Social Media

Deconectarea într-o lume permanent conectată

todayJune 20, 2023 1

Background
share close

În primele sale două decenii, secolul al XXI-lea a primit deja câteva titluri: secolul vitezei, era informaţiei sau era digitală. Într-o lume permanent conectată, mai există deconectare autentică?

Într-adevăr, umanitatea a făcut progrese enorme în domeniul tehnologiei și, ca urmare, putem astăzi să fim „conectaţi” în permanenţă, 24 de ore din 24, la ce se întâmplă în jurul nostru. Cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie, s-ar putea spune că vieţile noastre sunt atât de legate unele de altele, încât universul personal devine unul împărtășit. Problema ridicată de acest univers comun este tocmai decuplarea, care adeseori se dovedește a fi dificilă.

Ușurinţa cu care avem acces la aproape tot ce ne dorim poate fi acaparantă într-un mod insidios, dărâmând silenţios bariera dintre timp liber și timp de lucru. În lista de notificări apar în orice moment al zilei mesaje care ne amintesc de problemele de la locul de muncă sau de la facultate, titluri de știri cu iz fatalist, mondenităţi care nu servesc nimănui, ofuscări pe teme banale, reclame la produse de care nu avem nevoie, mesaje sau apeluri la care am prefera să nu răspundem ș.a. Amalgamul acesta imposibil de sortat într-o manieră ideală nu face nimic altceva decât să ne împingă spre o suprasolicitare permanentizată în universul personal în care trăim în comun cu mulţi alţii. Inerţia cu care absorbim tot acest volum de informaţii duce la nevoia de „detoxificare”.

În ce privește deconectarea, există două abordări majore, care diferă în ideologia lor de bază: putem să ne dorim deconectarea pentru ne concentra pe dezvoltarea personală sau pentru a fugi de responsabilităţi. Abordarea din urmă, evident, este mai mult nocivă decât benefică. Evitarea sarcinilor nu face decât să adauge la anxietatea noastră, care contribuie în final la extenuare. O asemenea strategie are multe în comun cu procrastinarea. Procrastinarea nu este sinonimă cu lenea, pentru că este vorba doar de o amânare o responsabilităţilor, nu de o ignorare a lor, dar această prolongaţie este o povară pentru conștiinţă, ceea ce face imposibilă deconectarea cu adevărat.

Prima strategie, în schimb, presupune o separare clară a timpului dedicat muncii de cel dedicat sinelui, favorizând expansiunea propriei persoane și recăpătarea sau consolidarea identităţii și în afara conjuncturii în care trăim. Andrei Pleșu definește simplu, dar sugestiv acest tip de decuplare ca fiind „o ieșire igienică, pe verticală, în afara actualităţii”[1]. Acestea sunt momentele în care obligaţiile, urgenţele și problemele ocupă temporar un loc în fundal, iar răgazul devine primordial. În acest punct intervine variabilitatea, fiecare dintre noi având un mod diferit de a valorifica timpul petrecut departe de ecrane. Asemenea activităţi sunt acompaniate de anticiparea pozitivă a experienţei și reprezintă în sine oportunităţi de dezvoltare și de relaxare. Această abordare de expansiune a sinelui facilitează un tonus moral bun și o funcţionare optimă în viaţa de zi cu zi.[2]

Dincolo de beneficiile deja menţionate, este greu de descris în cuvinte plăcerea produsă de cufundarea într-o activitate plăcută. Când suntem cu adevărat absorbiţi de pasiunile noastre, involuntar uităm de stres, orele zboară în minute, iar atenţia noastră se dedică unei sarcini foarte clare și este orientată spre oportunitatea de creștere. Satisfacţia de a ne depăși treptat limitele în domeniul ales este de neînlocuit și ne oferă energia indispensabilă pentru a înfrunta problemele pe care trebuie să le depășim pe planurile rutinei cotidiene. În toată această experienţă, este vorba de afecte care sunt cel mai bine înţelese după ce au fost trăite.

Nu ne putem rezuma însă la un tablou ideal al deconectării benefice și constructive, pentru că în viaţa reală apar probleme cu care ne confruntăm într-o diversitate de nuanţe personalizate.

O sursă de descurajare este lipsa unei ocupaţii care să reprezinte un hobby. Unele persoane mărturisesc că nu au niciun hobby. Pentru că am trecut prin asemenea etape, cred că un asemenea aparent zid de netrecut se prăbușește dacă cineva insistă să își identifice un hobby potrivit personalităţii sale. De multe ori poate fi necesară o perioadă de „trial and error” (încercare și eroare) pentru a găsi exact ceea ce ne-ar putea interesa, pentru că așteptările noastre nu sunt mereu congruente cu realitatea. Obstacolele continuă să apară și după alegerea unui hobby. Un impediment comun, care deseori duce la abandon, este necesitatea familiarizării cu activitatea aleasă. Începutul în orice domeniu poate fi intimidant și este normal să resimţim descurajare. Cu perseverenţă însă, și mai ales cu puţină disciplină, această etapă este depășită și urmată de satisfacţie.

Momentele de odihnă în afara zbuciumului cotidian nu constituie o idee străină de învăţăturile biblice. Un exemplu pertinent vine tocmai din partea Mântuitorului. Iisus folosește momentele petrecute departe de mulţime pentru rugăciune sau meditaţie înaintea unei decizii importante, pentru părtășie cu discipolii Săi, dar și pentru odihna necesară continuării lucrării Sale: „Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învăţaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte” (Marcu 6:30-32). Deși misiunea apostolilor era una nobilă, natura ei nu putea face abstracţie de energia limitată a acestora. Prezenţa lor constantă în mijlocul oamenilor și munca între și pentru ei poate fi echivalentul agitaţiei pe care o trăim noi în prezent. Deși oamenii nu ne urmăresc fizic oriunde mergem, digital putem avea în jurul nostru și pe urmele noastre o întreagă lume.

Decuplarea este o unealtă vitală în era în care trăim. Uneori poate părea nefirească, pentru că mulţi dintre noi uităm cum e să trăim în afara universului personal-comun, însă, folosită cu înţelepciune și evitând abuzarea de ea, ne va ajuta să navigăm mai ușor prin tumultul vieţii.

Codrin Panainte crede că decuplarea de la fluxul constant de informaţii se dovedește a fi o sarcină dificilă, dat fiind faptul că e ușor să abuzăm de ea sau să o folosim într-o manieră dăunătoare. Cu toate acestea, a ales să scrie despre beneficiile ei.

Citește și:

deconectarea timpul-liber-relativitatea-timpului_exp

„Andrei Pleșu, «Despre frumuseţea uitată a vieţii», ed. a 3-a, Humanitas, București, 2016, p. 15.”

„Richard M. Ryan și Edward L. Deci, «Self-Determination Theory and the Facilitation of Intrinsic Motivation, Social Development, and Well-Being», în American Psychologist, vol. 55, nr. 1, ianuarie 2000, pp. 68–78; Barbara L. Fredrickson, «The role of positive emotions in positive psychology: The broaden-and-build theory of positive emotions», în American Psychologist, vol. 56, nr. 3, martie 2001, pp, 218–226.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Codrin Panainte

Rate it

Previous post

Teologie

Pantera Neagră, TikTok și democratizarea credinţei

Am vizionat recent filmul produs de Marvel, „Black Panther: Wakanda Forever” („Pantera Neagră: Wakanda pentru totdeauna”). Universul Marvel este unul în care „zeii” sunt eroi obișnuiţi, iar personajele se confruntă cu supranaturalul – sau cel puţin cu personaje îndepărtate, extraterestre – tot timpul. Unul dintre personajele principale, Thor, este zeul nordic al tunetului, dar și un extraterestru din rasa asgardienilor, pe baza cărora s-au născut miturile vikingilor. În serialul „Moon […]

todayJune 19, 2023 2

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/