Să presupunem că ne-am întâlni astăzi și te-aș întâmpina cu întrebarea atât de frecvent folosită: „Ce mai faci?”. Cum mi-ai răspunde? Ai avea curajul să spui cum te simţi în realitate?
Pe data de 10 octombrie se sărbătorește Ziua mondială a Sănătăţii Mintale. Pe 8 septembrie, Australia și Noua Zeelandă organizează o Zi Naţională de Acţiune, în care oamenii sunt încurajate să întrebe pe cineva: „Ești bine?”. Se pare că societatea noastră devine tot mai conștientă de criza de sănătate mintală în care ne aflăm.
Este oarecum dezamăgitor că avem nevoie de o zi specială din an pentru a verifica starea de sănătate mintală a celor dragi, dar trebuie să admitem că acesta este un pas în direcţia cea bună. Cel puţin, devenim din ce în ce mai atenţi unul la celălalt. S-ar putea să nu folsoim mereu aceleași cuvinte – „Ești bine?” – dar putem reformula întrebarea în moduri care să-l ajute pe celălalt să se deschidă.
„Ce mai faci?” – de la convenienţă la interesul pentru celălalt
„Ce mai faci?” – aceasta este o întrebare simplă, pe care o auzim (poate chiar o folosim) de multe ori pe zi. Adesea punem întrebarea din reflex, imediat după salut sau în locul acestuia. De prea multe ori, nici măcar nu ne gândim la faptul că întrebarea invită la o conversaţie profundă, iar atunci când o formulăm nu ne așteptăm ca interlocutorul să-și descarce desaga cu necazuri înaintea noastră.
Ai ieșit vreodată la plimbare și ai salutat un cunoscut cu o înclinare a capului și cu un „Ce mai faci?” grăbit, după care ai trecut mai departe, înainte ca persoana respectivă să fi avut timp să răspundă? Ţi s-a întâmplat vreodată să răspunzi curajos, ori măcar să încerci să o faceţi, la salutul politicos al unui casier („Bună ziua, ce mai faceţi azi?”), iar în momentul în care i-ai răspuns, el să evite contactul vizual și să își așeze în grabă cumpărăturile în pungi?
Citește și: Sănătatea creierului, o cheie a vieţii fericite
Deși intenţia din spatele întrebării este bună, de obicei, răspunsul nu devoalează starea noastră. Există câteva motive pentru care se întâmplă așa. Mai întâi, pur și simplu nu știm cum să răspundem. Pentru mulţi dintre noi, e un adevărat chin să ne identificăm emoţiile sau să explicăm ce simţim, fie pentru că nu ne facem timp să ne analizăm emoţiile, fie pentru că acestea ni se par copleșitoare. Ne distragem atenţia de la ceea ce se întâmplă în universul nostru emoţional până în punctul în care evităm să ne confruntăm cu orice lucru dificil (chiar și atunci când vieţile noastre ar culege beneficii majore de pe urma confruntării cu realitatea).
Unora dintre noi li s-a spus că emoţiile sunt ceva negativ sau au ajuns să le perceapă ca pe o dovadă de slăbiciune. Prin urmare, ne-am deprins să răspundem: „Sunt destul de ocupat. Mulţumesc, sunt bine. Tu?”. Un răspuns vag, care nu oferă suficiente informaţii pentru ca oamenii să ne susţină într-o perioadă dificilă.
Filosofii stoici susţineau că emoţiile interferează cu judecata sănătoasă și gândirea raţională. „Sentimentele sunt schimbătoare”, spuneau ei. Ceea ce nu au luat în calcul este faptul că emoţiile transmit o informaţie utilă. Ele ne informează despre ce se întâmplă în interiorul nostru ca răspuns la realităţile din exterior și ne ajută să înţelegem motivul pentru care ne simţim într-un anumit fel.
Am putea crede că suntem puternici, înţelepţi și responsabili atunci când ignorăm emoţiile incomode care se agită în interiorul nostru, dar adevărul este că avem de achitat o notă de plată atunci când evităm să aruncăm o privire în univerul sentimentelor noastre.
Studiile arată că, atunci când ne ignorăm emoţiile, experimentăm mai ușor o stare de agitaţie, ne izolăm de cei de lângă noi, iar sănătatea noastră fizică are de suferit. Psihologul Marc Brackett afirmi că emoţiile noastre sunt legate de regiunile creierului care secretă hormone și substanţe chimice care ne influenţează sănătatea fizică.
„Sentimentele rănite nu dispar de la sine, nu se vindecă singure. Dacă nu ne exprimăm emoţiile, ele se tot adună, ca o datorie care ajunge, în final, la data scadenţei.”
Ironia este că, pe măsură ce evităm sau suprimăm emoţiile noastre, ele dobândesc și mai multă putere. „Emoţiile puternice se acumulează în interiorul nostru, ca o forţă întunecată care otrăvește tot ceea ce facem, fie că ne place, fie că nu. Sentimentele rănite nu dispar de la sine, nu se vindecă singure. Dacă nu ne exprimăm emoţiile, ele se tot adună, ca o datorie care ajunge, în final, la data scadenţei”, explică Brackett.
Vestea bună este că putem crește gradul de conștientizare a emoţiilor noastre și ne putem dezvolta, în același timp, capacitatea de a le exprima. Iată câteva mijloace simple pe care le putem urma în această direcţie:
Oprește-te și învaţă să fii curios
Fă-ţi timp să te oprești și să te analizezi, de mai multe ori pe zi. De-a lungul unei singure zile, experimentăm multe emoţii, glisând de la una la alta fără să le acordăm prea multă atenţie. Tocmai de aceea, este nevoie să te obișnuiești să sapi mai adânc la rădăcina emoţiilor tale, analizându-le mai atent, fie ca este vorba de emoţii pozitive, fie că e vorba de emoţii din registrul negativ.
Răspunde-ţi la următoarele întrebări: Cum mă simt? Care este problema care mă deranjează? S-a întâmplat ceva care să mă facă să simt în acest fel? Ce semnale îmi transmite corpul? Mă simt tensionat, tremur sau am un ritm cardiac crescut? Am dificultăţi de concentrare?
„Când nu avem limbajul necesar pentru a exprima lucrurile trăite, capacitatea noastră de a înţelege ceea ce se întâmplă este limitată în mod drastic.”
„Limba este portalul nostru către crearea de semnificaţii, către conexiune, vindecare, învăţare și conștientizare de sine. Când nu avem limbajul necesar pentru a exprima lucrurile trăite, capacitatea noastră de a înţelege ceea ce se întâmplă și de a împărtăși aceste informaţii și altora este limitată în mod drastic. Fără un limbaj corect, ne vom lupta să obţinem ajutorul de care avem nevoie și nu vom reuși să ne gestionăm întotdeauna emoţiile și experienţele într-un mod care să ne permită să trecem prin ele în mod productiv”, notează cercetătoarea Brené Brown.
Dacă îţi este greu să descrii ceea ce simţi, caută online o listă de emoţii (o roată a emoţiilor este un instrument util atât pentru copii, cât și pentru adulţi). Cu lista în faţă, va fi mai ușor să le identifici pe cele cu care rezonezi și să te oprești asupra lor, analizându-ne mai bine. Atunci când reușești să îţi identifici emoţiile, îţi dezvolţi conștiinţa de sine și poţi comunica mai eficient cu alţii despre ceea ce simţi.
Scrisul are virtuţi terapeutice
Beneficiile terapeutice ale notării pe hârtie a trăilor noastre sunt certe. Psihologul James Pennebaker a descoperit, după 40 de ani de cercetare a legăturii dintre scris și procesare emoţională, că oamenii care își așterneau în scris emoţiile s-au bucurat de mai multă bunăstarea fizică și mentală, au dobândit o mai bună cunoaștere de sine pe măsura trecerii timpului și și-au îmbunătăţit relaţiile. Nu e nevoie să de veleităţi de scriitor, trebuie doar să fii perseverent în a-ţi nota și studia emoţiile resimţite.
Pornește cronometrul pentru următoarele cinci minute și scrie toate gândurile care îţi trec prin minte. Poate te gândești: „Nu pot să cred că mi-auau spus asta!” sau „Ce am făcut ca să merit toate aceste lucruri?” sau „Nimeni nu rezolvă nimic!”. Scrie cum te fac să te comporţi aceste gânduri. Te izolezi de oameni, devii agresiv, îţi verifici compulsiv telefonul?
Stabilește un scor pentru emoţiile tale. Pe o scară de la 1 la 10, cât de adânc le resimţi?
Dezvoltă în cuvinte emoţiile pe care le identifici și descrie ce se întâmplă în interiorul tău atunci când te confrunţi cu ele.
Notează cât mai multe detalii despre senzaţiile din corpul tău și vezi dacă le poţi asocia cu emoţiile pe care le simţi.
Dacă simţi nevoia de a te descărca, de a comunica anumite lucruri unei persoane, scrie o scrisoare fără intenţia de a o expedia.
Vorbește despre emoţiile tale
Te-ai simţit vreodată mai bine după ce ai avut o conversaţie cu un prieten apropiat despre o problemă cu care te confrunţi? Circumstanţele în sine nu s-au schimbat – poate că tot ce a făcut prietenul tău a fost să te asculte, dar simţi că te-ai eliberat de o povară apăsătoare.
Este benefic să purtăm în mod regulat discuţii profunde despre emoţiile noastre cu un prieten bun, un membru al familiei sau un mentor. Aceste conversaţii ne oferă o nouă perspectivă, ne ajută să vedem în mod diferit lucrurile, diminuează stresul și ne face să ne simţim auziţi și văzuţi. Mulţi oameni găsesc mângâiere în a-și revărsa sentimentele din inima lor înaintea lui Dumnezeu. În Biblie, întâlnim personaje care fac exact acest lucru prin scris, cântând și vorbind. Chiar și să porţi o discuţie cu tine însuţi poate fi de ajutor. Dacă ești copleșit de emoţii și ai nevoie de ajutor suplimentar, contactează un consilier profesionist sau un psiholog.
Emoţiile noastre dezvăluie lucrurile pe care le iubim, în care avem încredere sau de care ne temem. Înăbușirea lor afectează latura noatră spirituală, mentală, fizică și relaţională. Atunci când învăţăm să identificăm și să exprimăm emoţiile noastre, chiar și cele din registrul negativ ne vor deveni aliaţi în contruirea unei vieţi pozitive, satisfăcătoare. Dacă ne gestionăm cu înţelepciune emoţiile, „[ne] regăsim într-un univers al alegerilor noi și al celei de-a doua șanse – un univers în care putem împărtăși poveștile celor mai curajoase și momentele cele mai sfâșietoare unul cu celălalt, într-un mod care întărește conexiunea”, scrie cercetătoarea Brené Brown.
Te invit, așadar, să te întrebi, cu aceeași curiozitate și compasiune cu care te-ai raporta la cineva de care îţi pasă: Ce mai faci, de fapt?
Zanita Fletcher este antrenor de viaţă, scriitor și editor asistent pentru revista Signs of the Times. Ea scrie de pe Gold Coast, Queensland. O versiune a acestui articol a apărut pentru prima dată pe site-ul web Signs of the Times Australia.
Post comments (0)