Căsătorie

Bucurii dublate, necazuri înjumătăţite

todayDecember 10, 2020 5

Background
share close

„…și au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.” Cu această propoziţie se încheie multe dintre poveștile pe care le-am parcurs adesea în câteva zeci de minute, deși, în realitate, între începutul și sfârșitul unei povești de iubire sunt ani de experienţe și evenimente care pot fi uneori surprinzător mai abrazive decât par.

În faţa oricărei situaţii din această viaţă, fiecare dintre noi ajunge cu un bagaj conturat de mediul în care a crescut, de modelele pe care le-a avut, de experienţele și de evenimente care și-au pus amprenta asupra sa, de viziunea de viaţă, în care este inclusă și viziunea despre căsătorie.

Cu ce viziune ne îndreptăm către căsătorie?

Aceea modelată de reclame, de filmele și poveștile ce promovează iubirea în care, în ciuda unor mici sincope, toate lucrurile bune și frumoase decurg de la sine?[1] Aceea care spune că, odată ce am găsit iubirea adevărată, orice efort poate înceta? Într-o asemenea paradigmă simplistă, atunci când apar problemele avem o soluţie la fel de simplistă – divorţul. Din angajamentul luat în ziua nunţii ne amintim mai bine partea despre „la bine” și mai puţin sau deloc cea despre „și la greu”.

Oricât ne-am dori, căsătoria nu este doar lapte și miere.

De aceea este importantă o viziune corectă asupra căsătoriei, care poate împiedica sămânţa divorţului să fie semănată chiar înainte de a deveni o familie, ca soluţia cea mai rapidă, sigură și eficientă în caz de dificultăţi în mariaj. O asemenea viziune a fost conturată începând de la Scriptură, prin intermediul cuvintelor înţeleptului Solomon: „Mai bine doi decât unul. (…) Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; (…) Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor.”[2]

În viaţa de familie apar dificultăţi, probleme, neînţelegeri, discuţii în contradictoriu, conflicte. În momentul apariţiei acestora este primordial ca privirile noastre să fie îndreptate către Dumnezeu și către planul pe care El îl are pentru fiecare dintre noi și pentru relaţia noastră. Faptul că fiecare partener al relaţiei se apropie mai mult de Dumnezeu conduce la rezultatul inevitabil al apropierii și mai mult, unul de celălalt. Dumnezeu reprezintă cel de-a treilea fir al funiei.[3]

Un mit clasic deja

Reprezintă un mit faptul că mariajele eșuează din cauza unei slabe comunicări, a aventurilor extraconjugale, a intereselor diferite, a personalităţii. De fapt, ceva se destramă în relaţie încă dinainte de a se ajunge în dificultăţile enumerate anterior. Este vorba de fundaţia relaţiei, care ne îndreaptă pașii într-o direcţie sau alta, ne determină reacţiile și alegerile, fundamentul unei căsnicii fericite, care este dat de o prietenie puternică. În cadrul acestei relaţii de prietenie ajunge să se creeze o abundenţă de emoţii pozitive, care reduc riscul conflictelor ieșite de sub control.

În schimb, predictorul principal al eșecului unei căsnicii este reprezentat de momentul în care unul dintre parteneri ajunge să fie inundat de emoţii negative, apărute în urma unor interacţiuni ce implică critici, dispreţ, defensivitate și refuzul de a comunica sau exprima emoţii.[4]

Mă căsătoresc. Mai este nevoie să mai fac ceva după?

Pentru menţinerea unei căsnicii sănătoase și stabile este necesar să avem grijă de ea. Nu ne poate oferi nimeni din afară acest lucru. O căsnicie sănătoasă nu este gratuită. Nu este greșit în sine să-ţi imaginezi că relaţia de după căsătorie va continua fără să depui mai mult efort decât înainte. Totuși, în cazul în care, așa cum se întâmplă de obicei, viziunea se schimbă pe parcurs, este de folos să ne cunoaștem tiparele de reacţie la imprevizibil și cum reușim să gestionăm eficient schimbările, astfel încât acestea să fie folosite în favoarea noastră și a relaţiei noastre. Pentru a ne putea bucura pe mai departe și a rămâne la fel de satisfăcuţi de relaţia noastră ca atunci când am ales să spunem „Da” cu toată inima.

Principiile casniciei fericite

Cele 7 principii ale unei căsnicii fericite

John Gottman este cunoscut pentru cercetările sale cu privire la stabilitatea conjugală și predicţia divorţului. Gottman este unul dintre autorii cărţii Cele 7 principii ale unei căsnicii fericite și părintele metodei Gottman. Teoria metodei Gottman se bazează pe dezvoltarea prieteniei dintre parteneri, astfel încât aceștia să ajungă să creeze un sens comun împărtășit. Scopul e ca partenerii să înveţe să trăiască cu diferenţele dintre ei și să nu le permită să le distrugă relaţia.

Gottman asociază căsnicia cu o casă 2D. Începe cu cei doi stâlpi ai casei, formaţi de încredere și de angajament.

Încrederea este starea care apare atunci când o persoană știe că partenerul său acţionează și se gândește să-i maximizeze interesele și beneficiile, nu doar propriile lui interese și beneficii. Cu alte cuvinte, „partenerul meu are grijă de mine și este alături de mine”.

Angajamentul înseamnă să crezi (și să acţionezi pe baza acestei credinţe) că relaţia ta cu cealaltă persoană este cu siguranţă călătoria ta pe tot parcursul vieţii, la bine și la rău. Ceea ce înseamnă că, dacă apar dificultăţi, partenerii lucrează împreună pentru a le face faţă.[5]

Fundaţia casei este dată de o prietenie puternică, ce se realizează prin intermediul următorilor pași: construirea hărţilor iubirii, împărtășirea afecţiunii și a admiraţiei, întoarcerea cu faţa către celălalt, nu cu spatele, și influenţa partenerului. După ce a fost creată fundaţia stabilă a relaţiei noastre, putem avansa având grijă ca relaţia să fie un loc sigur, sănătos și împlinitor prin intermediul găsirii soluţiilor la problemele care pot fi rezolvate, prin depășirea blocajelor și prin crearea unui sens comun împărtășit.

1. Construirea hărţilor iubirii. În cunoaștere stă puterea. Cu cât partenerii se cunosc și se înţeleg mai bine unul pe celălalt, cu atât este mai ușor ca legătura dintre ei să se menţină pe măsură ce viaţa își urmează cursul. Cât de bine știm trecutul, grijile, factorii ce îi provoacă stres, bucuriile și speranţele partenerului?

Ne-am putea gândi că această etapă s-a consumat în perioada de curtenie, prietenie. Totuși lucrurile se schimbă, viaţa este imprevizibilă, iar oamenii se pot schimba și ei. Este important să ne actualizăm cu privire la aceste schimbări în cadrul relaţiei, astfel încât să rămânem mereu conștienţi de cât mai multe aspecte din viaţa partenerului. A te simţi cunoscut și înţeles cântărește mult în menţinerea fericirii.

Câteva idei care pot genera conversaţii constructive: „Numește doi dintre prietenii mei apropiaţi”; „De ce îmi este cel mai teamă?”; ”Numește una dintre preocupările sau grijile mele”; „Numește două dintre aspiraţiile, speranţele și dorinţele mele”; „De ce probleme medicale mă tem?”; „Care este viziunea ta în legătură cu exprimarea sentimentelor, în special tristeţea, mânia, frica, mândria și iubirea? Sunt oricare dintre acestea pentru tine dificil de exprimat sau de a le vedea exprimate? Care este baza perspectivei tale în acest sens?”

2. Împărtășirea afecţiunii și a admiraţiei. Acest nivel se concentrează asupra intensităţii afecţiunii și respectului din cadrul relaţiei. Pentru consolidarea dragostei și afecţiunii este necesară exprimarea aprecierii și a respectului.

Sigur, acest lucru a fost făcut la începutul relaţiei și astfel s-a ajuns și la căsătorie. Dar dragostea și admiraţia pot fi fragile, cu excepţia cazului în care fiecare este conștient de importanţa acestora și le practică neîntrerupt. Afecţiunea și admiraţia împiedică partenerii să ajungă la distanţare. În momentul în care suntem conștienţi și apreciem calităţile și punctele forte ale partenerului, ne va fi mai ușor să gestionăm dezacordurile apărute în cadrul relaţiei.

Ne putem gândi la calităţile partenerului (ex.: iubitor, amuzant, organizat, grijuliu, calm, responsabil, protector etc.) și la momentele sau situaţiile în care le-am descoperit, continuăm să le vedem prezente și le apreciem. Tot aici intră discuţiile despre istoricul relaţiei. Care au fost primele impresii despre celălalt? Ce a dus la decizia căsătoriei? De ce tocmai el sau ea? Și despre viziunea despre căsătorie. De ce unele relaţii merg și altele, nu? Cum a fost/este căsnicia părinţilor? Există aspecte similare sau diferite de cele din propria căsnicie? Care au fost cele mai fericite momente din cadrul relaţiei pentru fiecare dintre parteneri? Cum s-a schimbat relaţia de-a lungul timpului?

3. Întoarcerea cu faţa către celălalt, nu cu spatele. Pentru o bună creștere, întărire și consolidare a relaţiei de căsătorie este necesar ca, în vederea conectării, partenerii să își poată afirma nevoile, să fie conștienţi de momentele importante din viaţa celuilalt și de răspunsul lor la acestea. Micile momente ale vieţii de zi cu zi sunt de fapt elementele de bază ale relaţiei.

Conectarea emoţională apare la începutul relaţiei și este necesar să o păstrăm pe tot parcursul relaţiei. Aici pot intra discuţiile, timpul petrecut împreună (ex.: întâlnirea de la finalul zilei și discuţia despre cum a fost ziua pentru fiecare în parte, mersul la cumpărături, realizarea unei liste de cumpărături, activităţi de voluntariat, mersul la biserică împreună, călătoritul împreună, curăţarea casei împreună, mersul sau plecatul împreună la lucru/de la lucru acasă).

Discuţiile avute cu partenerul sunt presărate cu interes autentic, empatie, exprimarea afecţiunii, validarea emoţiilor. În momentul în care există respect, există posibilitatea de a aprecia punctul de vedere al celuilalt, chiar dacă nu suntem de acord cu acesta.

4. Influenţa partenerului. Se referă în special la deschiderea și disponibilitatea de a asculta, discuta despre opinia celuilalt și a o accepta atunci când suntem în faţa unei alegeri.

Câteva afirmaţii care ne pot indica nivelul la care ne aflăm la acest capitol: „De obicei, am de învăţat de la partenerul meu atunci când ne aflăm în dezacord”, „Partenerul meu are idei bune de obicei”, „Încerc să ascult respectuos, chiar și atunci când nu sunt de acord”, „Îmi pot asculta partenerul, însă numai până la un punct ”, „De obicei pot găsi ceva cu care să fiu de acord din poziţia partenerului.”

Disponibilitatea de a împărtăși puterea și de a respecta punctul de vedere al celuilalt este o condiţie prealabilă a compromisului. Din acest motiv, acceptarea influenţei din partea partenerului ne ajută să facem faţă mult mai bine unui conflict conjugal. În faţa dezacordurilor, acceptarea reprezintă o piatră de temelie a succesului.

5. Găsirea de soluţii la problemele care pot fi rezolvate. În momentul în care sunt deschiși la punctul de vedere al celuilalt, partenerii au o bază bună pentru rezolvarea oricăror diferenţe ar apărea în cadrul relaţiei.

La apariţia problemelor, care sunt cel mai adesea inevitabile, merită să fim atenţi la următoarele aspecte: ne putem plânge, însă să nu învinovăţim; ar fi bine să facem declaraţii care încep cu „eu” în loc de „tu” („Tu nu mă asculţi” vs „Mi-ar plăcea dacă tu m-ai asculta” sau „Ţie nu îţi pasă de mine” vs „Mă simt neglijat/ă.”), e util să descriem ceea ce se întâmplă, nu să evaluăm situaţia și să judecăm; e util să fim clari în exprimare (ex.: „Ai lăsat masa dezordonată” vs „Aș aprecia dacă ai face curat.”); e benefic să fim politicoși (adăugăm formulări precum „Te rog”, „Aș aprecia, dacă…”); e important să ne apreciem partenerul și să nu lăsăm să se adune nemulţumirile.

Având deja baza relaţiei, descrisă la punctele anterioare, atitudinea în faţa problemelor va fi una natural constructivă. Rezolvarea conflictelor nu se referă la schimbarea partenerului, ci la negocieri, la găsirea unui teren comun și la modalităţi prin care fiecare să ajungă să fie împăcat cu soluţia aleasă.

6. Depășirea blocajelor. În cadrul relaţiei suntem atenţi să existe o atmosferă care încurajează partenerul să vorbească sincer despre speranţele, valorile, convingerile și aspiraţiile sale. Suntem acolo unul pentru celălalt și ajutăm cu tot ce putem la dezvoltarea, evoluţia, împlinirea visurilor partenerului sau la depășirea obstacolelor apărute în cale.

În această etapă sunt abordate acele subiecte legate de problemele persistente. Deși mai dificile, odată gestionate cu bine, ele contribuie la împlinirea și fericirea resimţite în cuplu.

Ne putem folosi de abordări precum: „Povestește-mi despre asta. Mi-ar plăcea să înţeleg ce înseamnă pentru tine”, „Ce crezi despre această problemă?”, „Ce simţi în legătură cu asta?”, „Ce îţi dorești?”, „De ce ai nevoie?”, „Ce înseamnă aceste lucruri pentru tine?” etc.

7. Crearea unui sens comun împărtășit. Valori, visuri, filosofii de viaţă împărtășite.

Aici pot avea loc discuţii despre ritualurile familiei. „Ar trebui sau nu să luăm cina împreună?”, „Care este semnificaţia weekendurilor?”, „Care sunt ritualurile cu privire la vacanţe? Cum erau acestea în familia noastră de provenienţă, cum ne dorim să fie acum?”

Sunt de asemenea importante discuţiile despre roluri. Având viziuni similare despre rolurile de părinţi, de exemplu, despre valorile pe care le considerăm importante pentru a fi transmise copiilor, căpătăm sens și semnificaţie în căsnicie. Întrebări pentru explorarea rolurilor: „Cum te simţi în rolul de soţ/soţie?”, „Ce înseamnă acest rol în viaţa ta?”, „Cum au văzut tatăl și mama ta acest rol?”, „Există similarităţi sau diferenţe? Cum ţi-ar plăcea să fie pentru tine acest rol?”

Apoi e important să discutăm despre obiectivele personale. O parte din ceea ce face viaţa semnificativă sunt obiectivele pe care ne străduim să le atingem. Împărtășind aceste obiective cu partenerul și lucrând împreună la atingerea lor poate fi o cale de a ne îmbogăţi relaţia. „Care este obiectivul tău în viaţă?”, „Ce ţi-ai dori să îndeplinești în următorii cinci sau zece ani?”, „Ce rol joacă spiritualitatea în viaţa ta?”, „Cum a fost în familia de provenienţă? Cum ar trebui să fie în propria familie?”

O provocare depășită, o relaţie consolidată

Fiecare principiu amintit are rolul de a modela o căsnicie împlinită. De a îmbogăţi relaţia. Știm deja că problemele pot apărea. Scopul este să știm cum ne raportăm la ele, cum facem alegerile corecte, sănătoase, astfel încât relaţia noastră să crească cu fiecare provocare depășită.[6]

De ce să ne căsătorim având o viziune sănătoasă și realistă despre căsnicie?

Gândul născut încă dinainte de căsătorie că am putea divorţa oricând ar putea fi un gând confortabil. Ne gândim că s-ar putea să se ivească probleme, însă vom fi gata să ieșim pe ușă. Prin intermediul acestui articol mi-am dorit să descoperim o altă posibilitate de a ne raporta la probleme, tocmai pentru a ști încă dinainte de căsătorie că aceasta există și că ne poate oferi sens și semnificaţie în viaţa noastră de familie.

Pentru că dragostea merită pe deplin

Merită să iubești și să fii iubit într-un cadru sigur, să sprijini și să fii sprijinit la nevoie, să apreciezi și să fii apreciat, să știi că cineva este mereu lângă tine, iar tu lângă el, să lucrezi împreună, să te dezvolţi, să înveţi lucruri de la celălalt, să repari, clădești, crești. Pentru ca bucuriile să se înmulţească cu doi, iar dificultăţile să scadă, împărţite la doi.

Footnotes
[1]„Domnica Petrovai, Iubește și fii iubit(ă): (aproape) totul despre relaţia de cuplu, Humanitas, 2018.”
[2]„Eclesiastul 4:9-12.”
[3]„Walt Larimore, Barb Larimore, Creierul lui, creierul ei, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2010.”
[4]„«Muha Tom, Follow these 7 principles for a successful marriage», News Break, apr. 2018, https://www.newsbreak.com/maryland/annapolis/news/1549469952601/tom-muha-follow-these-7-principles-for-a-successful-marriage.”
[5]„ Vezi pagina Institutului Gottman, https://www.gottman.com/about/the-gottman-method/”.
[6]„ John M. Gottman, Nan Silver, The Seven Principles for Making Marriage Work, Crown Publishers Inc, 1999.”

„Domnica Petrovai, Iubește și fii iubit(ă): (aproape) totul despre relaţia de cuplu, Humanitas, 2018.”
„Eclesiastul 4:9-12.”
„Walt Larimore, Barb Larimore, Creierul lui, creierul ei, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2010.”
„«Muha Tom, Follow these 7 principles for a successful marriage», News Break, apr. 2018, https://www.newsbreak.com/maryland/annapolis/news/1549469952601/tom-muha-follow-these-7-principles-for-a-successful-marriage.”
„ Vezi pagina Institutului Gottman, https://www.gottman.com/about/the-gottman-method/”.
„ John M. Gottman, Nan Silver, The Seven Principles for Making Marriage Work, Crown Publishers Inc, 1999.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Mădălina Caravețeanu

Rate it

Previous post

Externe

Un activist creștin pro-democrație din Hong Kong a fost condamnat la 13 luni de închisoare sub acuzația de represiune comunistă

Curajul tânărului lider creștin pro-democrație din Hong Kong, Joshua Wong, l-a dus pe acesta în închisoare pentru cel puțin 13 luni și jumătate. Tânărul de 24 de ani a fost pus în spatele gratiilor din cauza rolulului pe care acesta l-a avut într-un protest din 2019. El a fost condamnat pentru organizarea, participarea și incitarea altor persoane să participe la un proces neautorizat. „Știu că zilele următoare vor fi dure”, a spus Wong imediat după ce sentința a fost dată. […]

todayDecember 9, 2020

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%