We like

Cum gestionăm o relaţie toxică? | prietenia și limitele

todayJanuary 20, 2021 4

Background
share close

A merge cu un prieten prin întuneric este mai bine decât a merge singur prin lumină, scria Hellen Keller. Și dacă întunericul se insinuează în toate ochiurile relaţiei?

Rebeca și Alma sunt prietene de când se știu, adică de peste două decenii. Practic, au crescut împreună, au participat la evenimentele importante din familia fiecăreia, și-au împărtășit cele mai ascunse visuri. Este o relaţie longevivă, dar Rebeca se îndoiește că va dura toată viaţa. În ultimul timp a devenit tot mai reticentă să-i dezvăluie Almei informaţii personale și încearcă să limiteze timpul petrecut împreună. Nu este sigură că și-ar dori să pună capăt relaţiei, dar gestionează tot mai greu frustrarea pe care i-o produce comportamentul prietenei sale: Alma nu se abţine de la remarci acide, pe care le cataloghează ulterior drept glume, critică alegerile și valorile Rebecăi și devine manipulatoare atunci când prietena ei se distanţează de ea. Încercările de a-i atrage atenţia asupra acestor derapaje nu au dat roade, iar Rebeca oscilează între suspiciunea că relaţia a devenit una toxică și vinovăţia de a-și judeca prea aspru prietena de-o viaţă.

Profilul relaţiilor sănătoase

Prietenii sunt o a doua familie (și încă una pe care o alegem), iar relaţiile cu ei se modifică de-a lungul vieţii, dovedindu-și fie flexibilitatea, fie incapacitatea de a se adapta schimbărilor.

Fiecare prietenie are amprenta ei unică, dată de individualitatea persoanelor implicate, dar există indicii clare ale relaţiilor sănătoase. Curajul de a deveni vulnerabil, deschiderea de a cere ajutor la nevoie, fără a te simţi respins sau judecat, satisfacţia lungimii de undă comune (niciunul nu are nevoie de multe explicaţii pentru a se face înţeles) și plăcerea de a petrece timp împreună sunt semne ale unei relaţii sănătoase.[1] De asemenea, dorinţa de a investi în relaţie, respectul faţă de valorile și credinţele celuilalt și confortul de a fi tu însuţi, fără să te simţi expus.

Un alt indicator al unei prietenii solide este acela că relaţia nu moare chiar dacă distanţa fizică sau alte circumstanţe întrerup comunicarea pentru luni sau chiar ani.[2]

Există o tensiune între nevoia noastră de conectare și cea de a ne proteja spaţiul personal, remediul[3] constând în trasarea unor limite. Tolerăm adesea încălcarea limitelor noastre, ca să nu riscăm pierderea relaţiei. Limitele sunt însă cele care ne definesc nevoile și valorile, așa încât lipsa de reacţie la comportamentele inacceptabile nu face decât să diminueze stima de sine și să erodeze relaţia, în contextul acumulării resentimentelor.[4] Pe de altă parte, atunci când enunţăm limitele cu respect și fermitate și le aplicăm consecvent, construim o bază mai sigură inclusiv pentru relaţiile deja fisurate.

Capcana relaţiilor toxice

„Nimeni nu poate fi fericit dacă este atent numai la sine, dacă întoarce totul în propriul său folos: se cuvine să trăiești pentru altul, dacă vrei să trăiești pentru tine“ (Seneca).

Relaţiile de prietenie se întrepătrund cu celelalte domenii ale vieţii, de la carieră și familie la sănătate, ceea ce înseamnă că au un impact semnificativ asupra acestora, fie pozitiv, fie negativ, punctează Florence Isaacs, autoarea cărţii Toxic Friends. True Friends (Prieteni toxici. Prieteni autentici). Poţi recunoaște o relaţie toxică prin caracteristicile ei distincte: generează stres, este nesigură, epuizantă, negratificantă, nesatisfăcătoare și adesea asimetrică.[5]

Expresia „prieten toxic”[6] provine din psihologia populară, referindu-se la o persoană care își secătuiește prietenii din punct de vedere financiar, mintal sau emoţional, explică psihologul Jenn Berman.

Lipsa sprijinului și a empatiei, imprevizibilitatea comportamentului, exprimarea emoţiilor în moduri nesănătoase, folosirea manipulării și gelozia faţă de prietenii unui prieten apropiat fac parte din decorul unei relaţii nesănătoase.

De asemenea, dificultatea desprinderii din relaţie și culpabilizarea pentru tentativele nereușite de distanţare reprezintă elemente ușor recognoscibile ale unei relaţii toxice. Detașarea este posibilă atunci când realizăm că vechiul nostru tovarăș de călătorie ar putea să nu fie un prieten toxic pentru altcineva, dar a devenit nociv pentru noi.[7]

Chiar dacă asociem sonoritatea abuzului (în special a celui emoţional) cu relaţiile romantice, prieteniile pot vira și ele spre abuz. Oamenii cred că prietenia toxică și cea abuzivă sunt interșanjabile, dar cel mai adesea ele sunt realităţi diferite.[8] În timp ce prietenii toxici pot fi egoiști, agresivi sau foarte solicitanţi, adesea nu-și dau seama că îl rănesc pe celălalt prin atitudinea lor. În relaţiile abuzive, reacţiile nesănătoase se intensifică, iar lezarea celuilalt este mai degrabă premeditată.

Veștile rele din tolba studiilor

În cazul adolescenţilor care suferă agresiuni verbale sau fizice, agresorul se dovedește a fi, în 8% din cazuri, un prieten apropiat, a arătat un studiu din 2011.[9] Efectele prieteniilor nocive au făcut obiectul unui număr redus de studii, dar primele date arată că impactul lor asupra bunăstării indivizilor a fost subestimat, afirmă profesorul Beverley Fehr.[10]

Când ţesătura unei prietenii (nu) rezistă

Chiar și atunci când realizăm că o relaţie devine extenuantă, tindem să o menţinem din inerţie sau de dragul trecutului. Dar, în unele cazuri, relaţia poate fi salvată dacă părţile descoperă că deţin voinţa și instrumentele necesare unor ajustări.

O prietenie nu funcţionează uneori nu pentru că unul sau ambii parteneri ar fi persoane toxice, ci pentru că există tipare relaţionale diferite[11], determinate de tipul de atașament[12] format în copilărie. Persoanele cu atașament securizant sunt capabile de apropiere emoţională, dar oferă în același timp suficientă libertate prietenilor. O astfel de persoană nu ar fi, cel mai probabil, lezată dacă un prieten i-ar refuza invitaţia în favoarea altui prieten, dar pentru cineva cu atașament anxios-rezistent un astfel de incident capătă proporţiile unei apocalipse personale. Pe de altă parte, cei cu atașament de tip anxios-evitant se pot simţi copleșiţi de interacţiunea emoţională de care au nevoie anumiţi prieteni și de faptul că nu reușesc să restituie suportul afectiv pe care l-au primit.

Discuţiile oneste și trasarea limitelor cu blândeţe și fermitate ar putea îmbunătăţi calitatea unei relaţii în derivă. Atunci când nu reușim, în ciuda tuturor eforturilor, să ajungem la o frecvenţă comună, este timpul să le permitem prietenilor să „schimbe orbita”[13] și să se deplaseze din cercul prietenilor foarte apropiaţi spre unul din cercurile mai îndepărtate. Atunci când analizăm dacă o prietenie merită sau nu salvată, trebuie să luăm în calcul cât de mare este prejudiciul produs, afirmă psihologul Harriet Lerner.

Este o dovadă de maturitate să pui capăt unei relaţii care scârţâie, dar la fel de matură poate fi și acceptarea carenţelor prietenilor noștri, susţine Lerner, explicând că oamenii au, de regulă, mai mulţi prieteni, așa încât „nu este nevoie de o gamă completă de sprijin emoţional din partea fiecăruia”.[14]

Încheierea unei relaţii ar trebui să fie precedată de explicaţii sincere asupra motivelor rupturii, dar prietenii abuzivi (și adesea și cei toxici) nu pot gestiona bine respingerea, așa încât poate fi mai bine să pleci în liniște. În anumite cazuri, persoana abuzată ar putea avea nevoie chiar de terapie, ca să înţeleagă cum s-a angajat într-o relaţie atât de disfuncţională și cum poate evita acest lucru pe viitor.[15] De fapt, în epicentrul unui abuz regăsim adesea victime, dar și abuzatori care reeditează mai mult sau mai puţin conștient tipare moștenite din propria familie.

Oricât de tăios am fi fost dezamăgiţi sau am fi dezamăgit, la rândul nostru, reperul normalităţii rămâne conectarea cu ceilalţi, nu izolarea. Fiecare relaţie frântă are lecţii pe care să ni le însușim, iar una dintre ele ne ajută să învăţăm să devenim prietenul bun pe care îl căutăm în celălalt.

Biblia, despre prieteniile (ne)potrivite

„Prietenii și cunoscuţii mei se depărtează de rana mea și rudele mele stau deoparte” (Psalmii 38:11).

„Nu te împrieteni cu omul mânios și nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui și să-ţi ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbele 22:24-25).

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Footnotes
[1]„https://www.psychologytoday.com/us/blog/modern-mentality/201904/is-your-friendship-healthy”.
[2]„Adrienne Partridge, «10 Characteristics of Friendships That Keep», Huffington Post, 21 dec. 2014, https://www.huffpost.com/entry/10-characteristics-of-friendships-that-keep_b_6337526.”
[3]„Julie Fingersh, «How to Set Pandemic Boundaries for Relatives», The New York Times, 22 aug. 2020, https://www.nytimes.com/2020/08/22/well/family/boundaries-pandemic-family-relationships.html.”
[4]„Caitlin Cantor, «Set Clear Boundaries and Stop Accepting Less Than You Deserve», Psychology Today, 8 febr. 2020, https://www.psychologytoday.com/us/blog/modern-sex/202002/set-clear-boundaries-and-stop-accepting-less-you-deserve.”
[5]„Louise Chang, «Toxic Friends: Less Friend, More Foe», WebMD, https://www.webmd.com/women/features/toxic-friends-less-friend-more-foe#1.”
[6]„Ibidem.”
[7]Ibidem.
[8]„Mary Duenwald, «Some Friends, Indeed, Do More Harm Than Good», The New York Times, 10 sept. 2002, https://www.nytimes.com/2002/09/10/health/some-friends-indeed-do-more-harm-than-good.html.”
[9]„Hsi-Sheng Wei, Melissa Jonson-Reid, «Friends can hurt you: Examining the coexistence of friendship and bullying among early adolescents», în School Psychology International, vol. 32, nr. 3, 2011, https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0143034311402310.”
[10]„Mary Duenwald, art. cit.”
[11]„Hal Shorey, «Losing Friends With Grace», Psychology Today, 9 iul. 2020, https://www.psychologytoday.com/us/blog/the-freedom-change/202007/losing-friends-grace.”
[12]„Psihologul britanic John Bowlby a descris conceptul de atașament, definindu-l drept «o conexiune psihologică de durată între fiinţele umane».”
[13]„Hal Shorey, art. cit.”
[14], „Mary Duenwald, art. cit.”
[15]„ William Morrison, «Abusive Friendships Are Real. Here’s How to Recognize You’re in One», healthline, 29 sept. 2019, https://www.healthline.com/health/mental-health/how-to-recognize-abusive-friendships#1.”

„Adrienne Partridge, «10 Characteristics of Friendships That Keep», Huffington Post, 21 dec. 2014, https://www.huffpost.com/entry/10-characteristics-of-friendships-that-keep_b_6337526.”
„Julie Fingersh, «How to Set Pandemic Boundaries for Relatives», The New York Times, 22 aug. 2020, https://www.nytimes.com/2020/08/22/well/family/boundaries-pandemic-family-relationships.html.”
„Caitlin Cantor, «Set Clear Boundaries and Stop Accepting Less Than You Deserve», Psychology Today, 8 febr. 2020, https://www.psychologytoday.com/us/blog/modern-sex/202002/set-clear-boundaries-and-stop-accepting-less-you-deserve.”
„Louise Chang, «Toxic Friends: Less Friend, More Foe», WebMD, https://www.webmd.com/women/features/toxic-friends-less-friend-more-foe#1.”
„Ibidem.”
„Mary Duenwald, «Some Friends, Indeed, Do More Harm Than Good», The New York Times, 10 sept. 2002, https://www.nytimes.com/2002/09/10/health/some-friends-indeed-do-more-harm-than-good.html.”
„Hsi-Sheng Wei, Melissa Jonson-Reid, «Friends can hurt you: Examining the coexistence of friendship and bullying among early adolescents», în School Psychology International, vol. 32, nr. 3, 2011, https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0143034311402310.”
„Mary Duenwald, art. cit.”
„Hal Shorey, «Losing Friends With Grace», Psychology Today, 9 iul. 2020, https://www.psychologytoday.com/us/blog/the-freedom-change/202007/losing-friends-grace.”
„Psihologul britanic John Bowlby a descris conceptul de atașament, definindu-l drept «o conexiune psihologică de durată între fiinţele umane».”
„Hal Shorey, art. cit.”
„ William Morrison, «Abusive Friendships Are Real. Here’s How to Recognize You’re in One», healthline, 29 sept. 2019, https://www.healthline.com/health/mental-health/how-to-recognize-abusive-friendships#1.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

Anunțuri

ZIUA 9 – 21 Zile de Post și Rugăciune: „Trăind prin credință”

2 Corinteni 5: 7„…trăim prin credință, nu bazați pe ce vedem.” Trăirea prin credință nu este doar un alt mod de a trăi viața, ci este adevăratul mod de trăi. Trăirea prin credință, cea biblică, nu este o gândire de natură religioasă care confundă dorințele cu realitatea și nici rezultatul unei minți naive, lipsite de spirit critic, ci o trăire în altă lume, în lumea lui Dumnezeu. Trăirea prin credință nu urmărește o existență lipsită de probleme ci o trăire frumoasă […]

todayJanuary 19, 2021 2

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%