Creștinism

Ce este așteptarea ? | 2022 și Anul așteptării

todayJune 15, 2023

Background
share close

Pentru mine, anul 2022 a fost anul așteptării. După multă vreme, cuvântul acesta a reușit să ne definească viaţa, gândurile și acţiunile într-o măsură neașteptat de mare.

Pandemia, fenomenele naturale extreme, războiul de lângă noi și seceta ne-au transformat pe toţi într-o mare generaţie de așteptători ai unui mâine extrem de enigmatic și volatil.

Optimiști incurabili

La sfârșitul anului trecut, pe site-ul Forumului Economic Mondial a fost publicat rezultatul unui sondaj la care participaseră 22 000 de persoane din 33 de ţări. Subiecţii au fost invitaţi să spună cum vedeau ei anul 2022 și ce așteptări aveau de la el și, de asemenea, cum priveau evoluţia economiei globale. Rezultatele par astăzi cel puţin surprinzătoare. Întrebaţi dacă preconizează că în ţara lor vor fi mai multe evenimente meteorologice extreme decât în anul precedent, 60% dintre cei chestionaţi au răspuns afirmativ. În privinţa preţurilor, 75% credeau că acestea vor crește mai repede decât veniturile. Întrebaţi dacă oamenii din ţara lor vor fi mai toleranţi cu ceilalţi în 2022 decât au fost în 2021, peste 61% dintre cei chestionaţi au răspuns cu un categoric „nu” și doar 28% au spus „da”, restul fiind nehotărâţi în privinţa aceasta. Cu privire la ameninţările majore din viitorul apropiat, 39% și-au exprimat temerile cu privire la un dezastru natural major, 38% au indicat către hackerii care pot fura date importante de pe site-urile guvernului, 34% se gândeau la pericolul unei bombe nucleare și 14% la posibilitatea unor invazii extraterestre. Cu toate acestea, la întrebarea dacă anul 2022 va fi mai bun decât a fost 2021 pe plan personal, 77% au spus „da”, iar 75% au mărturisit că își vor stabili la începutul anului ţinte specifice pentru ei și familia lor. Nu mai puţin de 61% credeau că, per ansamblu, economia lumii va deveni mai puternică în 2022.

Pare cel puţin paradoxal că, în timp ce așteptăm fenomene meteo extreme, preţuri mai mari și creșterea intoleranţei în societate, suntem totuși convinși că ne va fi bine pe plan personal și că economia se va dezvolta suficient încât să ne asigure bunăstarea după care tânjim.

Când privim în urmă, ne dăm totuși seama că anul 2022 ne-a adus altceva decât așteptam. Chiar dacă eram convinși că nu va merge totul bine, probabil cei mai mulţi dintre noi nu ne așteptam ca lumea să se schimbe atât de mult, mai ales că veneam după o perioadă în care trăiserăm oricum mai multe schimbări decât fuseserăm pregătiţi să experimentăm. Iar această prăpastie dintre așteptări și realitate ne-a modelat viaţa într-o manieră mult mai radicală decât probabil ne dăm seama. Ceea ce așteptăm are de-a face nu doar cu viitorul nostru, ci și cu prezentul, cu felul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalţi și chiar la adevărurile absolute în care credem.

Ce este așteptarea?

Este adevărat că așteptarea este o parte esenţială a vieţii noastre. De la așteptarea rezultatelor unui test medical până la cea de la casa de marcat, toţi exersăm în fiecare zi așteptarea, chiar dacă uneori pare atât de comună, încât nici nu mai credem că trebuie să ne oprim asupra ei. Ce mi se pare însă semnificativ pentru anul 2022 este că așteptările majore ale omenirii au invadat spaţiul așteptărilor personale, până acolo că am ajuns să le confundăm. Iar veștile rele care tot vin peste noi ne-au făcut să credem că tot ce se întâmplă în jurul nostru este de rău augur. Așteptăm simultan, și uneori nediferenţiat, culoarea verde a semaforului, rezultatele revoltelor din Orientul Mijlociu sau rezultatele unei întreceri sportive. Această dispariţie a graniţelor a transformat așteptarea într-un coșmar din care nu știm cum să ne trezim. Amestecul de speranţe și temeri legate de ce va fi mâine ne face de multe ori să abandonăm gândirea critică și să uităm de ceea ce putem face astăzi și de ceea ce merită să așteptăm pentru mâine.

Este adevărat că ruptura dintre noi și așteptare s-a produs treptat. Societatea contemporană cu progresul ei tehnologic ne-a dat senzaţia de ani buni că nu e bine să așteptăm. Că putem și trebuie să avem mult mai repede ce ne dorim.

Pare antică deja imaginea bunicilor noștri care puteau parcurge distanţe de zeci sau chiar sute de kilometri într-un car tras de boi sau așteptarea lor de luni întregi pentru a primi un răspuns la o scrisoare trimisă prin poștă.

Astăzi, orice pierdere a semnalului de telefonie mobilă este privită aproape ca o catastrofă. Tocmai de aceea, contraintuitiv poate, cred că avem nevoie să reînvăţăm așteptarea, să știm cum să așteptăm, ce să așteptăm și pe cine să așteptăm. Avem nevoie de o nouă perspectivă asupra așteptării, ca nu cumva tăvălugul de vești rele să ne fure definitiv bucuria și speranţa, dragostea și pacea autentică.

Pentru mine, aceasta a fost cea mai mare lecţie a anului 2022. În primul rând, am descoperit că este nevoie să știi ce aștepţi. O așteptare confuză, nesigură nu face decât să accentueze stresul și teama faţă de ziua de mâine. Simţământul că vei fi surprins nepregătit de ceea ce va veni te poate priva de bucuria de a privi fiecare zi ca pe un dar al harului lui Dumnezeu. Este nevoie de o decantare a așteptărilor. Ţin ele de ce putem face noi? Stă în puterea noastră să schimbăm ceva? Ne putem pregăti pentru ziua în care se vor împlini? Ce siguranţă avem că ce așteptăm este realizabil? Am redescoperit că pentru mintea noastră este de multe ori mai comod să se îngrijoreze pentru lucruri pe care nu le poate schimba decât pentru cele pe care le poate schimba. De aceea avem nevoie de o reanalizare a așteptărilor noastre.

Când lumina de la capătul tunelului este lângă tine

Din perspectivă creștină, viitorul nu este doar locul în care răul se va înmulţi atât de mult, încât Dumnezeu va decide să intervină personal și cataclismic pentru a-l opri, ci și locul în care harul „se înmulţește” și unde Dumnezeu continuă să îi conducă pe copiii Săi la „ape de odihnă” (Psalmii 23:2).

Este la fel ca în cazul potopului biblic. Noe se pregătea pentru el, construia zi de zi corabia care avea să îi salveze viaţa, dar, în același timp, aștepta lumea mai bună ce urma să vină după acel eveniment necunoscut. În speranţa aceasta și-a căsătorit fiii și a făcut tot ce i-a spus Dumnezeu pentru ca uriașa ambarcaţiune să fie pregătită să reziste celei mai mari crize de până atunci și să-i adăpostească pe toţi cei care voiau să intre în ea. Așteptarea poate fi frumoasă și de dorit când ești sigur că ce vine este mai bun decât ce ai în prezent. Și încă ceva: învăţând să așteptăm și ce să așteptăm, îi ajutăm și pe copiii noștri să deprindă una din cele mai importante lecţii ale vieţii.

Biblia oferă două perspective cu privire la așteptare – Solomon vorbește despre o nădejde amânată care „îmbolnăvește inima”, în timp ce tot el spune că „așteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie” (Proverbele 13:12; 10:28). Este exact ambivalenţa pe care am descoperit-o mai concret în acest an. Cu cât contextul este mai dificil și mai neașteptat, fie așteptarea ne umple de angoasă, fie ne oferă cea mai frumoasă perspectivă asupra vieţii. Vorbind în contextul sfârșitului, Iisus Hristos descria o categorie de oameni care „își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ”, în vremea ce alţii își vor ridica ochii (Luca 21:26,28).

Am descoperit că Biblia vorbește în aceiași termeni și despre Dumnezeu, afirmând textual că „totuși Domnul așteaptă” (Isaia 30:18). Nu doar noi Îl așteptăm pe Dumnezeu, ci și El ne așteaptă pe noi.

De fapt, fiecare zi poate fi privită și din această perspectivă a așteptării Lui. Un Dumnezeu care te așteaptă să vii să stai de vorbă cu El, să te bucuri împreună cu El sau să plângi cu El este o imagine care ne umple inima de recunoștinţă și ne oferă siguranţă.

Această reîntâlnire cu așteptarea mi-a făcut bine. Descoperind că fiecare zi este o nouă ocazie să Îl aștept, să Îl văd în ochii celor de lângă mine, în natură și în Biblie, mi-am dat seama că lumea este frumoasă datorită Lui. Iar faptul că El mă așteaptă a fost cea mai frumoasă invitaţie la responsabilitate. Mi-aș dori ca fiecare cititor să redescopere această așteptare. Nu așteptarea care îmbolnăvește inima, ci așteptarea care transformă, care dă pace și siguranţa unui viitor în care Dumnezeu este deja prezent.

Adrian Neagu a redescoperit că, din perspectiva religiei creștine, așteptarea este cea mai mare bucurie a vieţii, iar Dumnezeu un împreună-așteptător cu noi.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Adrian Neagu

Rate it

Previous post

Iisus

„Disciplina. Capitulare cu bucurie” | Recenzie de carte

În cartea ei, Disciplina. Capitulare cu bucurie, scriitoarea Elisabeth Elliot cartografiază disciplina spirituală, cu multiplele-i faţete, demontând ideea unui creștinism care se poate dispensa de ucenicie. În acest demers pe care îl întreprinde – unul deloc comod în societatea modernă, unde până și unii creștinii consideră independenţa un soi de virtute cardinală –, autoarea folosește un întreg arsenal: de la învăţăturile Scripturii la observaţii despre frumuseţea lumii create și experienţe […]

todayJune 12, 2023 6

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/