În Cartea Exodului, îl întâlnim pe Moise, slujitorul lui Dumnezeu, care îi conduce pe israeliţi din Egipt, ţara în care fuseseră robi, spre Ţara Făgăduinţei. Pe drum, se opresc la Muntele Sinai, iar Moise urcă pe munte și primește de la Dumnezeu zece porunci gravate pe o tăbliţă de piatră. Aceasta este una dintre cele mai faimoase secţiuni ale Bibliei, o istorie esenţială, atât pentru evrei, cât și pentru creștini.
În mod obișnuit, aceste porunci sunt denumite Cele Zece Porunci sau Legea. În traducerea în engleză, termenul porunci este redat prin sintagma „zece cuvinte”. Mulţi cred că aceste porunci sunt perimate și că au fost instituite doar pentru israeliţi. Cu toate acestea, Dumnezeu a intenţionat ca prin ele să ajute oamenii din fiecare generaţie să-L iubească și să-i iubească pe alţii. Așa cum a spus unul dintre discipolii lui Isus: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).
Iată cum sună cele zece porunci din capitolul 20 al cărţii Exod, în rezumat:
I. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.
II. Să nu îţi faci idoli.
III. Să nu folosești în mod greșit numele Domnului Dumnezeului tău.
IV. Amintește-ţi de ziua Sabatului, ca să o sfinţești.
V. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
VI. Să nu ucizi.
VII. Să nu comiţi adulter.
VIII. Să nu furi.
IX. Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău
X. Să nu poftești nimic din ceea ce este al aproapelui tău
Pierdem din vedere esenţialul atunci când vedem aceste „zece cuvinte” ca pe o listă de declaraţii morocănoase. Dumnezeu nu încearcă să ne restricţioneze cu cerinţele Lui (chiar dacă numărul lor, realist vorbind, nu este atât de mare). Mai degrabă, din iubire pentru noi, El vrea să ne protejeze, să ne binecuvânteze și să ne ofere libertate.
Poruncile joacă un rol important în viaţa noastră:
Ne arată cine este Dumnezeu
Poruncile sunt expresia inimii și caracterului lui Dumnezeu. Ele nu ne arată doar ce dorește Dumnezeu, ci și cum este El și care sunt lucrurile care contează pentru El. Astfel, prin intermediul poruncilor, vedem că Dumnezeu este suveran, că îi place să petreacă timpul cu noi, că preţuiește familia și că este credincios și corect.
Ne spun ce este bine și ce este rău
Unii cred că poruncile au fost valabile doar pentru un anumit grup de oameni dintr-o anumită perioadă și că nu ni se mai aplică și nouă astăzi. Dar într-o lume care își schimbă constant definiţiile, poruncile sunt extreme de utile. Ele sunt o busolă neschimbătoare pentru ceea ce este bine și rău, ne ghidează comportamentul și contribuie la conservarea structurii morale a societăţii noastre.
Cele Zece Porunci nu au fost date pentru a ne salva
Poruncile nu au fost create pentru ca să avem la dispoziţie o listă de cerinţe a căror bifare va conduce la salvarea noastră. Suntem mântuiţi în mod deplin prin harul lui Dumnezeu. Respectarea poruncilor este un răspuns plin de recunoștinţă faţă de Dumnezeu pentru că suntem mântuiţi, nu pentru că sperăm să fim mântuiţi.
Cele Zece Porunci ne protejează
Zece porunci sau zece reguli nu sunt multe, dacă le comparăm cu numărul de legi în vigoare în aproape orice ţară a lumii. S-ar putea să nu fim de acord cu fiecare lege creată de statul nostru, dar putem fi de acord că legile au fost adoptate pentru a ne proteja. Ne gândim adesea: „Dacă (ceva) nu rănește pe nimeni, nu contează”. Totuși, de-a lungul istoriei, putem vedea numeroase situaţii în care acţiuni mici au cauzat pagube semnificative. Vor exista întotdeauna consecinţe atunci când mergem în direcţia opusă celei pe care ne-o indică poruncile lui Dumnezeu. Nu pentru că El ne pedepsește, ci pentru că acţiunile noastre greșite au un efect de bumerang.
Nu ne răpesc libertatea, ci o extind
Mulţi au impresia că libertatea înseamnă să ajungem să facem tot ce ne dorim și că tot ce ne împiedică să trăim după bunul nostru plac acţionează constrângător asupra noastră. Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale ca să putem rămâne liberi. El nu încearcă să ne priveze de plăcere și bucurie, ci își dorește ca să găsim adevărata bucurie și știe care sunt parametrii în care vom putea face acest lucru în mod deplin. El. „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10), a spus Iisus.
Cele Zece Porunci ne îmbunătăţesc relaţiile
În Evanghelia după Matei, Iisus este întrebat care este cea mai mare poruncă, iar El răspunde: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. Iar a doua este asemănătoare: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi »” (Matei 22:36-40).
Când studiem lista poruncilor, remarcăm faptul că primele patru au de-a face cu iubirea faţă de Dumnezeu, iar următoarele șase vizează iubirea semenilor. Prin urmare, toate poruncile cad sub incidenţa „celei mai mare porunci”, de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe oameni, și arată că Dumnezeu este interesat de relaţiile noastre.
Un cuplu căsătorit își stabilește un set de așteptări, reguli și limite pentru a-și proteja și consolida relaţia. Poate fi vorba, de exemplu, de a fi sincer unul cu celălalt, de petrecerea timpului împreună sau de fidelitate faţă de partener. Astfel de reguli nu ni se par egoiste ori nerealiste. De fapt, le respectăm pentru că ne iubim partenerul, vrem să fim împreună cu el și știm că protejarea limitelor va aduce beneficii pentru relaţie.
Ne putem gândi la Cele Zece Porunci într-un mod similar: le respectăm din dragoste, și, ca rezultat, relaţia noastră cu Dumnezeu devine mai puternică, mai sănătoasă și mai fericită. Ca și relaţia cu semenii, de altfel.
Deși Cele Zece Porunci au fost date omului într-o perioadă în care oamenii obișnuiţi nu contau prea mult, în timp ce faraonii și regii erau veneraţi, ele conţin principii universale și neschimbate. Poruncile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat lui Moise pe Muntele Sinai sunt mai mult decât o listă demodată cu lucrurile pe care ai voie să le faci sau nu. Ele vizează închinarea, relaţia și libertatea și sunt aplicabile fiecărei fiinţe umane. Fără poruncile divine, ne pierdem busola morală, dar, cu ele, învăţăm tot mai mult cum să fim ca Iisus. Cum să iubim ca El.
Din păcate, nu reușim întotdeauna să ne manifestăm dragostea, așa că avem nevoie de îndrumare ca să-i iubim pe ceilalţi și să-L iubim pe Creatorul nostru.
Zanita Fletcher este antrenor de viaţă, scriitor și editor asistent pentru revista Semnele Timpului Australia și locuiește în Gold Coast, Queensland. O versiune a acestui articol a apărut pentru prima dată pe site-ul web Signs of the Times Australia.
Post comments (0)