Psihologie

Dezvăluiri din paginile dimineţii

todayDecember 21, 2020 3

Background
share close

Am 33 de ani, sunt căsătorită și am o fetiţă de doi ani. E minunat să fii mamă și să vezi cât de frumos am fost creaţi. M-a fascinat sarcina, încă sunt interesată de subiectul nașterilor naturale și încerc să mă documentez cât mai bine pentru fiecare etapă prin care urmează să trecem.

E un amalgam de informaţii, de mituri și de adevăruri pe (aproape) orice subiect din domeniul creșterii copiilor: de la alăptare și sisteme ergonomice de babywearing (sisteme de purtare a copilului atașat de corpul părintelui) până la autodiversificare și educaţie cu blândeţe.

E o provocare să îţi păstrezi mintea senină și să nu te îndoiești de tine ca mamă atunci când decizi să faci altfel decât se obișnuiește. Cât stai în „bula” ta de pe grupul de Facebook la care ai aderat pentru a te informa și pentru a cunoaște și alţi „ciudaţi” ca tine, te simţi normală și prinzi curaj. Când îţi trântește cineva vreo întrebare ironică, începi să îţi pui întrebări. Mai ales în primele luni după naștere, când în corpul tău e un cocktail hormonal care te dă peste cap, iar tendinţele depresive încolţesc, gândurile se înlănţuie rapid de alte gânduri și se urcă precum o plantă căţărătoare la ceasuri târzii din noapte, când te dor toate cele și copilul urlă și nu știi ce să-i faci ca să adormiţi, și el, și tu. Se vorbește parcă prea puţin despre tot greul de la început și se promovează mult roz, imagini cu mame odihnite care arată perfect și cu familii fericite. Da, cuprinde și asta, e adevărat, dar nu e tabloul complet. Și, dacă te compari cu idealul promovat, când tu încă ai burtă de parcă ești însărcinată în luna a cincea, ai cearcăne și bluza îţi miroase a lapte acrișor de la ultima alăptare, îţi dă cu minus. Așa că mi-am propus să nu mă mai compar cu alte mame și să fiu recunoscătoare pentru partea plină a paharului.

Una dintre căutările care mă preocupă acum este legată de echilibrul în educaţia și creșterea copilului meu – mi-aș dori să fie un om bine dezvoltat pe toate planurile, integru și mulţumit de viaţă. Dar mă preocupă și echilibrul personal: cât timp, resurse și energie să aloc pentru rolurile pe care le am în familie și în societate.

Cum să mă cresc pe mine, ca om, astfel încât să pot fi un exemplu bun pentru fiica mea. Rămân uimită când văd cum mă copiază în detaliu, inclusiv la tonul ridicat al vocii. O idee dintr-un articol: să înlocuiesc învinovăţirea zilnică (pentru că m-am enervat și am ţipat la ea) cu responsabilitatea de a schimba; să mă concentrez pe ceea ce pot face ca să fie mai bine data viitoare (să dorm suficient, să râdem și să detensionăm situaţia etc).

De ceva vreme mi-am propus să lucrez mai conștient cu mine. Fac terapie prin scris – am un caiet în care scriu zilnic trei pagini de mână. Exerciţiul se numește „Morning Pages” (pagini de dimineaţă) și l-am început ca parte dintr-un proces de deblocare ca artist. Dar am văzut apoi că funcţionează pe mai multe planuri. De multe ori scriu văicăreli, să îmi eliberez creierul de balast. Alteori îmi scriu planurile, bucuriile, îmi fac liste cu afirmaţii pe care le repet ca să-mi intre în cap, analizez situaţii care m-au enervat și care, când le pun pe hârtie, parcă își pierd din putere. Exerciţiul scrisului mă ajută să trec la fapte.

Mai folosesc paginile acestea pentru rugăciune sau ca jurnal de notat idei creative, binecuvântări și „coincidenţe” aparente, pe care le consider răspunsuri la rugăciunile scrise în caiet. N-am primit răspuns la toate. La unele încă nu am avut eu curaj să acţionez. Înainte mă rugam: „Doamne, schimbă-mi comportamentul!” Acum zic: „Doamne, mulţumesc pentru cartea asta despre capcanele mintale, care are multe exerciţii practice pe care vreau să le testez pentru a conștientiza și schimba aspectele negative ale comportamentului meu!”

Tot la capitolul „căutări”, mă gândesc la minimalism: citesc, analizez și fac eforturi să mă debarasez de obiectele inutile sau care nu îmi aduc bucurie, ci doar adună praf, mă obosesc vizual, îmi încarcă spaţiul și mintea. În paralel cu debarasarea pe care o fac periodic, mă documentez despre organizarea eficientă a timpului (acum testez „Bullet Journal”) și a finanţelor. De fapt, mă concentrez destul de mult pe aspectele exterioare pentru că știu că mi-e greu să stau cu gândurile mele și să mă uit cu atenţie la ce am de curăţat și de organizat pe dinăuntru.

O altă căutare este aceea legată de misiunea mea în viaţă și de jobul potrivit pentru asta. Sunt un începător perfect în multe tehnici de lucru, dar nu sunt expert în niciun domeniu. Încă nu m-am lămurit dacă e de bine (citisem despre personalitatea scanner) sau e semn că sunt indecisă și nu m-am disciplinat suficient. Nu am un scop măreţ pentru viaţă, dar am o certitudine: vreau să aduc bucurie oamenilor prin ceea ce fac.

Mă gândesc câteodată la cât de relevanţi mai suntem noi, în calitate de creștini, în societatea de azi. Uneori mi-e teamă de inadecvare sau simt o ușoară înstrăinare.

Am început să Îl văd puţin altfel pe Dumnezeu când am realizat că îi atribuiam multe trăsături bazate pe prejudecăţi formate din copilărie – de exemplu, prejudecăţi legate de bani sau de creativitate.

Uneori mi-e dor de simplitate. De simplitatea credinţei unui copil inocent. Sunt recunoscătoare că am atât de multe de învăţat de la copilul meu. Văd cum îmi apasă butoane emoţionale pe care nu știam că le am și cum scoate la iveală ce e mai rău din mine – ca să știu ce am de reparat. Îmi predă zilnic lecţia bunătăţii și a iertării. Lecţia de a trăi în prezent, nu într-o realitate a reţelelor sociale. Lecţia timpului folosit pentru lucruri cu adevărat importante: să ai grijă de tine împlinindu-ţi nevoile de bază, să înveţi în fiecare zi ceva nou, să lucrezi cu bucurie ceea ce îţi place și să te joci.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Mioara Mihai

Rate it

Previous post

Familie

CEDO respinge cazul Familiei Bodnariu – ȘtiriCreștine.ro

Joi, 17 decembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă acțiunea Familiei Bodnariu împotriva Norvegiei în cazul Barnevernet. CEDO și-a motivat decizia prin faptul că Familia Bodnariu nu a atacat Barnevernetul în tribunalele norvegiene înainte de a acționa la CEDO, așa cum impun reglementările pentru admiterea cazurilor la CEDO. Nu se poate spune, însă, că Familia Bodnariu a „pierdut” cazul la CEDO. Se poate spune doar că CEDO […]

todayDecember 20, 2020 7

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%