani de activitate, realizatorii programului se mândresc cu studenţii lor. Peste două treimi dintre ei sunt acum angajaţi și nu s-au mai întors în închisori. Mulţi au decis să lucreze în domeniul asistenţei sociale, pentru a-i ajuta pe alţii să evite greșelile lor. În cadrul programului au fost studenţi care au terminat universităţi faimoase, precum Yale, Columbia sau Universitatea din New York.

Sunt și închisori întregi care au adoptat astfel de soluţii. Unul dintre iniţiatorii unui astfel de program, profesorul Baz Dreisinger, le predă deţinuţilor limba engleză şi discută cu ei filosofia lui Hegel sau lucrări faimoase, precum cea a lui Paulo Freire, Pedagogia oprimaţilor. Acesta declară că „ultima lui grijă e că studenţii vor recidiva la ieșirea din închisoare”, referindu-se la transformarea pe care o observă la ei datorită educaţiei și a încrederii acordate.

Experienţele neplăcute cu astfel de persoane sau grozăvia actelor lor ne determină să considerăm iniţiativa americană naivă, fără rost și costisitoare. Sau ne fac să credem că modelul nu se aplică în România. Doar nu am începe să-i educăm şi să avem încredere în ucigaşi sau violatori?

Dacă am sta și am analiza situaţia din penitenciare, am descoperi că lucrurile nu sunt în alb și negru, așa cum le vedem acum. Și, până la urmă, acordăm zilnic a doua șansă în urma eșecurilor și a greșelilor, ale noastre sau ale celorlalţi. Deși în ochii noștri acestea sunt mai mici decât ale deţinuţilor, ce ne împiedică să le-o oferim și celor care au ispășit deja o pedeapsă grea pentru greșelile lor?

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Andreea Irimia

Rate it

Previous post

Iad

Râsul, calea spre o sănătate mai bună și o viață fericită

Ne naștem echipaţi pentru a râde. Bebelușii încep să râdă pe la vârsta de 3 luni – cu mult înainte de a vorbi. În urma studiilor efectuate pe un lot de 1 500 de părinţi provenind din 62 de ţări, cercetătorul britanic Caspar Addyman a descoperit ce îi amuză pe bebeluși: „Printre candidaţii la titlul de cel mai amuzant joc s-au numărat emiterea de zgomote caraghioase sau jocul cu păpușile/marionetele. Totuși, […]

todaySeptember 5, 2023 4

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/