Copii

Cum să îţi croiești prieteniile dintr-un material care rezistă

todayDecember 1, 2023

Background
share close

Vârtejul de activităţi și termene-limită în care ne aruncă viaţa de adult ne face adesea refractari la apropiere. Abandonăm vechi prietenii și neglijăm construirea de noi relaţii, până când, inevitabil, vine și ziua în care începem să ne simţim apăsaţi între zidurile de singurătate pe care le-am ridicat cu mâinile noastre.

Ziua în care Emma Beddington a revenit în orașul natal, după cei 12 ani trăiţi la Bruxelles, n-a avut nimic din strălucirea reîntâlnirii cu oamenii dragi lăsaţi în urmă. De fapt, Emma nu avea nici măcar un singur prieten pe care să-l contacteze și pentru care vestea întoarcerii ei să fi însemnat o surpriză plăcută.

Și-ar fi dorit să reia legătura cu prietenii din facultate, dar Emma a aplicat constant un tipar relaţional defectuos – ori de câte ori s-a mutat dintr-un loc, a abandonat definitiv orice relaţie înfiripată acolo. Un comportament care poate să aibă raţiunile sale, notează psihologul Sally Austen: „În timp ce prieteniile vechi ne pot lega de amintiri fericite, ele ne amintesc și de vremurile rele. Când ne mutăm, ne oferim șansa de «a începe din nou», așa că, dacă vechii prieteni ne-ar putea stânjeni în reinventarea noastră, ne putem simţi mai în siguranţă lăsându-i în urmă“. Desigur, cu condiţia ca legarea unor noi relaţii să fie o a doua natură a subiectului. Pe de altă parte, prietenii pe care-i avem „de-o viaţă“ ar putea fi cu mult mai valoroși decât ne gândim atunci când îi lăsăm să devină doar o amintire, tot mai blurată sub trecerea timpului.

De ce să cultivăm prieteniile vechi

Nimic, niciodată, nu-l va înlocui pe camaradul pierdut. Căci nu pot fi creaţi vechi camarazi“, scria Antoine de Saint-Exupery. Prietenii noi se pot converti și ei în prieteni de cursă lungă, dar numai după o investiţie de timp și de energie similară celei alocate prieteniilor cu state mai vechi.

Studiile cu privire la reţelele sociale arată că relaţiile trebuie întreţinute, dacă vrem să culegem beneficiile emoţionale și fizice cu care vin la pachet. Relansarea prieteniilor care au rămas într-un con de umbră oferă 4 tipuri de beneficii – pe cele asociate relaţiilor recent formate (eficienţă și noutate), dar și pe cele generate de relaţiile vechi, robuste (încredere și perspectivă comună).

Anxietatea comparării poate constitui un obstacol în calea reluării relaţiilor mai vechi, punctează scriitoarea Temma Ehrenfeld. Poate că unul dintre prieteni și-a construit o carieră, iar celălalt nu a obţinut performanţe profesionale, sau poate că unul are o familie fericită în timp ce altul se teme să nu fie considerat incomplet fără un partener de viaţă și fără copii.

A fi capabil să râzi din nou cu cineva care te-a cunoscut la 12 sau 22 de ani te poate ajuta să-ţi accepţi viaţa“, scrie Ehrenfeld, subliniind și faptul că, pe măsură ce ne pierdem membrii dragi ai familiei, martorii trecutului nostru, avem tot mai multă nevoie de oameni cu care să putem vorbi despre amintirile noastre.

Max a descoperit la 35 de ani, în prag de nuntă, că nu are nici măcar un prieten foarte bun pe care să-l invite să fie cavalerul său de onoare. Ajuns în faţa casei unui prieten foarte bun, pe care l-a abandonat, fără să știe cum, de 5 ani și mai bine, Max scrie că nu și-a putut găsi curajul de a suna la ușă, pentru a reînnoda legăturile strânse de altădată.

De altfel, un studiu al cercetătorilor de la Oxford arată că pierdem în medie 2 prieteni atunci când ne îndrăgostim, pentru că nu mai investim timp în relaţiile respective. „Dacă nu vedeţi o persoană, angajamentul emoţional începe să scadă rapid“, punctează profesorul de antropologie Robert Dunbar. E o experienţă foarte familiară pentru Max, și una destul de comună, mai ales printre bărbaţi.

Singurătatea în rândul bărbaţilor este o problemă – și mulţi bărbaţi de 30 de ani dau semne că se îndreaptă într-acolo“, declară profesorul Damien Ridge, de la Universitatea din Westminster. Ridge spune că la ședinţele sale de psihoterapie apelează bărbaţi care se simt izolaţi emotional, iar sfatul pe care îl oferă lui Max și altor bărbaţi în această situaţie este de a depune eforturi pentru întreţinerea unei prietenii, după modelul în care facem să funcţioneze un mariaj.

Ce trebuie să știm când vrem să legăm relaţii noi de prietenie

Construirea unei prietenii la vârsta adultă poate deveni o întreprindere descurajantă, admite Irene Levine, psiholog și profesor de psihiatrie la NYU School of Medicine. Unul dintre motive este acela că regulile prieteniei sunt foarte vagi. „E ușor să îţi faci prieteni când ești copil. Copiii de 5 ani pot spune doar: «Îţi plac leagănele? Îmi plac leagănele! Hai să fim prieteni»“!

Ca adulţi, putem gestiona cel mult 150 de relaţii, susţine Robert Dunbar, acest număr fiind divizat în grupuri mai mici, care se diferenţiază prin gradul de apropiere al relaţiei. Nucleul dur al acestei reţele este format, în opinia antropologului, de 4-5 persoane pe care le vedem săptămânal – oamenii cărora le împărtășim informaţii confidenţiale din viaţa noastră și la care apelăm în momente de criză. Următorul strat e format din persoane pe care le vedem lunar – în jur de 15-20 de persoane, „grupul de simpatie“, cele ale căror moarte ne-ar îndurera și ne-ar face să le simţim lipsa. Straturile următoare sunt compuse mai degrabă din cunoscuţi – oameni pe care i-am saluta într-un aeroport și de la care am putea să împrumutăm, fără să ne simţim stânjeniţi, o sumă mică.

Nu neapărat oamenii cu atitudini asemănătoare vor deveni prieteni, ci mai degrabă cei care se întâlnesc frecvent, în diferite contexte, tind să devină prieteni și ulterior chiar să dezvolte atitudini asemănătoare.

Relaţiile strânse cu prietenii din stratul cel mai restrâns numeric aduc nenumărate beneficii pentru bunăstarea fizică și emoţională a persoanei. O inventariere mai detaliată a acestor efecte pozitive poate fi găsită într-un articol relativ recent din Semnele timpului, De ce ne pierdem prietenii.

Începând cu vârsta de 25 de ani, reţelele noastre sociale scad constant, până spre mijlocul celui de-al 4-lea deceniu de viaţă. După ce se stabilizează preţ de un deceniu, ele își continuă declinul după vârsta de 55 de ani. Cunoașterea acestei dinamici a conexiunilor sociale ar putea constitui un motiv solid pentru a investi mai mult în relaţiile de tinereţe, dar și pentru implicarea în formarea de noi legături pe parcursul vieţii.

Există un ingredient magic de care trebuie să profităm atunci când încercăm să ţesem fire rezistente în ţesătura unei prietenii noi. Nici măcar nu este vorba de vreo descoperire de ultimă oră – un studiu din 1968 arăta că, cu cât frecvenţa întâlnirii cu o persoană este mai mare, cu atât cresc șansele de a o găsi mai agreabilă.

Întâlnirile regulate cu un prieten cresc robusteţea relaţiei cu acesta. Iar cercetătorii au descoperit că regula prieteniei este oarecum contraintuitivă: nu neapărat oamenii cu atitudini asemănătoare vor deveni prieteni, ci mai degrabă cei care se întâlnesc frecvent, în diferite contexte, tind să devină prieteni și ulterior chiar să dezvolte atitudini asemănătoare.

Regula operează și după ce o relaţie s-a închegat deja. „Prieteni care au trăit la o distanţă izbitoare unul de celălalt au constatat că oportunităţile de programare pentru a petrece timp împreună au fost esenţiale“, remarca cercetătorul William Rawlins, de la Universitatea din Ohio, în cadrul unor interviuri realizate cu americani de vârstă mijlocie, în 1994. Din păcate, notează Rawlins, adesea aceste întâlniri se cantonau la etapa planificării, nereușind să se și materializeze.

Oricât de ocupaţi ori de sofisticaţi am fi devenit, condiţiile pentru a lega prietenii au rămas cele enunţate de sociologi cu aproape 70 de ani în urmă – proximitate, întâlniri regulate și un cadru care invită la confidenţe, subliniază Rebecca Adams, profesor de sociologie la Universitatea din Carolina de Nord.

Dacă fericirea noastră depinde în atât de mare măsură de calitatea suportului nostru social, ar trebui să depunem un efort proporţional cu recolta de beneficii culese pentru a dezvolta relaţii apropiate, scrie psihoterapeutul Lena Aburdene Derhally. Ea sfătuiește oamenii să investească mai mult în două sau trei relaţii importante, mai degrabă decât să se risipească în nenumărate prietenii, dacă nu au suficiente resurse pentru a le gestiona corespunzător. De asemenea, Derhally amintește două condiţii esenţiale pentru ca prietenia să înflorească. Vulnerabilitatea poate fi înspăimântătoare pentru cineva care a fost trădat, dar fără acest ingredient o relaţie nu progresează. În plus, relaţia nici nu-și poate lua startul dacă nu ne străduim să ieșim din zona noastră de confort.

O reţea de prieteni este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care le primim în viaţă, însă nu toţi vom putea iniţia și cultiva constelaţii întregi de relaţii apropiate. Psihoterapeutul Mark Vernon subliniază că și un singur prieten poate schimba viaţa cuiva „în moduri profunde“.

O veste bună pentru toţi cei care socializarea nu a constituit niciodată punctul lor forte. Iar acest ghid sumar despre modul în care poţi înfiripa și statornici prietenii neperisabile ar fi incomplet fără observaţia pătrunzătoare a poetului: „Singura modalitate de a avea un prieten este să fii tu unul.“

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

We like

Furnicile care ne predau lecţii de viaţă

Rudyard Kipling făcea referire la furnici în celebra sa poezie, recomandând această vietate fragilă ca un fel de exponat didactic. Ce s-ar putea învăţa de la mușuroaiele de furnici? Angajamentul în muncă și ordinea sar în ochii oricui dorește să le privească. Nu este chiar întâmplător că și Biblia le oferă ca exemplu. Însă partea cea mai surprinzătoare constă în faptul că furnicilor le lipsește șeful și știu foarte bine să acţioneze în lipsa […]

todayNovember 30, 2023

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/