Psihologie

Cum ne întărim voința pentru a lua cele mai bune decizii

todayMarch 24, 2021 4

Background
share close

A avea voinţă nu înseamnă să spui că vrei, înseamnă să te ţii de treabă, afirma scriitorul francez André Maurois. Este ușor să ne ţinem de treabă dacă facem lucruri care ne plac, la care ne pricepem sau care ne aduc beneficii rapide.

Dar când vine vorba de acţiuni și alegeri dificile, trebuie să depunem eforturi suplimentare, recurgând la acel ultim resort care fie ne poartă învingători mai departe, fie ne afundă și mai mult în probleme: puterea voinţei.

Voinţa este ceea ce ne diferenţiază de animale. Este capacitatea de a ne reţine impulsurile, de a rezista tentaţiilor, de a face ceea ce este corect și bun pentru noi pe termen lung, nu ceea ce dorim să facem pe moment”, declară psihologul social Roy Baumeister.

De aici și catalogarea voinţei ca luptă a omului dusă cu sine însuși, în virtutea atingerii unor scopuri precise, prin determinare și autodisciplină.

Concepţiile moderne abordează voinţa ca pe un proces complex de control al comportamentului, care se automatizează în timp. Indiferent de încadrarea teoretică, un lucru e cert: voinţa ne ajută să transformăm intenţia în acţiune și să atingem nivelul de dezvoltare dorit.

Este voinţa o resursă inepuizabilă?

Studiile spun că oamenii iau, în medie, 35.000 de decizii pe zi, situaţie care, la sfârșitul zilei, creionează realitatea de a fi petrecut câteva ore bune exercitând puterea voinţei, conștient sau inconștient.

Câte dintre deciziile zilnice trădează eșecul voinţei, și câte succesul, depinde de fiecare în parte. Dat fiind faptul că puterea obișnuinţei o întrece adesea pe cea a schimbării, răspunsurile sunt previzibile pentru cei mai mulţi dintre noi.

Câte dintre deciziile zilnice trădează eșecul voinţei?

Se întâmplă frecvent ca fraza ”Aș dori să fac X lucru, dar îmi lipsește voinţa” să devină motto-ul nostru preferat, o scuză ideală pentru a rămâne în zona confortului ispititor prin previzibilitate și siguranţă. Unele studii corelează incapacitatea de a realiza tot ce ne propunem cu interpretarea voinţei ca resursă limitată, a cărei folosire excesivă duce la ”faliment”.

Utilizând acest cadru de referinţă, înţelegem de ce, după exersarea voinţei pentru a fi diplomaţi în relaţiile cu ceilalţi, echilibraţi în alimentaţie sau cumpătaţi la bani, ne piere ”cheful ” de a rezista în faţa altor tentaţii sau de a ne mobiliza pentru atingerea unor obiective greu de atins.

Principalele argumentele ale acestui concept cunoscut sub numele de ”epuizarea eului” (engl. ego depletion) se bazează pe experimentele de laborator ale lui Roy Baumeister. Într-una dintre cercetările sale, subiecţii au fost invitaţi într-o cameră plină de aroma unor fursecuri proaspăt coapte și lăsaţi fie să mănânce din fursecuri, fie să încerce o variantă culinară mai sănătoasă (o porţie de ridichi). Ambele grupuri de subiecţi au fost îndrumate apoi să rezolve un joc dificil de puzzle, special conceput pentru a nu putea fi terminat.

Oamenii iau, în medie, 35.000 de decizii pe zi.

Rezultatele au arătat că persoanele care au fost nevoite să mănânce ridichi, folosindu-și voinţa pentru a ignora mirosul apetisant al fursecurilor, au renunţat după 8 minute la jocul de puzzle, în timp ce persoanele cărora le-a fost îngăduit să își facă pofta au rezistat, în medie, cu 11 minute mai mult.

Teoria care spune că puterea de autocontrol este finită, acţionând asemenea un mușchi condamnat să cedeze prin suprasolicitare nu este însă unanim acceptată. Unele cercetări contrazic rezultatele lui Baumeister, dovedind că nu deţinem doar un număr limitat de ocazii pentru a ne exercita cu succes puterea voinţei.

Cum se calculează puterea voinţei?

”Puterea nu se trage din capacitatea fizică, ci dintr-o voinţă nemăsurată”, spunea Mahatma Gandhi.

Potrivit psihologului Carol Dweck și a studiilor întreprinse la Universitatea din Stanford, oamenii au o voinţă limitată doar dacă sunt convinși că voinţa lor este limitată, și una nemăsurată doar dacă trăiesc zi de zi cu această convingere.

Cum ne întărim voinţa pentru a lua cele mai bune decizii

În aceeași notă, doctorul Mark Muraven la Universitatea din Albany arată că dozarea voinţei nu depinde de un dat structural sau de nivelul de glucoză din organsim, ci de viziunea și atitudinile fiecăruia. Studiile sale evidenţiază cum subiecţii stăpâni pe sine dintr-o motivaţie extrinsecă (pentru a-i mulţumi pe alţii, spre exemplu) sunt expuși, pe termen lung, la o destabilizare accentuată a voinţei, comparativ cu omologii lor stăpâni pe sine datorită motivaţiilor, obiectivelor și dorinţelor personale.

”Puterea nu se trage din capacitatea fizică, ci dintr-o voinţă nemăsurată”, spunea Mahatma Gandhi.

Într-unul dintre experimentele coordonate de Muraven, voluntarii supuși unui regim alimentar de două săptămâni s-au descurcat mai bine la testele de laborator menite să le măsoare stăpânirea de sine decât cei care nu fuseseră anterior constrânși să își forţeze voinţa în vreun fel. Un alt studiu a stabilit că fumătorii instruiţi să renunţe timp de 14 zile la dulciuri și-au abandonat mai ușor viciul decât subiecţii din grupul de control, care nu au avut de respectat restricţii speciale, bazate pe acţiuni de autocontrol.

Cum se împacă aceste constatări cu celebrul concept al epuizării eului? Nuanţele fac diferenţa, căci asemănarea voinţei cu un mușchi slăbit prin utilizare continuă poate fi privită și în sens invers: exerciţiile intense obosesc mușchii pe termen scurt, dar îi fortifică pe termen lung. Tot astfel, practicând zilnic autocontrolul, vom ajunge la dezvoltarea acelei voinţe de fier care ne va permite să ţinem în frâu comportamentele declanșate pe fond emoţional.

Ce aduce voinţa prin sacrificarea dorinţelor de moment?

Majoritatea definiţiilor pun accent pe abilitatea voinţei de a întârzia gratificarea, prin respingerea tentaţiilor de moment în detrimentul îndeplinirii unor obiective viitoare. Pentru a observa legătura dintre procesele volitive și capacitatea de amânare a recompensei, dar și beneficiile celei din urmă, Walter Mischel, psiholog la Universitatea din Columbia, a conceput, cu mai bine de 40 de ani în urmă, unul dintre cele mai populare studii din domeniu – testul bezelei.

Privind dincolo de epiderma deciziilor noastre

Citește și: Privind dincolo de epiderma deciziilor noastre

Experimentul a reunit mai mulţi preșcolari, care au fost puși individual în faţa unui platou cu bezele și a alegerii de a mânca, pe loc, o singură bezea sau de a aștepta 15 minute, caz în care puteau consuma două. Copiii stăpâni pe sine au sacrificat plăcerea imediată a gustului pentru a se bucura ulterior de o porţie dublă de dulce. Spre deosebire de ei, pofticioșii au refuzat așteptarea, tentaţia culinară subjugându-le radical voinţa.

Cea de-a doua parte a studiului, realizată la vârsta adolescenţei, a relevat că subiecţii care nu s-au grăbit să mânânce bezeaua au obţinut rezultate mai bune la examene, fiind caracterizaţi de părinţi drept elevi capabili de concentare, planificare și autocontrol.

Dar observaţiile nu s-a oprit aici. După aproape 25 de ani de la cercetarea iniţială, 59 dintre subiecţi au fost cooptaţi într-un nou studiu derulat de profesori de la Universitatea din Washington, care și-au propus să evalueze în ce măsură și sub ce formă înclinaţiile din perioada timpurie se afirmă și la maturitate. Aceștia au concluzionat că preșcolarii nerăbdători să mănânce bezeaua promisă au devenit adulţi predispuși la pierderea stăpânirii de sine, semn că lipsa autocontrolului din copilărie se reflectă și mai târziu în viaţă.

Cum funcţionează voinţa?

Pe baza rezultatelor obţinute la testul bezelei, Mischel și colegii au încercat să explice cum funcţionează voinţa, făcând analogie cu un sistem de răcire și încălzire care ne influenţează reacţiile la stimuli și, implicit, luarea deciziilor.

Sistemul de răcire este cognitiv și incorporează cunoștinţe despre sentimente, ţeluri și acţiuni. El reprezintă personajul pozitiv care ne sfătuiește să nu ne mulţumim cu o singură bezea, dacă putem primi două, ca recompensă pentru răbdare.

Unii oameni acţionează impulsiv, iar alţii reflexiv, fără a o face însă la întâmplare.

Sistemul de încălzire acţionează impulsiv și iraţional; este personajul negativ, responsabil de reacţiile automate care asigură satisfacţii spontane, dar și pierderi pe termen lung; este explicaţia dată alegerii de a comanda cartofi prăjiţi în loc de salată sau de a rezerva schimbarea obiceiurilor nocive pentru ziua de mâine, luându-o mereu de la capăt.

Potrivit lui Mischel, unii oameni acţionează impulsiv, iar alţii reflexiv, fără a o face însă la întâmplare. În spatele succesului și al eșecului voinţei personale, se află un fin mecanism de autoreglare, care pendulează între emoţie și raţiune, iar nouă ne revine sarcina de a înclina balanţa în direcţia potrivită.

Dezvoltarea voinţei, pas cu pas

O zicală populară spune că nu putem obţine lucruri măreţe din mijlocul zonei noastre de confort. Oricât de clișeistic ar suna, cugetarea are perfectă dreptate și, totodată, o aplicabilitate diversă. Nu putem construi o voinţă de fier fără muncă și transpiraţie; fără a depăși, prin efort zilnic, limitele (adesea) autoimpuse și reacţiile impulsive, emoţionale, care ne sabotează parcursul spre o variantă mai bună a propriei persoane.

Pentru ca demersurile să nu fie în zadar, trebuie să respectăm câteva reguli a căror eficienţă a fost dovedită în timp.

  1. Evitarea tentaţiilor

Principiul ”ochii care nu se văd, se uită” este valabil și pentru întărirea voinţei. Un studiu de acum 10 ani arată că angajaţii care păstrează bomboane în sertar consumă mai puţin dulce decât cei ce obișnuiesc să își ţină bomboanele la vedere, pe birou. Tot astfel, este mai ușor să cultivăm obiceiuri benefice, precum cel al lecturii, dacă achiziţionăm cărţi și reviste, să reducem timpul petrecut pe internet dacă ţinem dispozitivele de conectare într-o cameră separată sau să renunţăm la alimente nesănătoase dacă le lăsăm neatinse în magazin.

  1. Intenţia de implementare

Pentru că evitarea tentaţiilor nu face parte dintr-o strategie lesne de adoptat, este bine să avem o alternativă care să ne scoată din impas atunci când stăm în faţa unor alegeri presante. Să spunem, de pildă, că ne-am propus să renunţăm la alcool, dar urmează să participăm la o întâlnire unde se va consuma în mod sigur. O setare prealabilă de tipul ”dacă mi se oferă alcool, o să cer, în schimb, o limonadă cu miere” ne poate menţine ferm pe poziţii, diminuând riscul de a încălca promisiunea făcută.

  1. Atingerea obiectivelor în trei pași

Ca să devină realitate, un obiectiv personal, precum adoptarea dietei vegetariene sau includerea activităţii fizice în programul cotidian, trebuie să fie însoţit de trei aspecte esenţiale: stabilirea motivaţiei potrivite (îmbunătăţirea stării de sănătate), monitorizarea comportamentului (revizuirea permanentă a alegerilor bune și mai puţin bune pe care le facem) și exersarea voinţei (impunerea dorinţei de a ne schimba stilul de viaţă în faţa obiceiului de a trăi din inerţie).

  1. Motivaţia dublată de perseverenţă

Perseverenţa este cuvântul cheie care stă la baza oricărei reușite. Deși poate părea steril din pricina suprauzitării, el definește un element idispensabil pentru întărirea voinţei – constituie factorul care ne menţine în cursă chiar dacă motivaţia a scăzut simţitor, iar obstacolele s-au înmulţit vizibil în cale.

Este proverbială replica lui Thomas Eddison care, întrebat fiind cum s-a simţit după ce a avut nevoie de 1.000 de încercări pentru a ajunge la prototipul celebrului bec, a răspuns: ”Nu am eșuat de 1.000 de ori, ci am descoperit 1.000 de moduri în care nu se face un bec!”.

În pledoariile sale motivaţionale, și autorul american Zig Ziglar face o paralelă comică, dar pertinentă, care subliniază rolul crucial al perseverenţei:

”Oamenii spun adesea că motivaţia nu durează prea mult; ei bine, nici baia, de aceea este recomandată zilnic.” Zig Ziglar

  1. Focusarea succesivă pe anumite obiective (și împărţirea obiectivelor în etape ușor de parcurs)

Studiile arată că exerciţiile de voinţă și perseverenţă pe care oamenii și le propun sub forma rezoluţiilor de sfârșit de an eșuează în peste 70% din cazuri, unul dintre motive fiind stabilirea unui număr mare de obiective pe care protagoniștii vor să le îndeplinească simultan: să petreacă mai mult timp cu familia, să ajungă la greutatea ideală, să se apuce de sport etc. Or, chiar dacă voinţa este o resursă mai bogată decât consideră anumiţi psihologi, aceasta face minuni doar atunci când rămânem ancoraţi în realitate, înţelegând că nu ne putem schimba subit, peste noapte, ci progresiv, în timp.

Succesul nu este rezervat doar unor norocoși aleși pe sprânceană.

Vorbind despre propria metodă de a jonga cu sarcinile cotidiene, o jurnalistă deconspiră trucul ce o ajută să își menţină voinţa activă: ”este ca și când ai mânca un elefant – câte o bucăţică pe rând. Și nu ai voie să verifici cât ţi-a mai rămas de mâncat.”

  1. Autenticitatea și înţelegerea eșecurilor repetate

După cum demonstrează cercetările lui Muraven, activarea voinţei pentru a îmbrăţișa schimbarea de dragul altora, și nu din convingere personală, reprezintă o manieră artificială de a lucra cu noi înșine, soldată cu efecte fragile și de scurtă durată.

Pentru a ne dezvolta cu adevărat stăpânirea de sine, trebuie să fim autentici în dorinţe, motivaţii și fapte. În caz contrar, ne vom confrunta doar cu succese temporare sau cu eșecuri repetate, dovadă că nu absenţa voinţei este de vină pentru bătutul pasului pe loc, ci orientarea într-o direcţie incompatibilă cu nevoile noastre reale.

Nu degeaba se spune că dacă ne dorim ceva din toată inima (a noastră, nu a fraţilor, a părinţilor sau a copiilor) vom obţine lucrul dorit.

Chiar dacă se numește voinţă, nu este suficient să vrem, trebuie să și putem. Printre strategiile enumerate, odihna ocupă un loc fruntaș în dezvoltarea voinţei. O slabă calitate a somnului sau o cantitate insuficientă, afectează abilitatea de a rezista în faţa tentaţiilor și de a urmări consolidarea obiceiurilor pozitive, a transformării vieţii în mod premeditat.

Cum să iei decizii corecte în timpuri nebune

Citește și: Cum să iei decizii corecte în timpuri nebune

Un sodaj din 2011 indică faptul că 27% dintre americani asimilează lipsa voinţei cu obstacolul numărul 1 survenit în calea schimbării. Nici pe meleagurile autohtone perspectiva schimbării nu trezește așteptări optimiste. Potrivit studiului ”Stres naţional” din 2018, 65% dintre români simt că nu se pot debarasa de obiceiurile rele, precum somnul insuficient, sedentarismul, renunţarea la tutun sau absenţa timpului petrecut cu familia.

Pentru că simţim pe propria piele dificultatea procesului, îi admirăm pe cei ce își doboară recordurile personale, devenind exemple vii de atingere a succesului prin exersarea voinţei; aplaudăm oamenii care se ridică deasupra propriilor slăbiciuni pentru a îndeplini un obiectiv importan, persoanele care își depășesc limitele în lupta cu kilogramele în plus, în viaţa sentimentală sau la locul de muncă. Și, totuși, succesul nu este rezervat doar unor norocoși aleși pe sprânceană, ci poate deveni realitate pentru oricine înţelege că formarea unei voinţe de fier constă într-o serie de practici cotidiene, modelate voluntar, în spatele cărora se ascund sute și mii de hotărâri care ne trasează, în linii fine, destinul.

Genia Ruscu are o diplomă de master în consiliere în domeniul asistenţei sociale.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Genia Ruscu

Rate it

Previous post

Anunțuri

Alegeri în Israel pentru a patra oară în ultimii doi ani

Israelienii s-au îndreptat marţi spre urne pentru a patra oară în ultimii doi ani, în speranţa că această rundă de alegeri va aduce stabilitate politică în ţară. Israelul se găseşte într-un impas politic ce s-a declanşat în decembrie 2018. Obosiţi de pandemia de coronavirus şi de disputele politice, israelienii speră că după aceste alegeri nu va mai fi nevoie să vină la urne pentru o perioadă lungă de timp. Sondajele de opinie indică o nouă cursa extrem de strânsă, care […]

todayMarch 24, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%