Intrăm într-o cameră plină de oameni și din prima secundă tragem o concluzie cu privire la cum ne vom simţi în compania lor. Și, de multe ori, se întâmplă ce am intuit. Cum este posibil acest lucru?
Mai întâi, la intrarea în cameră, culegem dintr-o privire o cantitate foarte mare de informaţii, pe care subconștientul nostru le organizează și le interpretează aproape instantaneu, în acord cu niște chei de interpretare pe care deja le deţinem. Apoi, comportamentul nostru se modifică în funcţie de concluzia trasă, și profeţia pe care am făcut-o la intrarea în cameră are șanse foarte mari să se autoîmplinească. Rareori ceva ne determină să ne schimbăm opiniile deja formate și să intrăm astfel pe un drum care să schimbe deznodământul anticipat iniţial.
Să definim simplu preconcepţiile ca acele chei de interpretare pe care subconștientul și conștientul le folosesc ca să dea un sens informaţiilor culese din mediul exterior. Ele sunt foarte utile atunci când avem nevoie de o reacţie foarte rapidă pentru a evita sau a ieși dintr-o situaţie grea sau periculoasă. Astfel, după o singură privire, decidem să ocolim un anume loc sau să evităm anumite persoane, și uneori primim și confirmarea că am procedat înţelept. Preconcepţiile ne-au scăpat din necaz.
Preconcepţiile însă pot fi și nocive, pentru că ne pot face să etichetăm greșit oameni și să tragem concluzii greșite. Ni s-a întâmplat cu siguranţă să fim surprinși plăcut de oameni care, la prima vedere, păreau de evitat. Din fericire, de multe ori ne putem permite, fără să ne riscăm siguranţa, să ne apropriem și să cunoaștem mai bine oameni pe care instinctiv i-am evita. Și exerciţiul acesta poate fi adesea foarte benefic pentru dezvoltarea personală. Cu cât cunoaștem mai bine oameni diferiţi, cu atât mai diverse devin cheile de interpretare cu care operăm. Folosind o analogie, devenim capabili să distingem mult mai multe culori. Ecranele telefoanelor mai vechi puteau afișa un număr mult mai mic de culori, iar imaginile erau neatractive și nerealiste. Pe măsură ce tehnologia a avansat, ecranele au devenit capabile să lucreze cu tot mai multe culori, până acolo încât imaginile au ajuns să arate extrem de spectaculos și să pună în evidenţă din ce în ce mai multe detalii.
În cele mai multe cazuri, avem doar de câștigat dacă ne depășim anxietatea provocată de diferenţele dintre noi, dintre grupurile sociale din care facem parte, individualizate de ideologii, credinţe, convingeri și stiluri de viaţă foarte variate. Apoi, dorinţa de a înţelege mai bine ceea ce ne face diferiţi, precum și antrenarea gândirii critice – adică acel tip de gândire care ia în calcul conștient și răbdător toate informaţiile, inclusiv pe cele care ne contrazic preconcepţiile, și încearcă să vadă dincolo de aparenţe și să tragă concluziile logice – ne vor ajuta să iubim mai mult oamenii și să învăţăm mai mult de la cei care sunt diferiţi de noi.
S-ar putea să credem că puritatea și binele nostru sufletesc se conservă mai ușor prin izolarea de cei care ne sunt diferiţi. Dar, pentru creștini, preconcepţia aceasta ar trebui să fie rapid demontată de modelul vieţii lui Iisus. El nu s-a temut de oamenii diferiţi, de cei consideraţi paria, nici măcar de străinii care veneau la El cu un bagaj cultural radical diferit. Iisus accepta dialogul cu cei care-L găseau. Ba, mai mult, călătorea mult tocmai ca să intre în contact cu alţi oameni. Și în ciuda preconcepţiilor celor care-L însoţeau, El reușea să comunice la un alt nivel cu străinii care Îi ieșeau în cale. Dialogurile lui Iisus ne fascinează și astăzi – chiar și pe aceia dintre noi care nu cred în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Uimitoarea Sa dispoziţie de a trece dincolo de preconcepţii pentru a cunoaște oamenii mai mult și mai bine este una dintre trăsăturile care Îl fac un model de urmat.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
Post comments (0)