Rugăciune

Credinţa incognito și rateurile corectitudinii politice

todayApril 1, 2021

Background
share close

Apelul lui Ioan Botezătorul – „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!” – reușea să aducă evreii „din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului” în deșertul unde predica profetul, pentru a-și mărturisi păcatele și a fi botezaţi. La două mii de ani distanţă, îndemnul „pocăiţi-vă” e îngropat sub un munte de asocieri peiorative.

Cu toate acestea, în jungla urbană se mai găsește, din când în când, câte un „evanghelist nebun”. Fănel Zainea, unul dintre cei cu ștaif, a ajuns cunoscut la nivel naţional după ce Adevărul a publicat povestea omului care, de 20 de ani, predică la portavoce în Piaţa Unirii din Capitală. „E mai mult decât un fanatic religios,” scria jurnalistul Cristian Delcea. „Am vrut povestea unui fanatic religios şi am găsit un om care cândva a condus un BMW seria 5, a încercat tot felul de afaceri şi care se miră sincer că un Red Bull a ajuns să coste patru euro în avion. Dar între el şi Dumnezeu e ceva. E ceva.”

Acel „ceva” i-a adus lui Fănel tot soiul de necazuri, pe stradă. Pe lângă înjurăturile de tipul „mânca-te-ar cancerul!”, a trebuit să se ferească şi de ameninţări și violenţe fizice. „Dar s-a întâmplat şi ca oamenii să înceapă să plângă, să îngenuncheze şi să-şi predea viaţa în mâna Domnului”, povestea Fănel în reportajul din ziar.

Deși aparţine uneia dintre ele, Fănel nu a făcut reclamă niciunei confesiuni neoprotestante. În predicile lui spunea doar „citiţi Biblia și apropiaţi-vă de Dumnezeu”. De Fănel nu se mai aude nimic, nici măcar pe Internet. Însă capitala nu duce lipsă de misionari creativi. Cu o cameră video și un microfon subdimensionat, doi tineri căsătoriţi merg prin parcuri sau zone cu mulţi tineri și iau interviuri.

Evanghelizarea sub acoperire

„Crezi că ești o persoană bună?” este una dintre întrebările care se repetă în interviurile lor și la care cei întrebaţi răspund de obicei că sunt. Direcţia e în general aceeași: de la o întrebare la alta, cel intervievat ajunge să admită că e mincinos (a spus cel puţin o minciună în viaţă), hoţ (a copiat măcar la școală sau a downloadat filme de pe Internet), și preacurvar (deși cei mai mulţi abia dacă au auzit de cuvânt, recunosc că s-au uitat „cu poftă” după vreo fată/băiat). Dacă e suficient de deschis, intervievatorul îi spune cum poate să ajungă totuși în Rai, în ciuda acestor păcate. Dacă nu… nu.

Așa s-a întâmplat cu „Alex-Ateul”, într-unul din interviurile publicate pe YouTube[1] de cei doi e-evangheliști. Tânărul (probabil de vârsta liceului) a cam stricat scenariul interviului când a răspuns că „nu, nu s-a uitat cu poftă după nicio fată” și că nu, nu este nici homosexual. Dar, fiindcă Alex a rămas politicos atunci când i-a precizat pentru a doua oară intervievatorului că „nu s-a uitat după fete cu gânduri din astea”, la finalul interviului a primit un „merci pentru răbdare” și o strângere de mână.

E greu de spus dacă, din perspectiva misionarului, acesta a fost un interviu reușit sau nu, pentru că nu e limpede care a fost scopul lui. Însă din perspectiva spectatorului se observă ușor o lipsă de echitate. În primul rând pentru că, cel mai probabil, tânărul n-ar fi fost de acord să primească titulatura de „Alex-Ateul”, iar interviul să ajungă pe YouTube, ca material didactic. Apoi, pentru că între zâmbetul lui nebănuitor și întrebările programate să îl judece, onestitatea nu era decât de-o singură parte.

Bilanţul unei evanghelizări… altfel

Se vor găsi, probabil, oameni care să spună că toate acestea sunt un dezavantaj mic faţă de beneficiul de a fi conștientizat că destinul tău veșnic e în pericol. Totuși, presupunând că această judecată ar fi corectă, tot nu este legitim să manipulezi pe cineva, doar fiindcă ai intenţii bune. Scopul nu scuză mijloacele nici când vorbim de misionari.

Respectul pentru inteligenţa celuilalt și liberul lui arbitru sunt valori în sine, peste care nici Dumnezeul creator al acelui viitor mai bun nu trece.

Lăsând la o parte deontologia evanghelizărilor sub acoperire, rămâne problema roadelor acestei strategii. Să spunem că Alex avea, din fire, o toleranţă mai mare la indiscreţie și că nu era ușor de lezat. Cum rămâne însă cu cei care răspund doar fiindcă au fost intimidaţi de prezenţa camerei de filmat și de cadrul aparent profesionist în care se desfășoară discuţia? Ce va avea un impact mai mare: întrebările existenţiale din timpul interviului sau atmosfera de interogatoriu creată nesolicitat și fără prevenire, în plină stradă? Cu siguranţă, răspunsul ţine de orientarea personală, însă e limpede că majoritatea oamenilor din societăţile dezvoltate vor considera o astfel de discuţie ca fiind neavenită, ba chiar nepoliticoasă și invazivă.

Astăzi se vorbește despre „privatizarea” credinţei ca despre o tendinţă pe care puţini sociologi ai religiei o contestă, iar corectitudinea politică, extrem de importantă în mediile educate, se impune tot mai vizibil ca normă, aplicată chiar și legal, pentru a corecta rateurile bunului-simţ.

Acolo unde buna-creștere nu obligă, obligă legea

E drept că unii ar contesta definiţia acestui „bun-simţ”. Așa a fost în ianuarie 2013, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a vrut să dea o lecţie internaţională de corectitudine politică, a respins trei din patru cazuri ale unor creştini care acuzau că le-a fost limitată libertatea de conştiinţă şi religie. Pentru creștini, era de bun-simţ să își exercite și să își exprime convingerea religioasă. Din perspectiva CEDO, bunul-simţ impunea mai întâi respectarea dreptului la tratament egal al părţilor implicate.

Judecătorii i-au sfătuit totuși pe angajatori să semneze un acord „rezonabil” cu angajaţii. Unul care să nu suprime vederile religioase ale angajaţilor, ci doar să le subordoneze unor „priorităţi mai mari”.

Este toleranţa un păcat sau o virtute?

Citește și: Este toleranţa un păcat sau o virtute?

Cazurile respinse. Lilian Ladele, ofiţer al Stării Civile din Islington Council, Londra, a pierdut procesul prin care contesta decizia de concediere ca urmare a faptului că a refuzat să oficieze căsătorii gay. Gary McFarlane, care lucra pentru asociaţia Relate, a refuzat să consilieze cupluri gay privitor la relaţiile lor sexuale (deși consiliase persoane homosexuale cu privire la relaţiile lor) și a fost concediat. Atât Ladele, cât și McFarlane au solicitat la CEDO ajungerea la un „compromis rezonabil”, în urma căruia angajatorul să folosească alţi angajaţi pentru a efectua sarcinile care intrau în conflict cu credinţele religioase ale celor doi. Ei au subliniat că acţiunile lor nu au împiedicat nicio persoană gay să semneze un parteneriat civil sau să aibă acces la consiliere.

Judecătorii au respins, de asemenea, apelul lui Shirley Chaplin, o asistentă din Exter, somată să renunţe la purtarea unui crucifix, pe motiv că acesta ar fi fost neigienic. Curtea a declarat că nu este în măsură să judece riscul privind sănătatea, ridicat de crucifix, însă verdictul sugerează că, dacă o companie poate să demonstreze un astfel de risc, poate și să împiedice angajaţii să poarte simboluri religioase.

Un singur caz rezolvat conform cererii reclamantului. Singurul caz în care Curtea a dat câștig de cauză reclamantului a fost cel al Nadiei Eweida, recepţioner la British Airways. Aceasta fusese concediată pentru că a refuzat să renunţe la purtarea unui pandantiv mic, din argint, sub formă de cruce. Ea a dat în judecată compania, însă statul i-a respins acuzaţia. Femeia a dus procesul mai departe, la CEDO, care a decis că guvernul Marii Britanii și curţile judecătorești naţionale au eșuat în protejarea dreptului ei de a-și exprima credinţa creștină. Mai mult chiar, CEDO a hotărât ca statul să îi acorde Nadiei Eweida 6.000 de euro despăgubiri, care să compenseze atât cheltuielile de judecată, cât și salariile de după concediere.

Actualitatea, laboratorul în care se testează toleranţa

Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege şi Justiţie (ECLJ), a apreciat că deciziile curţii nu au favorizat de fapt principiul egalităţii, ci ideologia postmodernistă. De ce să concediezi un angajat, scria Puppinck într-un articol de opinie[2], atunci când ar fi fost ușor pentru angajator să îl integreze oferindu-i alte posturi sau sarcini? A răspuns tot el, că angajatorii nu au vrut să se adapteze la nevoile religioase ale angajaţilor ca să îi sancţioneze ideologic, adică să le arate – ca o chestiune de principiu – că nu este loc în rândul personalului pentru „creștini intoleranţi”, credea Puppinck.

Și arhiepiscopul Dominique Mamberti, ministrul de Externe al Vaticanului, considera că atunci când avem de-a face cu „subiecte controversate din punct de vedere moral, așa cum sunt avortul și homosexualitatea”, oamenii au dreptul să își apere libertatea de conștiinţă. Altfel spus, egalitatea trebuie să cedeze locul libertăţii individuale, câtă vreme nu există un consens în privinţa homosexualităţii, a sugerat prelatul, într-un interviu acordat postului Radio Vatican. Iar relativismul moral nu trebuie lăsat să „submineze fundamentul libertăţii individuale religioase”.

De acord că nu suntem de acord

Realitatea este mult mai divers nuanţată decât cele două extreme reprezentate de evanghelizarea de stradă – considerată în toate culturile europene (şi nu numai) drept o metodă mai degrabă invazivă decât legitimă – şi deciziile oficiale liberticide, date sub umbrela egalităţii. În câmpul de forţe dintre cele două realităţi, omul obişnuit găseşte că e tot mai dificil să vorbească liber despre credinţa lui, pentru a nu fi considerat ofensator.

Însă, între aceleaşi două extreme încap și statisticile care arată că, din 100 de oameni ucişi din cauza urii motivate religios, 75 sunt creştini[3]. O realitate care arată cât de departe rămân intenţiile de eradicare a intoleranţei de realitatea practică.

Aceia care fac apel la toleranţă trebuie să se asigure că nu sunt, ei înşişi, intoleranţi.

Asta înseamnă, pe de o parte, că misionarii care şi-ar dori ca „publicul” să fie interesat de actualitatea mesajului religios, ar trebui, la rândul lor, să fie interesaţi de nevoile actuale ale publicului. Pe de altă parte, înseamnă și că sistemul care îi protejează pe cei deranjaţi de creștini ar trebui să facă o prioritate egală din protecţia creștinilor. Iar pentru aceasta, cum spunea reputatul neurochirurg Benjamin Carson[4], e nevoie „să uităm de unanimitatea discursului și unanimitatea în gândire. Să ne concentrăm pe a-i respecta pe aceia cu care nu suntem de acord.”

„Grégor Puppinck, „Angajaţii creştini în Marea Britanie: o categorie de clasa a doua“, nouarepublica.ro”.

„Aşa cum a declarat Arhiepiscopul Silvano Tomasi, reprezentant permanent al Vaticanului la ONU, cu prilejul celei de-a 16-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, pe probleme de libertate religioasă.”

„David E. Graham, „Meet Dr. Ben Carson, the New Conservative Folk Hero“, The Atlantic, 19 februarie 2013 http://theatlantic.com”.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Alina Kartman

Rate it

Previous post

Devoțional

Ioan Ciobotă: Dumnezeu trece cu măreție pe nori ca să îți vină în ajutor

31 martie 2021 „Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare.”(Deuteronom 33:26, 27a) Video AICI. Câtă putere extraordinară în aceste cuvinte! Dumnezeul Cel veșnic trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor. El trece cu măreție pe nori. EL nu se ascunde în nori, nu este obturat de […]

todayApril 1, 2021 2


Similar posts

Externe

Poliția a împiedicat un complot terorist islamist pentru bombardarea bisericilor din Papua, Indonezia – ȘtiriCreștine.ro

Teroriștii ucid patru fermieri creștini din Sulawesi. Poliția a descoperit un complot terorist islamist pentru a ataca mai multe biserici în atentate sinucigașe și pentru a asasina un slujitor creștin important din provincia Papua, majoritar creștină. La 28 mai au fost arestați cel puțin zece suspecți, membri ai Jamaah Ansharut […]

todayAugust 1, 2021

Important

Traducerea Bibliei în limbajele semnelor – ȘtiriCreștine.ro

Scrisoare din agenda misionară a familiei Cuceuan. Dragi prieteni, frați și surori, Anul 2021 s-a dovedit a fi până acum un an mult mai provocator decât 2020 pentru noi ca familie, atât pe plan personal, cât și în viața de slujire. Efectele pandemiei de corona virus le-am resimțit și continuă […]

todayAugust 1, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%