Iisus

Chiar a fost odată ca niciodată

todayOctober 5, 2021 2

Background
share close

Basmele încep cu expresia: „A fost odată ca niciodată“ și automat ne trimit într-o lume atemporală a fantasticului, a imaginaţiei, a fabulaţiei.

Criticii creștinismului și ai Bibliei încearcă să găsească paralele între temele și mai ales istoriile prezentate de Biblie și basme sau legende, pentru a trage concluzia că Biblia este ficţiune, ca și celelalte întâmplări fantastice risipite printre popoarele lumii.

Biblia are pretenţia de adevăr istoric.

Biblia însă, și în speţă Noul Testament, la care ne vom referi în cele ce urmează, are pretenţia de adevăr istoric. În cartea Faptele apostolilor, scrisă de doctorul Luca (autor și al uneia dintre evanghelii), pot fi identificate 84 de elemente (detalii geografice, descrierea drumurilor, succesiunea localităţilor, personaje istorice identificate corect în timpul activităţii lor publice etc.) confirmate ulterior de cercetarea istorică și arheologică.[1] Astfel că expresia „a fost odată ca niciodată“ descrie foarte bine timpul unic pe care Iisus l-a trăit între pământeni, fără urmă de legendă, basm sau poveste inventată…, ci doar ca realitate.

Având certitudinea timpului în care s-au desfășurat evenimentele Noului Testament, ne este mai ușor să identificăm istoriile, ideologiile, modelele de gândire ale vremii, obiceiurile, elementele culturale ale epocii și astfel să înţelegem contextul cuvântărilor lui Iisus, pentru identificarea cu precizie a sensului în care El le folosește.

Teologia răsplătirii

Spre exemplificare, vom folosi parabola săracului Lazăr și a bogatului, din Luca 16:19-31. Darrell L. Bock argumentează clar și decisiv că istoria prezentată de Iisus nu este una reală, ci doar o parabolă.[2] Deși istoria prezintă toate elementele unei parabole, ale unei ficţiuni cu tâlc, Bock spune de ce totuși, în ciuda evidenţelor, sunt încă unii comentatori care consideră istoria realitate sau revelaţie divină: „Unii evită identificarea (istoriei) cu parabola, de frică să nu elimine informaţiile preţioase despre doctrina vieţii după moarte, de vreme ce o parabolă este mai mult o descriere pictorială și reprezentativă decât o istorie reală.“[3]

Parabola săracului Lazăr și a bogatului se bazează pe o veche poveste egipteană, adusă probabil de diaspora iudaică din Alexandria în Palestina și intrată în folclorul evreiesc.

Hugo Gressmann a atras atenţia asupra povestirii egiptene a lui Si-Osiris și tatălui său, Setme Chamois.[4] Tatăl Setme se miră de înmormântarea luxoasă de care a avut parte un bogat și de cea simplă și anonimă a unui sărac, exprimându-și dorinţa de a avea și el parte de soarta bogatului.

Fiul său Si-Osiris îl ia într-o vizită în Amnte (ţinutul morţii în folclorul egiptean) și-i arată soarta celor decedaţi: bogatul era în chinuri, iar săracul se delecta în lux, fiindu-i acordată onoarea de a sta chiar lângă Osiris, zeul lumii de dincolo. Morala prezentată de Si-Osiris era că bogatul și-a primit răsplata în lumea celor vii pentru singura faptă bună pe care o făcuse. În contrast, săracul făcuse mult mai multe fapte bune decât fapte rele, astfel că a fost răsplătit cu onoarea cuvenită.[5]

Conform Vechiului Testament, Israel a stat în Egipt 430 de ani (Exodul 12:40) și, în momentul exodului, nu a plecat cu ideea cultului morţilor, atât de populară în Egipt. Evreii nu aveau deloc concepţia nemuririi sufletului după moartea trupului – cărţile lui Moise, Pentateuhul, scrise atunci, nu conţin astfel de idei.

Toate celelalte popoare și culturi care au intrat în legătură cu Egiptul au fost „contaminate“ de ideea nemuririi sufletului și a cultului morţilor. Este bine cunoscut faptul că Socrate, Aristotel și Platon au făcut stagii în Egipt, învăţând de la înţelepţii de aici.

Sub influenţa culturală imensă a tradiţiei egiptene, diaspora iudaică numeroasă din Egipt a introdus în folclorul palestinian, la peste 1.400 de ani distanţă de momentul exodului, marea idee a nemuririi sufletului, prin intermediul istoriei săracului cărturar și a bogatului Bar Ma’jan, un colector de taxe.

Povestea, în cel puţin șapte variante, spune că era un cărturar sărac care cerșea mâncare și îmbrăcăminte pe lângă bogatul Bar Ma’jan. Acesta din urmă s-a hotărât să dea o mare petrecere, la care și-a invitat prietenii. Spre dezamăgirea lui, prietenii săi nu au venit la ospăţ. Atunci a chemat pe cei săraci, pe toţi cei ce au vrut să vină.

În timpul petrecerii, Bar Ma’jan a murit și a avut parte de o înmormântare spectaculoasă, mulţimile fiind sigure că acest om va avea o soartă frumoasă, datorită faptei sale bune. A murit și săracul cărturar, iar un prieten de-al său a avut un vis, în care îl vedea pe săracul cărturar în grădinile Paradisului, iar pe bogatul Bar Ma’jan în chinuri. Morala: pentru fapta lui bună, bogatul și-a primit răsplata pe pământ, dar pentru multele fapte bune făcute în viaţa aceasta, cărturarul sărac se delecta acum cu răsplata divină.

Sub acoperire

Prin folosirea parabolei de sorginte egipteană, Iisus nu afirmă adevărul teologiei acesteia – nemurirea sufletului, care contrazice învăţătura Bibliei despre starea omului în moarte, ci transmite două concepte-cheie ușor de înţeles pentru oameni. Din parabole nu pot fi extrase adevăruri teologice, decât în măsura în care ele sunt clar exprimate în alte pasaje biblice.

Faptul că cei bogaţi vor fi chinuiţi în lumea viitoare, iar cei săraci, pentru calitatea pauperităţii lor, vor trăi în lux nu este un concept teologic susţinut de Biblie. Dar faptul că după moartea omului nu mai există posibilitatea schimbării destinului veșnic[6] și că, dacă oamenii nu cred afirmaţiile Scripturii deja la dispoziţia lor, nu ar crede nici dacă ar învia cineva din morţi[7] reprezintă învăţăturile parabolei, care se armonizează cu restul Scripturii și pe care Iisus le înfăţișează mulţimii și mai ales liderilor religioși.

Ca și noi astăzi, Iisus ia poveștile vremii, ideile, conceptele cu care ascultătorii Lui erau obișnuiţi, pe care oamenii le discutau în diverse ocazii de interacţiune socială, și le folosește ca argument pentru propriile Sale lecţii.

Istoriile folosite de Iisus erau ca niște agenţi sub acoperire, care ocoleau procesul mintal obișnuit al ascultătorilor Lui, se strecurau neobservate de radarul și controlul de securitate impus de interpretările rabinilor, cărturarilor, fariseilor și preoţilor și își făceau loc în mintea ascultătorilor, ca sămânţa ascunsă sub brazdă. Iar, în timp, noile idei hristice creșteau, se maturizau și dădeau rod. Iisus lucra iniţial „doar cu materialul clientului“.

Jonathan Wheeler identifică în Talmudul ebraic cel puţin cinci parabole pe care Iisus le-a preluat din folclorul popular al secolului I (și nu al altei perioade), folosește temele principale ale lor, dar le atribuie morala care se armoniza cu învăţătura Sa. Argumentul este simplu: povestirile cu tâlc pe care le știţi și cu care sunteţi de acord conţin lecţia Împărăţiei lui Dumnezeu. Învăţaţi și de aici…, dar învăţaţi ce trebuie!

Gabriel Ișvan crede că, deși Egiptul Antic este sursa universală a gândirii religioase, conceptele biblice sunt originale, cu diferenţe esenţiale faţă de ideile religioase generale.

„Geisler, Norman și Turek Frank, Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu, Cartea Creștină Oradea 2007, p. 255.”

„Darrell L. Bock, „Luke“, Apple Books, cap. 16:19-31.”

„I. Howard Marshall, The New International Greek Testament Commentary – Commentary on Luke, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, MI.”

„Loren T. Stuckenbruck, Gabriele Boccaccini, Enoch and the Synoptic Gospels: Reminiscences, Allusions, Intertextuality, SBL Press, p. 147-150.”

„Luca 16:26, compară cu 2 Corinteni 5:10, Evrei 9:27.”

„Luca 16:31, compară cu Ioan 12:9-11, 5:46-47.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Gabriel Ișvan

Rate it

Previous post

Consiliere

Poate cineva să-mi înţeleagă singurătatea?

Te simţi singur? Nu eşti singurul! Suntem mulţi care înţelegem prin ce treci. Suntem alături de tine, fiecare, în singurătatea lui. Motivele singurătăţii sunt diverse şi complexe. Dar imaginează-ţi că şi cea mai titrată persoană din istorie, Isus Cristos, a gustat licoarea amară a singurătăţii. O profeţie îl descria ca fiind dispreţuit şi părăsit de oameni. Într-un sens foarte uman, Isus a simţit singurătatea. Dacă este Dumnezeu, îţi dai seama ce a înseamnat pentru El să trăiască în lumea noastră? […]

todayOctober 4, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%