Nu mi-a plăcut niciodată Trump. Nu avea nici profilul gentlemanului creștin din vechea politică (Churchill, Adenauer, Rațiu etc.), nici claritatea morală și valorile adjunctului său, Pence, sau elocința și șarmul lui Reagan, omul care ne-a scăpat de comunism. L-am privit mereu ca pe un soi de Berlusconi mai puțin deștept, un produs inevitabil al evului media, în care a părea e mai important decât a fi, iar populismul e calea cea mai sigură spre succes în politică.
Cu toate acestea, mi-a plăcut că a denunțat ipocrizia stângistă, că a încercat să tempereze terorismul intelectual și poliția gândirii (asupra cărora stânga are monopol), că a rostit câteva adevăruri privind imigrația necontrolată, criminalitatea, ura de sine, ideologizarea neomarxistă a rasei și a sexului în media și universități, că a spus pe nume totalitarismului cubanez, iranian, chinez. Și asupra economiei SUA se pare că a avut un efect pozitiv până când a început pandemia.
Am aplaudat discursul lui de la Varșovia, recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului și încă vreo două inițiative; m-a deprimat conflictul permanent cu aliații săi din Europa, chiar și când avea dreptate Trump (în chestiunea Iranului, sau a contribuției la NATO, de pildă).
Chiar și în ultima vreme, îl consideram preferabil unui Biden senil, în spatele căruia se alinia un establishment ideologizat, isterizat și dispus la orice porcărie pentru a ajunge la putere. Modul în care Partidul Democrat și media stângistă au întreținut și speculat violențele urbane după moartea multirecidivistului Floyd m-a înfiorat. Linșajul mediatic la care Trump a fost supus permanent era odios și disproporționat față de orice greșeală de-a lui, amintindu-mi de demolarea lui Băsescu în epoca USL.
Cu toate acestea, Trump termină penibil, ca și Băsescu. Mă enervează și mă deprimă că astfel compromite și ce a făcut bine, justificând a posteriori criticile unor ticăloși care se vor cocoța din nou pe un piedestal moral.
Să răspunzi la violențele BLM și Antifa încurajând ubuesc și iresponsabil alt tip de anarhism e cea mai stupidă opțiune.
Sunt deprimat că asta va da noi aripi moralismului imoralilor stângiști, și că excesele lui Trump, născute din excesele stângii, vor alimenta o nouă escaladare a acestora din urmă. Din păcate, decența lui Pence și moliciunea lui Biden sunt prea puțin pentru a contracara radicalismul care a crescut în America începând cu nefasta ascensiune a sexo-marxismului în universități și media, din anii ’60 încoace.
Autor: Adrian Papahagi
Post comments (0)