Educatie

De ce bine să-ţi lași copilul să se plictisească din când în când

todayApril 9, 2021 3

Background
share close

Refrenul „m-am plictisit” reprezintă „cea mai nesuferită melodie de pe coloana sonoră pe care o ascultă adesea părinţii”, observă cu umor jurnalista Kat Patrick. Psalmodiate în cele mai nepotrivite momente, aceste tânguiri activează adesea vinovăţia sau îngrijorarea părintelui, deși nu e nimic greșit în a lăsa copilul să se plictisească uneori. Dimpotrivă.

Adevărul este că plictiseala nu este o stare descoperită de copiii moderni; și copiii de altădată se plictiseau, doar că păreau să se descurce mai bine cu identificarea metodelor cu care să-și contracareze plictiseala. În cele din urmă, văitările de acest gen nu putea fi prea vocale, pentru că se soldau cu ușurinţă cu o sarcină gospodărească suplimentară, de la care nimeni nu se putea sustrage.

Patrick își amintește că se plictisea adesea în timpul copilăriei, dar avea mereu câte un remediu la îndemână: un joc căruia îi creștea gradual dificultatea, număratul picăturilor de ploaie, jucatul de-a v-aţi-ascunselea printre rafturile magazinelor, desenatul de V-uri, siluete de păsări pe abajurul însorit al veiozei. Nu doar că devenise un veritabil expert în alungarea plictiselii, dar beneficia din plin de precauţia mamei, mereu înarmată cu pixuri, creioane colorate și hârtie – o rezervă care ieșea la iveală ori de câte ori începea să se înfiripe temutul refren. De altfel, în loc să o lase ore în șir în faţa televizorului, mama încerca să-i stârnească imaginaţia atunci când devenea plictisită, provocând-o să găsească nume unui dragon de hârtie sau să deseneze o hartă a unei lumi necunoscute.

Astfel, în loc de a se confunda cu apatia, plictiseala era o poartă spre lumea interioară, ori de câte ori lumea adulţilor devenea anostă ori prea sufocantă, conchide jurnalista.

Astăzi plictiseala pare să ne sperie suficient încât să eliminăm până și ameninţarea ei, îndepărtând-o cu atingere nerăbdătoare a ecranului telefonului. O soluţie tentantă, dar care nu rezolvă problema care generează plictiseala, aceea că nu reușim să găsim suficientă motivaţie pentru a ne menţine atenţia concentrată pe stimuli interiori sau exteriori. De fapt, focalizarea pe ceea ce este în interiorul nostru pare să fi devenit o sarcină incredibil de anevoioasă, pe care încercăm să o ocolim cu orice preţ.

Teama de a rămâne doar cu gândurile noastre

Ne simţim atât de inconfortabil să rămânem doar cu noi înșine și cu gândurile noastre, încât chiar și administrarea unui șoc electric ni se pare preferabilă – aceasta este concluzia unui studiu care încheie o serie de 11 studii despre plictiseală, ale căror rezultate l-au lăsat perplex pe cercetătorul principal, Timothy Wilson de la Universitatea din Virginia, potrivit propriilor sale cuvinte.

În majoritatea studiilor realizate de echipa lui Wilson, subiecţii au fost solicitaţi să se îndepărteze pentru 6-15 minute de orice stimul exterior și să se concentreze doar asupra gândurilor lor. În primele 6 studii, atunci când au fost rugaţi să își evalueze experienţa pe o scară de 9 puncte (de la neplăcută la extrem de plăcută), 42% dintre subiecţi au oferit un punctaj mic, sub medie.

În cele din urmă, cercetătorii au plasat participanţii la studiu într-un laborator, unde puteau alege să rămână în liniște timp de 15 minute sau să apese un buton pentru a-și administra șocuri electrice. Deși, iniţial, toţi participanţii au declarat că ar fi dispuși să renunţe la o parte din suma pe care ar fi primit-o pentru participarea la studiu decât să suporte aceste șocuri (destul de blânde ca intensitate), 67% dintre bărbaţi și 25% dintre femei au apăsat pe buton, preferând să-și provoace durere decât să stea în tăcere, într-o cameră goală.

Încercând să explice această alegere stranie, Wison spune că nu și-a imaginat că oamenilor le displace atât de mult să rămână cu ei înșiși.

Până la urmă, oamenii au atâtea amintiri pe care să le rememoreze, dar și o capacitate extraordinară de a-și imagina lucruri și de a construi povești. Această fugă de noi are la bază atât plictiseala, cât și capacitatea redusă de a ne controla gândurile, crede cercetătorul.

În timp ce unii cercetători au considerat că rezultatele studiului au fost supraevaluate, autorii lui susţin că gradul de confort pe care îl resimt oamenii atunci când nu pot face altceva decât să  gândească a reprezentat un subiect ignorat până acum de psihologie.

Comentând rezultatele acestui studiu, Jonathan Schooler, profesor de psihologie la UC Santa Barbara, s-a declarat surprins și puţin descurajat de cât de departe pot merge oamenii în încercarea de a evita să se afunde în gândurile lor pentru câteva minute. Pe de altă parte, Schooler privește și la partea plină a paharului: există totuși un segment de populaţie care se bucură să aibă un timp de reflecţie, iar investigaţiile viitoare vor face mai multă lumină în privinţa condiţiilor care favorizează această atitudine de contemplare.

Cel care se apără cu înverșunare de plictiseală, se apără, în ultimă instanţă, de el însuși, spunea Nietzsche. Un adevăr care are nevoie să fie redescoperit și de către părinţii supraaglomeraţi, care oscilează între implicarea permanentă a copilului în activităţi structurate, ghidate de adult (caz în care își pierd creativitatea și spontaneitatea, nu știu cum să se joace sibguri), și conduse de reguli și abandonarea lor în braţele tehnologiei digitale.

Teama de a lăsa copiii să se plictisească

Mai puţin de un părinte din 5 crede că este benefic pentru copil să fie plictisit din când în când, a arătat un studiu realizat în 2017. Părinţii admit că dispozitivele digitale înghit prea mult din timpul copiilor, dar nu realizează beneficiile care rezultă din jocurile specifice copilăriei, după cum nu înţeleg necesitatea de a lăsa copilul să se plictisească uneori, spun autorii studiului.

Desigur, plictiseala permanentă a copilului poate reprezenta o problemă serioasă, pentru explorarea căreia este nevoie de ajutorul unui specialist (depresie, tulburare de deficit de atenţie și hiperactivitate, etc.). Folosirea în exces a tehnologiei multi-media poate duce, de asemenea, la suprastimularea neuro-cognitivă și la plictiseală în situaţiile în care copiii nu au parte de același tip de stimulare. Însuși stilul de educaţie poate favoriza incapacitatea copilului de a-și alege singur modalitatea de a-și petrece timpul liber într-o manieră sănătoasă, care să-i aducă bucurie.

Captiv în lumea virtuală. Strategii de gestionare a conduitei digitale a copilului

Citește și: Captiv în lumea virtuală. Strategii de gestionare a conduitei digitale a copilului

Trăim în epoca parentingului intensiv, caracterizat de un consum emoţional și financiar ridicat, care împovăreaza viaţa adulţilor și a copiilor deopotrivă, dar despre care știinţa nu are doar lucruri bune de spus. Un studiu realizat de cercetătorul Patrick Ishizuka, de la Universitatea Cornell, a arătat că părinţii consideră că metodele cele mai bune de educaţie a copiilor sunt cele care angajează un consum mare de timp și de bani. De asemenea, majoritatea părinţilor cred că sarcinile recreative ar trebui să primeze în faţa celor domestice atunci când petrec timp cu copiii, dar și că un copil plictisit după școală trebuie înscris la activităţi extrașcolare.

O anumită doză de plictiseală era considerată normală și chiar binevenită pentru părinţii de dinaintea epocii parentingului intensiv, scrie jurnalista și scriitoarea Pamela Paul.

Astăzi, a lăsa un copil să-și gestioneze singur momentele de plictiseală este considerat un soi de eșec în îndeplinirea datoriei de părinte; dimpotrivă, orice moment liber trebuie optimizat, îndreptat spre un obiectiv sau umplut cu activităţi de divertisment,  observă Paul.

Inventariind câteva studii care reliefează latura pozitivă a plictiselii, scriitoarea concluzionează că a lăsa copiii să suporte momentele de plictiseală reprezintă, de fapt, metoda cea mai bună de a-i pregăti pentru un viitor în care viaţa îi va confrunta cu monotonia, plictiseala și activităţile neplăcute.

Plictiseala este un element magic în formarea copiilor, susţine psihologul Vanessa Lapointe. Mulţi părinţi se plâng de lipsa de motivaţie a copiilor, de faptul că nu sunt interesaţi de nimic, dar soluţia este la îndemâna lor, scrie Lapointe, subliniind că un copil are nevoie să experimenteze plictiseala „pentru putea înţelege cine este”, pentru a-și descoperi pasiunile și pentru a-și dezvolta creativitatea și motivaţia.

Despre efectele pozitive ale plictiselii

Plictiseala intervine în dezvoltarea abilităţii de rezolvare a problemelor, spune cercetătoarea Teresa Belton, de la University of East Anglia. Copiii ar trebui lăsaţi uneori să rezolve pe cont propriu problema plictiselii, pentru că aceste ferestre de timp nestructurat îi ajută, de asemenea, să formeze relaţii de prietenie și colaborare cu alţi copii, punctează Belton. De fapt, în aceste interacţiuni, ei învaţă cum să comunice, să iniţieze contactul vizual și să citească limbajul corpului, abilităţi care se deprind mai anevoios într-o generaţie devorată de tehnologie.

Adulţi și copiii deopotrivă folosesc ecranul pentru a ţine plictiseala la distanţă, dar pierderile în planul creativităţii sunt foarte mari în aceste circumstanţe.

Belton a început să studieze această temă în anii 90, când cerceta influenţa televiziunii asupra abilităţii de a povesti a copiilor. Surprinsă de lipsa de imaginaţie a acestora, cercetătoarea s-a întrebat dacă nu cumva televizorul reduce capacitatea imaginativă. La data aceea erau deja efectuate studii care să arate că există o corelaţie între cele două elemente. Astfel, un studiu realizat în anii 80 in Canada, pe măsură ce televiziunea se extindea în toată ţara, a constatat că în comunităţile fără televiziune copiii aveau un scor mai ridicat al abilităţilor de gândire divergentă, dar acestea au scăzut pe măsură ce au avut acces, la rândul lor, la programele de televiziune.

Plictiseala este mai degrabă o oportunitate decât un impediment, spune Belton, menţionând mărturiile mai multor profesioniști despre rolul pe care l-a jucat plictiseala în dezvoltarea creativităţii lor. Astfel, scriitoarea Meera Syal a povestit că plictiseala pe care o resimţea în vacanţele petrecute în micul ei sat minier a reprezentat un adevărat izvor de creativitate. Vizitele la biblioteca din oraș căpătau anvergura unei excursii, iar faptul că nu erau foarte multe lucruri de făcut a determinat-o să încerce mereu ceva nou – să coacă prăjitură cu o doamnă din apropiere, să vorbească cu oamenii și să privească ore întregi pe fereastră, urmărind cum se schimbă anotimpurile. Plictiseala a făcut-o să înceapă un jurnal în care să-și noteze gândurile, dar și să croșeteze povestiri și versuri, exersându-și astfel abilitatea de a scrie și punând bazele carierei de scriitor de mai târziu.

Într-un timp în care mediul exterior ne bombardează cu mai mulţi stimuli decât poate gestiona atenţia noastră, părinţii trebuie să încurajeze curiozitatea, inventivitatea, observaţia și capacitatea de concentrare a copiilor, dacă doresc să-i înzestreze cu ceva care să le folosească pentru tot restul vieţii, scrie Belton. Până la urmă, argumentează ea, scopul unui părinte e să crească un copil independent, cu iniţiativă, iar pentru a atinge acest scop, nu umplerea timpului cu bunuri materiale sau divertisment e strategia câștigătoare, ci crearea unui mediu în care dezvoltarea armonioasă este încurajată.

Dacă ar trebui să ofere un sfat părinţilor, acesta ar fi să nu se lase speriaţi de plictiseală, ci s-o îmbrăţișeze, spune profesorul Sandi Mann, care face cercetări pe tema plictiselii de aproximativ 20 de ani. Dacă îi dai voie copilului să facă faţă momentelor de plictiseală, atunci vei descătușa o lume a creativităţii, observă Mann.

Atunci când le permitem să ia iniţiativa, să găsească rezolvări pe cont propriu, de fapt, le dăm voie să își asume riscuri, să gândească „în afara cutiei” și să înveţe cum să facă faţă timpilor morţi sau activităţilor care trebuie făcute, deși nu oferă imediat satisfacţie.

Există totuși ceva ce părintele poate face atunci când copiii se plâng că s-au plictisit? Răspunsul este că faci mai mult atunci când intervii mai puţin, susţine pediatrul. Este suficient să pui deoparte dispozitivele digitale, să le oferi (în cazul copiilor mici) câteva obiecte cu care se pot juca și să-i lași să preia conducerea, să le permiţi să stea cât mai mult în aer liber, sugerându-le activităţi deschise, fără un rezultat fix.

Părinţii sunt adesea surprinși de faptul că odrasla lor se plictisește atât de ușor. Până la urmă, sunt implicate într-o mulţime de activităţi școlare, extrașcolare și se folosesc (prea mult) de tehnologie. De fapt, exact aici se ascunde problema, susţine psihologul și cercetătorul Richard Rende. Moajoritatea timpului lor este programată, stimularea vine aproape exclusiv din exterior, iar motivaţia este extrinsecă.

Lecţii de parenting de la părinţi imperfecţi

Citește și: Lecţii de parenting de la părinţi imperfecţi

Ca răspuns la vaietele lor că se plictisesc în timpul liber, părinţii avansează tot felul de sugestii, dar asta nu rezolvă problema. De fapt, atunci când părinţii livrează mereu soluţii pentru a contracara plictiseala, răspunsul va fi, de obicei, mai multă plictiseală, susţine Rende. Plictiseala este tocmai indiciul că respectivul copil are nevoie de iniţiativă,  să înveţe să-și managerieze timpul liber, să își descopere pasiuni și abilităţi care ar fi ignorate dacă și-ar petrece tot timpul făcând teme sau jucându-se pe calculator.

Poate cel mai important lucru pe care îl poate face un părinte pentru a ajuta un copil să profite de plictiseală este să fie el însuși un model: „Atunci când copilul tău te vede răspunzând creativ la plictiseală, învaţă cum să o facă și el”.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

Israel

Ziua Comemorării Holocaustului marcată în Israel

Tot Israelul s-a oprit pentru două minute joi în amintirea celor 6 milioane de evrei ce au fost ucişi de nazişti în lagărele de concentrare în Al Doilea Război Mondial. Pietonii s-au oprit pe trotuare, maşinile şi autobuzele au tras pe dreapta şi au oprit motorul pentru a-i plânge pe cei ucişi. Evenimentul are loc în fiecare an şi pentru 24 de ore restaurantele şi localurile rămân închise, iar posturile […]

todayApril 9, 2021 6


Similar posts

Apologetică

Dincolo de ordine – ȘtiriCreștine.ro

Deconstruiește fiecare regulă, dărâmă orice semn de circulație și vei ajunge pierdut, fără niciun loc unde să poți merge. Acesta era avertismentul lui David Foster Wallace pentru o lume suprasaturată de televiziune, unde postmodernismul ne-a îndemnat să desconsiderăm ideile simple, care ne dau sens. Câțiva ani mai târziu, o altă […]

todayJuly 30, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%