După mai bine de un deceniu de război civil, în care au pierit peste 300.000 de civili, Siria este lovită de o nouă criză. Oamenii sapă din nou morminte, pentru adulţi și copii care reușiseră să supravieţuiască războiului.
Ai crede că, după 12 ani de război, sirienii au văzut totul și au trăit totul. De la bombardamentele care le aruncă în aer casele, școlile și spitalele la penuria de apă și de electricitate. Cutremurul care a lovit nord-estul Siriei a lăsat însă în urmă și mai multă suferinţă. Oamenii au asistat neputincioși la strigătele de ajutor ale celor dragi, fără să aibă echipe de salvatori cu ei sau utilaje care să înlăture straturile de moloz.
„Ca la sfârșitul lumii”
„Acestea sunt cele mai tragice zile pe care le-am trăit în viaţa mea”, spune medicul Nehad Abdulmajeed, care credea că văzuse deja tot ce putea fi mai rău. Povestește că oamenii vin la spital aducând cu ei trupurile neînsufleţite ale celor dragi, pentru care medicii nu mai pot face nimic. Doar să plângă, așa cum o face Abdulmajeed, care mărturisește că a plâns pentru toţi copiii care au reușit să supravieţuiască războiului doar pentru a fi uciși de cutremur.
„Este puţin probabil ca vreun singur copil să fi scăpat nevătămat, fizic sau psihic, din zonele devastate de cutremur.”
„Este puţin probabil ca vreun singur copil să fi scăpat nevătămat, fizic sau psihic, din zonele devastate de cutremur”, a declarat purtătorul de cuvânt al UNICEF, Joe English. Siria trece acum printr-o traumă care se dăltuiește peste alte traume, spune oficialul UNICEF.
English spune că nu există, în acest moment, cifre clare cu privire la numărul de copii care au fost salvaţi sau au fost victime ale seismului.
După ce cutremurul a trecut, ce a rămas în urmă arată ca un sfârșit de lume, povestește jurnalistul Mohamad Kazmooz, care a petrecut primele 12 ore după seism ajutând grupul de salvatori al Căștilor Albe să strângă cadavrele de sub clădirile năruite din cartierul lui.
Kazmooz spune că Idlib, orașul în care locuiește, nu mai poate face faţă acestui dezastru, după ani de război, de secetă și de foame. S-a refugiat împreună cu familia la o fermă și dorm sub măslini. De fapt, niciunul dintre cunoscuţi nu s-a mai întors să doarmă acasă, iar jurnalistul crede că 80% din populaţia orașului e prea speriată să o facă – nu toate casele s-au prăbușit, dar oamenii se tem să se adăpostească în clădirile șubrezite de bombardamente, de cutremur și de replicile acestuia, deși acestea sunt zile foarte friguroase de iarnă.
Știu cum e să scoată oameni de sub dărâmături, dar acum asistă neputincioși la moartea celor îngropaţi sub clădiri, pentru că nu au echipamentul necesar pentru a-i salva.
În noaptea cutremurului, unii au crezut că e vorba de bombe cu baril aruncate din elicopter. Printre ei, și Ismail Alabdullah, un tânăr de 36 de ani, care s-a grăbit să-și pună fiul la adăpost. A lucrat ca voluntar alături de salvatorii Căștilor Albe în satul Sarmada și spune că au trăit o experienţă diferită de tot ceea ce au mai trăit. Știu cum e să scoată oameni de sub dărâmături, dar acum asistă neputincioși la moartea celor îngropaţi sub clădiri, pentru că nu au echipamentul necesar pentru a-i salva.
Prinși ca într-un clește între regimul de la Damasc și grupurile de rebeli din regiune, sirienii din nord-vestul ţării (aproximativ 4,5 milioane) se aflau deja într-o situaţie greu de tolerat: trăiesc sub ameninţarea atacurilor aeriene sau a luptelor la sol și 90% dintre ei depind de ajutor pentru a putea supravieţui.
Grupul de salvatori al Căştilor Albe a anunţat încheierea operaţiunilor de căutare a supravieţuitorilor în regiunile controlate de opoziţie, întrucât „niciun supravieţuitor nu a mai fost găsit sub dărâmături de joi, 9 februarie”. Căștile Albe au salvat și acordat asistenţă unui număr de 2.950 de răniţi din zonele controlate de rebeli în provinciile Idlib şi Alep, dar misiunea lor a fost îngreunată de lipsa de compustibil pentru utilaje, de lipsa de echipamente tehnice modern și de „lipsa ajutorului şi sprijinului internaţional”.
„Nu înţelegem. De ce suntem singuri?”, se întreabă Mahmoud Hafar, primarul orașului Jinderis. Întrebarea e lait-motivul dureros al unei analize care pune în contrast ajutorul de care s-a bucurat Turcia (cu numărul mare de camioane sosit aici, transportând excavatoare dar și produse de primă necesitate, augmentând astfel șansele de salvare) cu tăcerea din orașul Jinderis unde s-au auzit, pentru o vreme, doar ţipetele celor îngropaţi sub dărâmături.
(Nevoia de) sprijin pentru Siria
Până la 5,3 milioane de persoane riscă să rămână fără adăpost în urma cutremurului din Siria, a declarat Sivanka Dhanapala, reprezentant al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR).
Infrastructura de alimentare cu apă și cea de canalizare sunt deficitare în anumite părţi ale ţării, iar cutremurul ar putea agrava focarele existente de holeră și rujeolă, a avertizat Rick Brennan, directorul regional de urgenţă interimar al OMS pentru Marea Mediterană de Est.
Trimiterea ajutoarelor umanitare a fost împiedicată de conflictele care macină Siria de peste un deceniu. Primul convoi al Naţiunilor Unite a avut nevoie de patru zile pentru a trece din Turcia în nord-vestul Siriei. Primul transport european a aterizat sâmbătă la Beirut cu ajutoare pentru Siria – un transport cu 30 de tone de ajutoare umanitare din partea guvernului italian.
În nord-vestul ţării, afectat puternic de seism, au ajuns puţine ajutoare umanitare, în comparaţie cu zonele controlate de guvern. Există doar un coridor umanitar aprobat între Turcia și Siria, punctul de trecere Bab al-Hawa, pentru a intra în provincia nord-vestică Idlib, controlată de forţele de opoziţie.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut Consiliului de Securitate să autorizeze deschiderea de noi puncte transfrontaliere de ajutor umanitar între Turcia și Siria. La rândul său, Turcia a declarat că lucrează la deschiderea a două rute noi către zonele controlate de rebeli.
Operaţiunile de recuperare s-ar putea finaliza în 2-3 ani în Turcia, dar este nevoie de 5-10 ani pentru demararea lor în Siria, a avertizat Caroline Holt, director pentru dezastre, climă și crize la Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC).
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
The post „De ce suntem singuri?” | Siria, ţara crizelor suprapuse first appeared on Semnele timpului.
Sursa
semneletimpului.ro
Post comments (0)