Credință

Cred în Dumnezeu și când tace

todaySeptember 16, 2021 3

Background
share close

Mi-a plăcut dintotdeauna să particip la închinarea publică și să practic unele dintre disciplinele spirituale. Nu am avut experienţa unei convertiri cu tunete și fulgere, ci mai degrabă Dumnezeu mi S-a descoperit ca „un susur blând și subţire“ (1 Împăraţi 19:12).

Nu îmi pot aminti perioade în care să nu fi crezut că Dumnezeu există și nici pribegiri îndelungate prin pustiurile îndoielilor metafizice. Am învăţat să-L iubesc pas cu pas, așa cum am învăţat să îmi iubesc părinţii sau familia extinsă. Nu sunt singurul care L-a cunoscut în acest fel și nici nu pretind că asta m-a scutit de întrebări, de îndoieli sau de alegeri greșite.

Și, cu toate că nu am răspuns mereu cu aceeași iubire și cu devotament, Dumnezeu a fost și continuă să fie pentru mine „nespus mai mult“ (Efeseni 3:20) decât pot cere sau gândi. Cu toate acestea, pentru mine credinţa este o alegere, un mod de viaţă pe care îl exersez zilnic, „constrâns“ de puterea iubirii Lui și de mulţimea dovezilor cu care mă copleșește.

Așadar, iată de ce cred în El

Pentru că îmi oferă în fiecare zi dovezi ale prezenţei și călăuzirii Sale. Aceasta m-a uimit dintotdeauna la Dumnezeu, anume că, deși nu I-am văzut faţa, am știut mereu că a trecut pe acolo înainte. Mi-a lăsat suficiente dovezi ca să știu că a fost El. De la detaliile mărunte care pot fi cuprinse în „pâinea cea de toate zilele“ până la aspectele existenţiale importante (care ţin de „Împărăţia Ta“), El a fost mereu pentru mine un Tată iubitor și bun. Am fost uimit încă din copilărie de măreţia Lui, de înţelepciunea și puterea Sa, de dragostea și grija Sa faţă de mine. Pentru mine, tot ce este bun și frumos în viaţa mea este o dovadă zilnică a prezenţei Sale, tocmai de aceea aleg să cred.

Pentru că mă lasă să pun întrebări. Mulţi teologi consideră că prima carte în ordine cronologică a Scripturii este cartea întrebărilor lui Iov – sau ale lui Moise. Chiar dacă în primele cinci cărţi ale Bibliei Moise pare un om al certitudinilor, în relatarea istoriei lui Iov el vorbește deschis despre o altă dimensiune a relaţiei cu Dumnezeu – întrebările, frământările, necunoscutul.

Evident, este lupta lui Iov, dar cu siguranţă a fost și lupta lui Moise și este, cred, a fiecăruia dintre noi. Mi-a plăcut să înţeleg că Dumnezeu apreciază raţiunea mea și mă lasă să pun întrebări, să mă îndoiesc de ceea ce văd, de ceea ce știu, să nu îmi ignor frământările, ci să vin cu ele înaintea Lui.

Am observat că lipsa întrebărilor nu este neapărat o calitate, iar încercarea oarbă de a ne argumenta prejudecăţile, asemenea prietenilor lui Iov, nu este apreciată de El așa cum este căutarea sinceră și stăruitoare a adevărului. Tocmai pentru că îmi oferă mereu opţiunea necredinţei, aleg în fiecare zi să cred în El.

Pentru că are totdeauna dreptate. Am văzut asta în Biblie. Deși citesc Biblia de când am învăţat literele, sunt copleșit de fiecare dată de exactitatea și autenticitatea ei. Atât în ceea ce privește principiile morale, cât și în amănuntele istorice sau profetice, Biblia este adevărată în totalitate. Mă bucur să descopăr că Dumnezeu a condus procesul scrierii și păstrării ei cu atât de multă grijă încât să ne ferească de îndoieli inutile sau de dileme morale dificile.

El nu ne-a lăsat nouă sarcina să decidem ce este adevărat sau cât din Biblie este inspirat de El și cât nu, ci ne-a oferit o Scriptură completă și demnă de a fi crezută. Faptul că în experienţele vieţii, în cercetarea arheologilor, în dovezile oferite de știinţă sau în curgerea evenimentelor văd că Dumnezeu a avut și are dreptate îmi dă curaj și încredere să aleg în fiecare zi să cred în El și în Cuvântul Lui.

Pentru că îi iubește și pe alţii, nu doar pe mine. Acesta este unul dintre lucrurile fantastice despre Dumnezeu.

El nu Se preocupă doar să îmi fie mie bine, ci îi iubește la fel de mult și pe cei din jurul meu. Atunci când are un singur lucru de împărţit între mine și altcineva, El îl dă totdeauna celui care are mai mare nevoie, nu celui care strigă mai tare sau mai frumos.

Aceasta înseamnă că uneori îmi spune „nu“ sau „nu este pentru tine“ sau „nu de data aceasta“. Doar timpul și sinceritatea pot confirma că El a procedat corect și faţă de mine, și faţă de ceilalţi. Tocmai de aceea cred, pentru că înţelepciunea și îndurarea Sa depășesc orice intuiţie umană. Cred, pentru că este cu mult mai sus decât cel mai înalt gând pe care l-aș putea avea vreodată.

Pentru că tace și Se ascunde. Poate părea paradoxal, dar unul dintre motivele pentru care aleg să cred în fiecare zi este și pentru că uneori El tace și Se ascunde. Cred nu doar pentru că îmi ascultă rugăciunile, ci și pentru că nu le ascultă așa cum vreau eu sau pare că nici măcar nu le observă. Dacă Dumnezeu ar asculta toate rugăciunile ar însemna că noi suntem cei care Îi facem programul, că noi Îi dictăm ce și cum să facă.

Tăcerea Lui îmi transmite indirect că El știe mai bine, că mă pot baza pe El. În același timp, eu știu că de multe ori Se ascunde nu pentru că vrea să mă vadă cum sufăr, ci pentru că e drept să îi ofere posibilitatea alegerii și celui care e pornit să îmi facă rău. Dumnezeu îl vrea salvat și pe el. Și, tocmai pentru că știu că, în ciuda absurdului ei, Dumnezeu poate folosi suferinţa spre binele cuiva și spre slava Lui, eu aleg să cred. Pentru că vreau să crezi și tu.

Pentru mine, credinţa este un privilegiu. Nu este o corvoadă și nici o limitare moștenită. Nu cred doar pentru că i-am văzut pe alţii și nici pentru că așa este tradiţia comunităţii mele de credinţă.

Sunt așa de bucuros de ceea ce am găsit încât aș vrea să te poţi bucura și tu de pacea și încrederea pe care le aduce credinţa în viaţa celui ce Îl întâlnește pe Dumnezeu. Chiar dacă Biblia vorbește despre o lume cerească, unde copiii credincioși ai lui Dumnezeu se vor putea bucura de viaţa fără sfârșit și fără suferinţă, totuși El nu este dezinteresat nici de fericirea noastră prezentă. Când gustăm din frumuseţea vieţii împreună cu El este imposibil să nu ne dorim ca și alţii să guste. Religia autentică este ca un izvor. Cred pentru ca și tu să poţi crede, ca și alţii să creadă și în felul acesta lumea să fie un loc mai frumos.

Adrian Neagu L-a cunoscut pe Dumnezeu încă din copilărie.El crede că Dumnezeu ne oferă dovezi de credinţă și când Se descoperă în viaţa copiilor Săi, dar și atunci când pare că Se ascunde de ei.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Adrian Neagu

Rate it

Previous post

Persecuții

Cum să ne rugăm pentru creștinii persecutați din Siria şi Irak – ȘtiriCreștine.ro

Cum să ne rugăm pentru creștinii persecutați din Siria şi Irak Rugăciunile noastre pentru Siria și Irak înseamnă enorm pentru Trupul persecutat al lui Hristos. Vă mulțumim că sunteți alături de cei care îl urmează pe Isus indiferent de cât îi costă – iată cum puteți continua să vă rugați pentru ei. „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţă, şi rugăciune pentru toţi sfinţii”. (Efeseni 6:18) Poate îţi va […]

todaySeptember 16, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%