Rugăciune

Acatistul – Pentru cine să ne ridicăm în picioare?

todayMarch 3, 2021 3

Background
share close

Jurnalul online al motorului de căutare Google ne descoperă că, pentru internauţii români, cel mai de interes subiect din domeniul religios în 2019 a fost rugăciunea.[1]

Această preocupare pentru rugăciune a utilizatorilor români de internet este corelată strâns cu interesul online pentru subiectul „acatist”.[2]

Ce este un acatist?

Acatistul este un imn religios ortodox cu formă strictă (24 de strofe specifice). Structura imnului de tip acatist respectă cu stricteţe un model originar, care, conform tradiţiei ortodoxe, și-a demonstrat fiabilitatea și a produs numeroase intervenţii divine. Conţinutul imnului prezintă viaţa unei persoane sfinte și îi laudă virtuţile cu scopul principal de a crea o legătură cu sfântul, apoi de a obţine ocrotire și răspuns la rugăciuni. Sublinierea virtuţilor sfântului crește credinţa și admiraţia închinătorului și dorinţa sa de a urma respectivul exemplu.

Acatistul poate fi dedicat Persoanelor Sfintei Treimi, Maicii Domnului, sfinţilor, obiectelor sau locurilor sfinte (crucea, icoane făcătoare de minuni sau mormântul lui Iisus). Există puţine acatiste dedicate lui Dumnezeu, majoritatea hrănind cultul sfinţilor.

În viaţa cotidiană, credinciosul alege un sfânt căruia i se va adresa în funcţie de afinităţi și nevoi. Rânduiala de rugăciune poate să fie pe o perioadă de 40 de zile (de post, spovedanie, fapte bune) sau pe toată viaţa.

Acatistul este un dialog care, prin repetare frecventă, produce familiarizare cu persoana sfântă invocată. Acel „bucură-te!” care ritmează laudele este un salut în crescendo, până prezenţa sfântului devine pentru închinător o realitate. Acatistul materializează relaţia patron-protejat, relaţia dintre sfânt și credincios. Părintele Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, recomandă ca acatistul să fie citit de mai multe persoane (familia, prietenii) ca puterea lui să crească. La un moment dat, în urma perseverenţei, se naște prietenia cu sfântul.[3]

Relaţia cu un companion nevăzut are istorie în creștinism și nu numai. Exemplul cel mai cunoscut este relaţia pe care episcopul Paulin de Nola (353-431) a avut-o peste hotarul morţii cu martirul Felix. Paulin se raporta la Sfântul Felix cu insistenţă şi admiraţie, construind o relaţie personală, intimă, necesară. Această legătură, care era mai degrabă o posedare, a fost comparată cu relaţia la fel de notorie dintre retorul păgân din secolul al II-lea Aelius Aristides și zeul tămăduirilor, Asclepios, despre care Iisus Hristos nu are cuvinte bune (Apocalipsa 2:13).[4]

Acatistul a avut dintotdeauna deschidere comunitară: rugăciunea aceasta poate fi atât particulară, cât și publică. În tradiţia liturgică bizantină, acatistul este recitat cu cea mai mare solemnitate la Denia (utrenia) sâmbetei din a cincea săptămână a Postului Mare (vineri seara).

Începutul

Istoria acatistului urmărește cursul imnografiei bizantine. Specialiștii în liturgică ortodoxă încearcă să fundamenteze începuturile acestui imn cât se poate de timpuriu. Se consideră că rădăcinile sunt în opera Sfântului Efrem Sirul (a doua jumătate a secolului al IV-lea) sau în omiliile lui Vasile al Seleuciei (a doua jumătate a secolului al V-lea), în care predicatorul dezvoltă salutul îngeresc „bucură-te!” într-o scară de epitete la adresa Fecioarei. Un alt imnograf a fost Roman Melodul (prima jumătate a secolului al VI-lea). El a realizat în limba greacă ce a reușit Sfântul Efrem în siriană.

Primul acatist care apare este Acatistul Bunei Vestiri. Nu se știe cu siguranţă cine este autorul și nici când a fost compus.

Teologul Alexandru Prelipcean crede că acest imn are o paternitate colectivă și-l indică pe Roman Melodul ca fiind cel ce îi oferă forma finală.[5] Sinaxarul lui Nechifor Calist Xanthopol conectează acest imn cu eliberarea Constantinopolului asediat de o alianţă formată din avari, slavi și perși (626).[6]

Tradiţia a fost interesată de valorificarea legendară a evenimentului. Conform relatării bisericești, care face abstracţie de detalii militare importante, situaţia era fără ieșire, împăratul Heraclie (610-641) nu se afla în Constantinopol, iar trupele bizantine erau depășite numeric. Înfrângerea părea iminentă. Atunci, patriarhul Serghie a organizat o procesiune pe zidurile cetăţii, punând înainte cele mai puternice relicve ale Constantinopolului. Patriarhul i-a îndemnat pe toţi locuitorii metropolei să strige către Fecioara Maria, ca ea să le vină în ajutor.

Apărătorii capitalei bizantine au respins toate atacurile asediatorilor și, în semn de recunoștinţă, poporul a cântat toată noaptea, în picioare (de aici numele „acatist”, care înseamnă „a sta în picioare”), imnuri Maicii Domnului în Biserica Fecioarei din Vlaherne. Astfel s-ar fi născut textul acatistului.

Convingerea că metropola a fost salvată de Maica Domnului în urma rostirii imnului acatist a făcut carieră. Tradiţia a fost întărită și de legendele altor asedii (672-678, 718, 860). Acatistul a devenit astfel imnul încrederii bizantinilor în ocrotirea Maicii Domnului.

Căderea Constantinopolului sub turcii otomani (1453) a determinat spiritualizarea ocrotirii Maicii Domnului. Makarios Simonopetritul afirmă că, precum odinioară a apărat zidurile capitalei bizantine, „acum Maica Domnului intervine și salvează sufletele asediate neîncetat de diferite patimi”.[7]

Acatistul astăzi – un fenomen

Acatistul a jucat în cultul sfinţilor un rol asemănător celui avut de passio (lat.) în cultul martirilor. Passio e relatarea legendară a vieţii, mărturiei, morţii și minunilor martirilor. Aceasta nu este o prezentare obiectivă (precum actele martirice), ci o descriere impresionantă, vie, menită să reconstituie în imaginarul ascultătorilor persoana martirului. Passio era obligatorie pentru venerarea unui martir. Existau martiri care nu se puteau bucura de cinstire pentru că nu aveau un asemenea text.[8]

Acatistul se poate compune după un șablon, doar cu câteva informaţii din viaţa unui sfânt (reale sau imaginare). Oficializarea cultului sfinţilor la Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea) a însemnat generalizarea și uniformizarea acestui cult, iar acatistul a servit acestui scop.

Istoria recentă demonstrează că acatistul este o formulă liturgică de succes, în special la românii și slavii ortodocși. Acum două decenii, colecţiile de acatiste (acatistiere) numărau în medie 50 de titluri, pentru sfinţii mai importanţi.

Astăzi există site-uri ortodoxe care oferă un număr considerabil de acatiste (cam jumătate din zilele anului sunt dedicate unor sfinţi ale căror acatiste se pot descărca). Doar în luna decembrie sunt 27 de acatiste. Patriarhia Română a editat o colecţie de acatiste care depășește 150 de titluri până acum. Magazinele online au o ofertă bogată de cărţi care conţin acatiste. Există o sumedenie de articole care dau învăţături pentru folosirea acatistelor, care pot fi ascultate pe YouTube sau pe Facebook. Activitatea de traducere și compunere a acatistelor este un proces continuu, foarte dinamic.

Fenomenul acatistului le oferă credincioșilor soluţii pentru o multitudine de nevoi. Există acatiste pentru: alungarea duhurilor rele, însănătoșirea copiilor, examene, căsătorie, ajutor la judecătorie, ferirea de vrăji, eliberarea de vicii, vindecarea de cancer, pagubă sau datorii, naștere de copii, aplanarea neînţelegerilor cu socri sau cu părinţii, mulţumire, iertare, liniștirea sufletului, de pocăinţă pentru pruncii avortaţi sau pentru cei adormiţi (morţi). Acatistele închinate lui Dumnezeu nu au o specializare, sunt generale, nu vizează o nevoie specifică, ceea ce le face mai puţin atractive.

În schimb, mulţi sfinţi au căpătat o specializare. În principiu, pentru orice problemă se va găsi un sfânt care să mijlocească pentru ea. În special sfinţii recenţi, autohtoni sau adoptaţi de la vecinii ortodocși, sunt responsabili pentru rezolvarea problemelor contemporane.

Îngrijorarea cu privire la acatist

Sunt atât de puţine acatiste închinate lui Dumnezeu! Faptul că tocmai imnurile închinate lui Dumnezeu nu constituie interesul principal este o pierdere pentru viaţa spirituală a creștinilor. Poeţi plin de har precum Sfântul Grigorie de Nazianz sau Sfântul Simeon Noul Teolog ne-au lăsat pagini de trăire sublimă a comuniunii exclusive cu Dumnezeu. Nu întâmplător poemele Sfântului Simeon se numesc Imnurile iubirii dumnezeiești.[9]

Porunca a doua din Decalog interzice crearea de idoli materiali, intelectuali și spirituali (Exodul 20:4-6; Ioan 14:21). Nimeni și nimic, chiar dacă ar fi o „înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri”, nu trebuie să ne obtureze relaţia cu Dumnezeu, singura care ne face să fim după chipul și asemănarea divină.

Este o diferenţă mare între utilitarismul acatistelor adresate sfinţilor și imnurile oferite lui Dumnezeu. Dragostea noastră nu-și poate găsi o ţintă mai bună decât Dumnezeu. O asemenea dragoste coboară Cerul în noi și ne transformă din consumatori mai degrabă egoiști ai binecuvântărilor divine, în copii ai lui Dumnezeu

Oare există ceva mai important și mai de folos pentru viaţa aceasta și cea viitoare decât a ne concentra privirea în mod exclusiv asupra lui Dumnezeu, decât a-L lăuda pe El, pentru favoarea pe care ne-o face când Se oprește în dreptul nostru, când ne privește cum l-a privit pe Petru în curtea arhiereului, când simţim mila și încurajarea Sa în căderile noastre, când suntem îmbrăcaţi cu lumină din sanctuarul de sus, când simţim îmbrăţișarea Duhului Sfânt mai dulce decât mana din pustie, când primim ca dar din partea Tatălui clipe de aur în care lumea e așa cum a făcut-o El la început?

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Bogdan Andrei

Rate it

Previous post

Ultimele știri

Sorin Cigher: Goana după iluzii

Într-o zi, cel mai iscusit comerciant în a vinde ceea ce nu îi aparține, în a falsifica pentru a fi credibil și a încerca să ofere imposibilul, știind că nu poate, a venit la om să-l corupă, și a reușit. Femeia a fost prima atrasă în cursă, dar i-a venit rândul și bărbatului, amândoi au fost la același nivel de pervertire, nici o diferenţă între ei. Au căzut în cursa […]

todayMarch 2, 2021 4


Similar posts

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%