De ce nu cred în timpul liber

Timpul liber este adesea definit ca timpul pe care îl petrecem când nu suntem la muncă. Din ce am observat, privim spre acest timp liber mai mult ca spre o evadare și o intrare într-o cu totul și cu totul altă lume – TIMPUL LIBER.

Cred că iluzia timpului liber văzut ca o lume diferită de viaţa activă zilnică trebuie înlocuită cu imaginea unui timp liber proactiv – ca o zi de muncă ce ne satisface.

Timpul liber este adesea definit ca timpul pe care îl petrecem când nu suntem la muncă. Din ce am observat, privim spre acest timp liber mai mult ca spre o evadare și o intrare într-o cu totul și cu totul altă lume – TIMPUL LIBER. Unii dintre noi sunt convinși că, dacă ar avea asigurate resursele necesare, ar petrece tot timpul pe care îl au în acest spaţiu magic.

Atunci când alăturăm cuvintele „timp“ și „libertate“ în mintea noastră se proiectează un spaţiu utopic, în care ne vedem fericiţi pentru că vom face lucruri opuse celor pe care le facem ca urmare a obligaţiilor zilnice.

Dintr-o perspectivă pur raţională însă, timpul nu poate fi niciodată liber, pentru că este mereu ocupat cu o serie de activităţi ce ne oferă o metrică asupra calităţii timpului. Și, atunci, cum am putea face ca timpul liber să nu fie doar un refugiu, la care ne ducem din când în când, ci un element integrat în viaţa noastră de zi cu zi?

De mic am fost învăţat că între lunile septembrie și iunie am obligaţii, școală. Apoi, din iunie până în septembrie, evadam în altă lume, vacanţa de vară, timpul liber continuu, în care puteam face ce voiam. Acest timp liber era însă dezamăgitor în comparaţie cu libertatea pe care o promitea. Am fost crescut să cred că munca reprezenta toate acele lucruri pe care trebuie să le fac și timpul liber era sfera restului lucrurilor.

Partea aceea din timpul meu dedicată muncii este ceea ce m-a făcut mulţumit și liber.

Am devenit astfel convins că există o antiteză între muncă și timpul liber. Cu toate acestea, dacă privesc retrospectiv, cele mai mari satisfacţii și cele mai frumoase amintiri le-am păstrat, în majoritate, din timpul școlii. Cumva, partea aceea din timpul meu dedicată muncii este ceea ce m-a făcut mulţumit și liber. Din vacanţe nu cred că am un pumn de amintiri pe care să le consider cu adevărat relevante.

În prezent simt că pot fi cu adevărat liber nu când sunt într-un spaţiu în care nu sunt conectat la tot ce se întâmplă în viaţă/societate, ci tocmai atunci când văd ce se întâmplă, când aud lucruri noi, când citesc, când am ceva de făcut, când vorbesc cu oamenii, când călătoresc, când înţeleg problemele și găsesc soluţii.

Sunt fericit dacă reușesc să îmi ocup timpul liber cu o provocare epuizantă. Dacă m-aș deconecta, nu aș mai trăi.

Acesta este unul dintre motivele pentru care nu cred în timpul liber așa cum ne este el prezentat de societate încă din copilărie.

Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi vorbește despre oamenii care au experienţe mult mai plăcute ca rezultat al muncii și nu ca rezultat al timpului liber. Un studiu[1] condus de el a arătat că oamenii se simt mult mai creativi, satisfăcuţi, fericiţi la muncă decât în timpul liber, pentru că în timpul liber simt că aptitudinile lor nu sunt folosite și atunci sunt mai triști și mai plictisiţi.

Cu toate acestea, cei care au participat la studiu, paradoxal, își doreau să muncească mai puţin și să aibă mai mult timp liber. Idealizarea perspectivei că timpul liber este un spaţiu în care scapi de muncă și nu faci nimic ne determină să ne dorim ceva ce se pare că nu ne mulţumește cu adevărat.

Timpul liber proactiv

Privind la experienţe trecute și la tipurile de activităţi în timpul liber, unele dintre cele mai plictisitoare au fost întotdeauna vacanţele la mare, în care se stă toată ziua la plajă. În primul rând, astfel de vacanţe sunt mereu monotone, nu creează amintiri, povești, nu te transformă, nu sunt provocatoare.

Soluţia nu este epuizarea de dragul epuizării, ci umplerea timpului liber cu activităţi transformatoare.

Prin contrast, o vacanţă în care vizitezi locuri noi, în care te conectezi cu oamenii dintr-un nou oraș, în care participi cu ei la activităţile comunităţilor lor, în care intri în lumea lor, sau o vacanţă care te scoate din zona de confort și în care, la final, ajungi acasă mai obosit decât ai plecat, aceea furnizează amintirile cele mai vii, care simţim că ne-au dat un sens. Soluţia nu este epuizarea de dragul epuizării, ci umplerea timpului liber cu activităţi transformatoare.

Problema mitizării timpului liber este că de cele mai multe ori îl petrecem în feluri în care nu ne face fericiţi, ci în care sperăm că am putea fi fericiţi, sub influenţa unor factori exteriori. James Wallman, în cartea Time and How to Spend It[2] (Timpul și cum să îl petreci), evidenţiază ideea că timpul liber nu îmbunătăţește calitatea vieţii decât dacă este folosit eficient. Trebuie să ne folosim aptitudinile pentru a rezolva acele provocări care ne fac să ne simţim motivaţi și care ne dau sentimentul de control asupra unei situaţii. Pentru a ne mulţumi, timpul liber trebuie să fie structurat ca un loc de muncă interesant și satisfăcător.

Cred că avem puterea să creăm în fiecare zi un timp liber proactiv și să trăim acel timp liber relevant.

Economistul Erik Horst a prezentat următoarea statistică, într-un discurs ţinut la Universitatea din Chicago: „În 2015, 22% dintre oamenii care nu erau absolvenţi de facultate nu munciseră niciun minut în ultimele 12 luni.“ Horst menţiona și o altă categorie: trei pătrimi își foloseau timpul pentru a juca jocuri video și raportau un nivel al fericirii mai mare decât media generaţiei lor. Astfel, nu timpul liber în sine i-a făcut mai fericiţi, ci motivaţia dată de jocurile video. Nu timpul liber te face fericit, ci acele lucruri în care simţi că atingi niște obiective, că ești provocat și în care reușești să te autodepășești.

În concluzie, nu cred în timpul liber ca spaţiu utopic în care poţi să stai degeaba, să nu faci nimic, dar cred în timpul liber-ocupat, un tip liber proactiv, în care îţi descoperi o nouă pasiune, în care înveţi o nouă aptitudine, în care participi la un club tematic, în care înveţi o limbă nouă sau un sport nou, în care începi un proiect cu prietenii, în care ești conectat cu viaţa din jurul tău.

Cred că avem puterea să creăm în fiecare zi un timp liber proactiv și să trăim acel timp liber relevant. Cred că putem trăi idealul timpului liber dacă ne lepădăm de mitul timpului liber – acela al evadării într-o lume „utopică“, în care putem să gustăm continuu din libertatea timpului. Timpul liber proactiv este varianta de timp liber în care cred.

Răzvan Crăciunescu e de părere că un timp liber relevant ar trebui structurat astfel încât beneficiarul acestuia să se simtă la fel de împlinit ca într-o zi de muncă eficientă.