Iisus

Cum decodam un mesaj criptic al lui Iisus

todayOctober 11, 2021 2

Background
share close

Interpretarea biblică este neîndoielnic una dintre cele mai mari provocări ale cititorului Bibliei. Care sunt principiile hermeneutice esenţiale de care avem nevoie?

Încrederea că aceasta este cuvântul revelat al lui Dumnezeu nu este suficientă pentru înţelegerea mesajului lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură sunt relatate situaţii când persoanele interesate de studiul acesteia au avut nevoie de îndrumare specială. Pe cât de adevărat este faptul că există pasaje cu un limbaj și un mesaj simplu ce pot fi înţelese de cititor fără ajutorul cuiva, la fel de adevărat este faptul că există pasaje complexe, care necesită atenţie deosebită și informaţii potrivite pentru înţelegere.

Cum să înţelegem un text biblic

Mesajele criptice ale lui Iisus pot fi considerate pasaje ce necesită un grad sporit de atenţie și îndrumare. Acestea fac parte din corpul evangheliilor, gen literar aparte, alături de alte genuri literare consemnate în Biblie: genul narativ, genul sapienţial, genul poetic, genul epistolar, genul profetic (clasic și apocaliptic), parabola. Mesajele lui Iisus sunt în general înregistrate în corpul evangheliilor. Prin urmare, ne vom concentra asupra principiilor de interpretare a acestui gen literar.

Atunci când interpretăm evangheliile este important să se stabilească, dacă este posibil, următoarele aspecte: (1) evenimentele istorice din viaţa personală a lui Iisus; (2) contextul social și religios în care a trăit și a slujit Iisus; (3) scopul autorilor evangheliei specifice; (4) contextul literar în care apare o anumită afirmaţie a lui Iisus.

Vorbind despre viaţa personală a lui Iisus, trebuie studiat cu atenţie cursul ei atât din perspectiva cronologiei, cât și a secvenţelor care pot fi repetate în diferite circumstanţe. Mesajul Predicii de pe Munte poate fi repetat și în alte contexte și zone geografice. De asemenea, e necesară analiza atentă a tuturor interacţiunilor lui Iisus cu diferite persoane din popor, astfel încât să înţelegem contextul diferitelor afirmaţii.

De exemplu, metoda folosită de Iisus pentru vindecarea orbului din naștere, redată în capitolul 9 din Ioan, este diferită de metoda de vindecare a orbului din Betsaida. În cazul orbului din naștere, Iisus folosește un amestec de ţărână și salivă ca unguent. Acest fapt nu presupune neapărat că acel „unguent“ avea calităţi terapeutice.

Dar în concepţia iudaică numai întâiul născut avea capacitatea de a vindeca cu saliva sa. Iisus face gestul acesta pentru a demonstra că are statutul de întâi născut. Pe orbul din Betsaida, Iisus îl ia de mână și îl scoate din sat. Acest gest presupunea eliberarea acestuia de dependenţa de oameni.

Contextul social și religios în care a trăit Iisus este diferit de cel în care trăim noi. În vremea lui Iisus avem de-a face cu un context iudaic, în care întâlnim mai multe secte – farisei, saduchei, cărturari, irodieni, esenieni –, iar particularităţile acestora oferă informaţii importante pentru interpretarea corectă a textului biblic.

Trebuie luat în calcul și că ne aflăm la două milenii distanţă de timpul lui Iisus și că există o diferenţă culturală importantă între lumea noastră și lumea biblică (Occident vs Orient).

Chiar și un contemporan al evangheliilor era nevoit să ţină cont de această diferenţă dacă dorea să înţeleagă cât mai bine mesajul lui Hristos. De exemplu, când mesajul despre Iisus a ajuns în diaspora, probleme specifice iudaismului au devenit irelevante: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau într-o zi de Sabat.“

În varianta mateiană apare în forma aceasta, dar în cea marcană apare doar în formă restrânsă – iarna. De ce? Pentru că în Ierusalim porţile cetăţii erau închise în Sabat. O eventuală criză făcea imposibilă fuga în Sabat, deoarece porţile erau închise. De vreme ce Marcu își adresează evanghelia celor din diaspora, închiderea porţilor Ierusalimului în Sabat nu avea nicio relevanţă pentru ei (puteau fugi oricând).

În ce privește contextul antic, cititorul se poate sluji de materiale extrabiblice, care abordează aspecte culturale, sociale, politice și religioase din vremea aceea.[1] Astfel se pot descoperi informaţii despre viaţa socială (omul liber, sclavul[2], stăpânul de sclavi[3], soldatul, muncitorul, învăţătorul), despre viaţa religioasă (religiile dintr-o cetate, ritualul, clerul, credincioșii, sectele religioase[4]), despre viaţa culturală (obiceiuri, datini[5]), geografie[6] etc.

Scopul evangheliilor este deosebit de important pentru înţelegerea acestora și a modului în care le-au structurat autorii. Destinatarii iniţiali ai celor patru evanghelii au fost diferiţi, fapt demonstrat de stilul diferit al acestora. Este adevărat că avem de-a face cu asemănări destul de mari în cazul lui Matei, Marcu și Luca (numiţi și sinoptici[7]), dar acestea pot fi explicate observând scopul și destinatarii textelor.[8] Evanghelia după Ioan este diferită ca stil, deoarece scopul ei nu este în primul rând acela de a oferi o cronologie a vieţii lui Iisus, ci de a încerca să demonstreze că Logosul, Cuvântul, care era Dumnezeul Creator, S-a întrupat în persoana lui Iisus Hristos.

Etapele interpretării

Vorbind de interpretarea propriu-zisă a unui text, trebuie să se aibă în vedere câteva etape:

Rugăciune: Nu putem studia și înţelege corect Cuvântul lui Dumnezeu fără ajutorul Dumnezeului Cuvântului.

Familiarizarea cu textul: Presupune citirea cu atenţie a textului de interpretat, astfel încât să devină parte a preocupărilor minţii. Înţelegerea unui text poate dura mai mult timp.

Alegerea celei mai bune variante textuale: Dacă ne rezumăm la textul Noului Testament, cercetătorul are la dispoziţie mai multe variante textuale, fapt ce oferă o paletă mai largă de soluţii. De vreme ce nu mai avem acces la autografe[9], scopul este acela de a ajunge, pe cât posibil, cât mai aproape de acestea. Demersul acesta necesită cunoașterea limbilor vechi (ebraica, aramaica, greaca, latina, siriaca etc.), deoarece cercetarea aceasta nu se oprește la Biblie, ci se extinde și la scrierile părinţilor bisericești, care folosesc din abundenţă textul biblic.

Traducerea textului: Cei care au acces la limbile biblice își pot traduce textul singuri, având și avantajul programelor specializate. Toţi ceilalţi pot consulta diferite traduceri ale Scripturii pentru acces la variantele textuale disponibile. În felul acesta se poate opta pentru o variantă textuală care îndeplinește exigenţele unei critici textuale minuţioase.

Cercetarea contextului: Sunt importanţi următorii pași: (a) contextul cultural-istoric – datarea cărţii, autorul acesteia, scopul pentru care a fost scrisă, destinatarii, probleme care au determinat scrierea; (b) contextul literar, lărgit și imediat – acest aspect este extrem de important. Contextul literar este fundamentul interpretării. Extrapolarea unei ziceri și interpretarea în afara contextului pot genera sensuri care nu au fost în mintea destinatarului, aducându-se un prejudiciu Cuvântului.[10]

Analizarea textului: În această etapă trebuie să se urmărească (a) diferite structuri (dacă acestea există) ale textului[11], (b) forme literare[12], (c) analizarea pasajelor mai mari, dacă este cazul, (d) frazele și propoziţiile – analizarea acestora poate oferi o imagine despre nuanţele semantice și direcţia discursului[13].

Analiza teologică: Aici avem de-a face cu analizarea teologiei unui text în contextul întregii cărţi sau al Scripturii. Principiul „Scriptura este propriul ei interpret“ este important în această etapă, deoarece există consecvenţă între profeţii biblici.[14]

Aplicarea textului: Contextualizarea este importantă, deoarece această etapă face Biblia relevantă pentru noi – (a) personalizarea textului, (b) căutarea tuturor pasajelor biblice care vorbesc despre problema studiată, astfel încât cititorul să aibă o imagine de ansamblu asupra concepţiei biblice pe un anumit subiect.

Studiul Bibliei, chiar dacă uneori poate fi anevoios, este un drum frumos și plin de satisfacţii. Nu trebuie să ne așteptăm la o înţelegere deplină de la începutul drumului. Pasajele mai complicate din Scriptură, precum zicerile dificile ale lui Iisus, sunt explicate de cele mai simple. Familiarizarea cu limbajul Bibliei îl poate ajuta pe cititor să înţeleagă afirmaţii neînţelese până atunci. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, el având puterea nu doar de a răspunde întrebărilor și dilemelor personale, ci și de a transforma viaţa cititorului.

Marius Mitrache  consideră că pentru înţelegerea Bibliei este necesară parcurgerea anumitor etape importante. Explicaţia unui pasaj este fundamentul pe care se construiește aplicaţia acestuia indiferent de epoca cititorului.

„Vezi Joachim Jeremias, Jerusalem in the time of Jesus, Fortress Press, 1969.”

„Sclavul din poporul evreu nu avea aceeași situaţie cu cel din alte popoare. El se vindea ca sclav dacă avea o problemă financiară precară. Acest statut era anulat la fiecare șapte ani.”

„Stăpânul avea obligaţia să respecte sclavul, iar în biserica creștină credincioșii trebuiau să se trateze cu respect, indiferent de statut, fiind fraţi în Hristos.”

„Saducheii susţineau că numai primele cinci cărţi ale Bibliei sunt inspirate, restul fiind comentarii la Pentateuh. Nu credeau în îngeri și demoni, nu credeau în înviere. Susţineau că totul se întâmplă pe pământ și după aceea nu mai este nimic. Fariseii favorizau inspiraţia întregii Scripturi, dar susţineau și tradiţia acumulată de-a lungul timpului, punând-o pe aceeași treaptă cu scrierile sacre.”

„Alungarea copiilor care veneau la Iisus nu reprezenta o atitudine lipsită de bun-simţ a ucenicilor. Mai degrabă, ei respectau cutuma vremii și zonei, care interzicea participarea la cuvântarea unui învăţător a femeilor și a copiilor. În sensul acesta poate fi înţeleasă și nemulţumirea Martei în legătură cu dorinţa Mariei de a sta la picioarele lui Iisus și de a-I asculta cuvintele.”

„Vindecarea demonizatului și întâmplarea cu porcii este foarte ciudată, având în vedere că iudeii nu consumă carne necurată. Dar, înţelegând că această întâmplare a avut loc în Decapolis, zonă cu o populaţie eterogenă (multe „neamuri“), atunci cititorul poate înţelege cum a fost posibil să existe turme de porci acolo.”

„Termenul synopsis, gr., înseamnă „vedere împreună“.”

„Matei și-a scris evanghelia pentru evrei. Folosirea expresiei „Împărăţia cerurilor“ ca eufemism pentru „Împărăţia lui Dumnezeu“ arată preocuparea lui Matei de a respecta obiceiul iudaic de a evita folosirea tetragramei YHWH. Marcu și Luca, ale căror evanghelii sunt adresate creștinilor dintre neamuri, nu adoptă metoda mateiană. Luca face un studiu amănunţit, cercetând informaţii din surse scrise și orale ale rapoartelor cu privire la viaţa lui Iisus.”

„Manuscrisele originale.”

„Expresia „nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gura lui“ prin extrapolare este frecvent folosită pentru a justifica anulare legilor cu privire la distincţia dintre curat și necurat. Dar analizarea sa în contextul literar ne oferă o înţelegere clară a intenţiei lui Iisus, problema fiind mâncatul cu mâinile necurate.”

„Predica de pe Munte este structurată în funcţie de Rugăciunea domnească.”

„Se pot întâlni forme stilistice ca ironia (Matei 17:17), repetiţia pentru accentuare etc.”

„Gramatica textului din Ioan 8:58, unde Iisus afirmă că „mai înainte ca să se nască Avraam sunt Eu“, este ciudată, deoarece ar fi fost normal să afirme „Eu am fost“. Aparenta greșeală are scopul de a transmite ideea că Iisus afirmă nu doar preexistenţa Sa în raport cu Avraam, ci și natura Sa divină, fapt înţeles de farisei, care încearcă să Îl ucidă pentru hulă.”

„Citarea frecventă a Vechiului Testament de către autorii nou-testamentari, „ca să se împlinească ce fusese vestit prin…“, reprezintă o dovadă foarte clară a consecvenţei spirituale, religioase și profetice.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Marius Mitrache

Rate it

Previous post

Iisus

Cum a folosit Iisus Scripturile ebraice

Când citim Evangheliile, putem deveni contrariaţi de modul în care Iisus Hristos interpretează Scripturile ebraice. De aceea, în acest articol, analizăm succint maniera în care Iisus a utilizat metodele hermeneutice ale vremii, folosite deopotrivă de înţelepţii evrei, de filosofii greci și de scriitorii Noului Testament (NT). Printre acestea se numără alegoria, tipologia, analogia și interpretarea profetică. Vom analiza pe scurt câteva exemple din evanghelii, în care Iisus a folosit Vechiul […]

todayOctober 9, 2021 2

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%