Rugăciune

Dragostea lui Dumnezeu | Scăpare din lunga iarnă interioară

todayOctober 28, 2023 5

Background
share close

Am crescut în Finlanda, într-un orășel numit Kivijärvi, într-o familie adventistă minunată. Încă din anii adolescenţei, am început să am frământări și lupte legate de chestiunea fericirii.

Finlanda are ierni foarte lungi, întunecate și reci, ceea ce declanșează depresia sezonieră în cazul unora dintre finlandezi. M-am luptat și eu cu tipul acesta de depresie. Am luat-o cu mine și când am plecat la un liceu adventist cu internat, la 15 ani. La vârsta de 18 ani însă, părea că lucrurile aveau să ia o turnură radicală. M-am mutat în Australia.

Vorbeam adesea cu sora mea despre cum ar fi să călătorim împreună în lume. A fost visul meu de când eram copil – să văd faimoasele plaje australiene, să învăţ să fac surf, să îmi împachetez viaţa într-un rucsac, să mănânc mango și mandarine direct din copac și să văd șerpi veninoși și canguri simpatici. Și, mai mult decât orice, să trăiesc într-o vară nesfârșită. Fără depresie.

Repede am descoperit că fericirea nu se găsește într-un loc anume. Viaţa în Australia s-a dovedit dură. Mi-a fost foarte greu să găsesc de lucru. După lungi căutări și după ce aproape am rămas fără bani, am găsit în sfârșit un loc de muncă. Făceam curăţenie. Problema cea mai mare era că nu puteam avea niciodată încredere că voi fi plătită corespunzător. Lucram aproape în fiecare zi, mă trezeam devreme și mă întorceam la cămin noaptea târziu, în timp ce toţi ceilalţi tineri petreceau jos. Mă simţeam goală în interior, singură și obosită.

Eram mai deprimată și mai tristă ca oricând – până la urmă, acesta trebuia să fie visul meu devenit realitate. Mi-a fost rușine să le spun celor de acasă că nu eram nici pe departe atât de fericită pe cât păream pe conturile de pe reţelele de socializare. De-a lungul vieţii, am crezut întotdeauna în Dumnezeu, dar nu L-am cunoscut personal. Cred că Îl cunoșteam totuși îndeajuns de mult pentru a striga după ajutor.

Într-o conversaţie telefonică cu un prieten din Finlanda, nu am putut să-mi mai reţin lacrimile și i-am împărtășit luptele mele și dorul de casă. După ce m-a ascultat, prietenul meu m-a întrebat:

— De ce nu aplici pentru Arise Australia?

Arise este o școală creștină de ucenicie, de trei luni, de pe Coasta de Aur a Australiei. Auzisem de acest curs, dar nu mă gândisem vreodată să încerc să studiez într-o limbă străină. De asemenea, nu aveam suficienţi bani. Prietenul meu mi-a spus că astea sunt doar scuze și că ar trebui să mă înscriu. Dacă Dumnezeu vrea să merg, El va avea grijă să pot achita preţul cursului și mă va ajuta să mă descurc într-o limbă străină. În cele din urmă am depus o aplicaţie, rugându-mă să nu fiu acceptată. Motivul era că simţeam că școala aceasta m-ar fi scos din zona mea de confort. După câteva săptămâni, am primit răspunsul. Fusesem acceptată. Gândul mă îngrozea.

Diavolul îmi frământa mintea cu îngrijorări legate de cunoștinţele mele inadecvate de engleză. Îmi spuneam, în plus, că sunt prea păcătoasă pentru a merge la o școală biblică și că nici nu voi putea să-mi fac prieteni, pentru că sunt prea timidă. Eram la un pas să intru într-o spirală nesfârșită de autocompătimire și frică. În același timp, am simţit totuși că drumul acesta, participarea la o școală biblică, este calea mea către adevărata fericire și pace.

Am primit sprijin din partea familiei și a bisericii mele din Finlanda pentru a merge la școală. Așa că am plecat acolo și, pe scurt, viaţa mea s-a schimbat. Adevărul este că L-am cunoscut pe Iisus într-un mod diferit. După cele trei luni de școală, am fost timp de șase luni lucrător biblic voluntar. Am fost trimisă într-un oraș numit Kurri Kurri și, în final, am rămas acolo încă șase luni după ce programul s-a încheiat. Kurri Kurri este un oraș mic de pe coasta de est a Australiei, care se confruntă cu multe probleme cauzate de alcool și de droguri. În timpul petrecut acolo, am fost cel mai adesea singură. Mi-am petrecut mare parte din timp vorbindu-le despre Dumnezeu unor oameni care treceau prin perioade cu adevărat întunecate din viaţa lor. Unul dintre locurile principale în care lucram era poreclit „orașul păcatului” – o zonă cu locuinţe oferite de guvern pentru persoane și familii care se luptă cu diverse dependenţe. Unii dintre prietenii mei mă compătimeau pentru că mă aflam singură într-un oraș atât de întunecat. Dar ei știau la fel de puţin ca și vechea Veera, care trăia în Sydney, că mă aflam în cel mai fericit punct al vieţii mele.

Eram fericită pentru că Îl găsisem pe Hristos, iar El îmi dăruise pace. Ajunsesem exact unde voise Dumnezeu să fiu. Nu era vorba despre locul în care mă aflam, ci despre faptul că eram alături de Iisus. Eram foarte singură într-un oraș mic, cunoscut pentru abuzul de droguri și alcool, și totuși Dumnezeu m-a făcut fericită în acest loc. Aici m-a învăţat cea mai mare lecţie, una cu privire la care urma să fiu testată mai târziu.

În timpul petrecut la școala biblică l-am cunoscut pe viitorul meu soţ, Levi. După ce ne-am căsătorit, ne-am mutat împreună în Finlanda, pentru că aveam studii de finalizat. Planul nostru fusese însă întotdeauna să trăim în Australia. Așa că am plănuit să mergem în Finlanda doar un an, ca eu să îmi termin studiile de grădinărit, apoi să ne întoarcem definitiv în Australia. Levi studia (și încă studiază) teologia la Universitatea Avondale din Australia și am crezut întotdeauna că acesta va fi domeniul lui de slujire. Cât despre mine, întotdeauna am fost pregătită să plec din ţara mea natală, pentru că avusesem mereu de luptat cu depresia sezonieră. Eram deci mai mult decât încântată de ideea de a ne muta în Australia, cu frumoasele ei plaje și vremea însorită pe tot parcursul anului.

La mijlocul lui 2021, anul nostru în Finlanda se încheiase. Aveam deja cumpărate biletele de avion pentru Australia, actele erau gata, iar lucrurile, împachetate. Am vândut lucrurile de care nu aveam nevoie și ne-am mutat din apartamentul nostru. Cu doar o săptămână înainte de zbor, am primit un e-mail de la agenţia de turism care ne anunţa că zborul nostru fusese anulat, iar următorul disponibil era abia în noiembrie. Am fost cu adevărat devastaţi! Planurile noastre au fost spulberate. Am izbucnit în lacrimi, realizând că mai aveam o toamnă întunecată de petrecut în Finlanda. Nu știam ce urma să facem în continuare. Levi avea o slujbă în Australia. Acum nici măcar nu aveam unde să stăm în Finlanda. Dar Dumnezeu știa că acest lucru avea să se întâmple și deja pregătise un loc pentru noi.

La o jumătate de oră după ce am primit acest e-mail, un prieten din Australia, voluntar la un centru finlandez de medicină preventivă și stil de viaţă sănătos, ne-a trimis un mesaj, întrebându-ne dacă suntem interesaţi să facem voluntariat acolo. Aveau nevoie de ajutor în grădină, în exterior, și erau unele renovări de făcut. Ne-am găsit astfel foarte repede un loc în care să stăm și, de asemenea, aveam mesele asigurate. Prietenul nostru nu avea habar de e-mailul pe care tocmai îl primisem și de anularea zborului nostru. Este uimitor, când ne uităm în urmă, să vedem modul în care Dumnezeu a implicat diferiţi oameni pentru a-Și îndeplini planul cu noi. Câteva zile mai târziu, eram la Centrul de Stil de Viaţă din Koivikko. Am fost încântată de acest proiect în toate cele patru luni în care am așteptat următorul zbor spre Australia. Eram fericită să știu că plecăm în noiembrie, cea mai întunecată lună finlandeză. Nu știam că Dumnezeu ne pregătea treptat inimile pentru o schimbare încă și mai mare.

În Finlanda, între 2020 și 2021, Levi fusese destul de singur, eu fiind ocupată să studiez și să lucrez. Faptul că nu cunoștea limba finlandeză complicase și mai mult lucrurile pentru el. Amândoi eram nerăbdători să fugim departe de o altă iarnă întunecată și rece. În perioada în care ne aflam la Koivikko, niște prieteni de-ai noștri, un cuplu australiano-finlandez care locuiește în Australia, au decis să se mute în Finlanda în aceeași perioadă în care zborurile noastre fuseseră anulate. Ei au simţit că Dumnezeu îi conduce să-și vândă casa din Australia și să cumpere o casă în Finlanda, aproape de centrul de la Koivikko. Mutarea prietenilor noștri a fost foarte plăcută pentru noi, pentru că aveam oameni dragi cu care să petrecem timpul.

Într-o seară, Levi a primit un telefon de la ei, iar eu am simţit un nod în stomac, presimţind motivul pentru care au sunat. În ultimele luni, Dumnezeu îmi pusese în minte ideea de a rămâne în Finlanda. Doar îmi imaginasem cum ar fi să o facem, fără să mă gândesc că am putea să o facem cu adevărat. După acest telefon, Levi mi-a spus că prietenii noștri au simţit nevoia de a vorbi cu noi și de a ne ruga să ne asigurăm că, atunci când ne vom afla, în final, în drum spre Australia, vom fi sută la sută siguri că Dumnezeu ne cheamă acolo. Levi era și el dat peste cap de această provocare. Am început o perioadă de două săptămâni de căutare stăruitoare a voii lui Dumnezeu. I-am încredinţat Lui toate preocupările și grijile legate de rămânerea în Finlanda. I-am spus: „Dacă vrei să rămânem, trebuie să rezolvi aceste lucruri pentru noi.” Cea mai importantă problemă care trebuia rezolvată era faptul că amândoi ne luptam cu iernile lungi și întunecate din Finlanda.

Pas cu pas, Dumnezeu a preluat preocupările și grijile noastre, găsind soluţii și făcând să ne dispară grijile. Cred că Dumnezeu m-a condus înapoi la acea Veera nou-convertită care lucra în „orașul păcatului”, Kurri Kurri, din Australia, unde mi-a arătat că putem fi fericiţi oriunde în lume câtă vreme suntem cu El. Suntem binecuvântaţi să avem un Dumnezeu pe care nu Îl deranjează să ne amintească lecţiile pe care le uităm, chiar și atunci când trebuie să o facă de o sută de ori.

Am primit indicii suficient de clare că trebuie să rămânem în Finlanda. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu propria noastră casă, aproape de o altă familie adventistă. Facem parte dintr-o misiune care ne ajută să trăim o viaţă cu scop, să facem ceva care contează, care are impact asupra vieţilor oamenilor pe care îi întâlnim. Acum ne trăim visul și este înfricoșător să ne gândim că am fost atât de aproape de a-l rata!

Dumnezeu știe mereu ce este mai bine pentru noi, unde este locul în care vom fi cei mai fericiţi. La început, ideea de a rămâne în Finlanda părea un coșmar foarte întunecat. M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să nu o mai văd așa, dacă El vrea să rămânem aici. După două săptămâni de rugăciune, Finlanda mi se părea o opţiune mai strălucitoare decât oricare alta.

Poţi fi fericit oriunde, chiar și în „orașul păcatului” sau într-o „ţară întunecată”, dacă acolo te-a chemat Dumnezeu. Fără El, putem fi într-un paradis, și totuși să fim nefericiţi.

Acum am „supravieţuit” primei noastre ierni finlandeze de după această importantă decizie. Știm acum că vom rămâne aici definitiv și că le vom întâmpina cu seninătate și pe următoarele. Abia dacă am fost atinsă de depresia sezonieră…

Știu că Dumnezeu este cu mine și că sunt acolo unde Dumnezeu vrea să fiu. Și sunt sigură că viaţa cea mai bună e cea trăită cu El, pentru că adevărata fericire se găsește în relaţia cu Iisus.

Veera Johnson este din Finlanda. Împreună cu soţul ei de origine australiană, lucrează într-un centru finlandez de medicină preventivă și stil de viaţă sănătos.

Citește și:

Dumnezeu fericire

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Veera Johnson

Rate it

Previous post

Video

Extazul empatiei. O odă adusă mamelor

După ce a dat naștere unui copil, Nanfu Wang a descoperit că, deși nu și-a propus acest lucru, nu mai poate privi lumea cu aceiași ochi. Prin ochii noii mame, timpul se dilată și se contractă, viitorul a devenit mai tangibil ca niciodată, iar prezentul a devenit urgent. „Sunt mult mai conștientă de cât de preţios e timpul”, a declarat Wang pentru The Atlantic. Experienţa ei, capturată poetic în cel […]

todayOctober 27, 2023 4

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/