Familia, un crâmpei de cer

Principiile pe care se clădește familia rămân valabile, la mii de ani după încheierea primei căsătorii, iar aplicarea lor poate ajuta familiile să înflorească chiar și în secolul 21. Chiar dacă astăzi relaţiile disfuncţionale și violenţa domestică sunt probleme care macină numeroase familii, așa că mulţi se întreabă dacă mariajul mai este o opţiune demnă de luat în calcul. 

Familia fericită și secretul ei

Satisfacerea nevoilor celuilalt înainte ca el să își dea seama că le are – aceasta este una dintre definiţiile pe care le-a primit dragostea. În relaţia părinte-copil operează acest tip de dragoste: părinţii își hrănesc copii înainte ca aceștia să devină prea flămânzi (și prea morocănoși totodată) sau schimbă scutecul bebelușului înainte ca el să se simtă inconfortabil.

Singurătatea îi poate face pe oameni triști, răniţi, chinuiţi și egoiști, în timp ce viaţa de familiei le oferă oportunităţi a experimenta dragostea, comunicarea, înţelegerea și cooperarea. Partenerii de viaţă își pot satisface reciproc nevoile de apreciere, confort, ajutor, protecţie, încurajare și afecţiune. În fiecare ocazie în care ne ajutăm partenerul să se simtă iubit, ne fortificăm relaţia, după cum, de fiecare dată când acţionăm egoist, producem daune relaţiei.

Secretul fericirii, au descoperit psihologii, nu constă în a avea tot ce ne dorim, ci în a oferi celor din jur ceea ce au nevoie pentru a fi fericiţi. Cel mai bun loc în care să experimentăm bucuria iubirii pline de generozitate  este cadrul vieţii de familie, pentru că aici ne cunoaștem foarte bine unii pe alţii.

Mai bine doi decât unul

Dacă un partener este bolnav, celălalt îi poate oferi îngrijire. Dacă unul dintre cei doi se simte obosit, celălalt poate prelua o parte din sarcinile care revin în mod obișnuit partenerului. Atunci când un cuplu se confruntă cu o provocare, există două minţi care se pot concentra asupra problemei. Dacă ni se întâmplă lucruri bune, starea noastră de bine este amplificată de faptul că avem cu cine împărtăţi bucuria noastră, iar când tragedia ne sfâșie lumea, este consolator să ai pe cineva pe umărul căruia să poţi plângi.

Provocarea cu care se confruntă multe familii din zilele noastre este izolarea părinţilor și copiilor în lumile virtuale create de tehnologie. Oamenii se lasă ghidaţi adesea de ceea ce cred ei că este cel mai bine pentru ei în momentul respectiv, în loc să se gândească la ceea ce este mai bine pentru partener și pentru familie în prezent și în viitor.

Familia, fărâmă din strălucirea lui Dumnezeu

„Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18), a spus Dumnezeu, chiar înainte ca să o creeze pe Eva. El a dat omului instituţia căsătoriei și ne-a proiectat să funcţionăm mai bine împreună. Cei care trăiesc în cuplu sunt mai fericiţi, mai sănătoși, cu un nivel socio-economic mai bun și mai rezistenţi la provocările vieţii decât cei care trăiesc singuri.

Cu toate acestea, familia reprezintă mai mult decât suma beneficiilor pe care le oferă; căsătoria ne oferă o perspectivă asupra caracterului lui Dumnezeu.

„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.” (1 Ioan 4:7,12).

Ori de câte ori facem un gest iubitor, devenim exponenţi ai iubirii lui Dumnezeu. Dragostea nu înseamnă să faci ceva spectaculos prentru celălalt; ea se manifestă mai degrabă prin gesturi, cuvinte  și acţiuni mărunte, presărate în ochiurile unei zile: „Mulţumesc pentru cămașa mea curată!”; „Vrei să-ţi pregătesc o gustare?”; „Ce pot face pentru a ajuta?”; sau „Mă bucur că sunt soţia ta (sau soţul tău)!”

Intenţia lui Dumnezeu cu privire la familie și căsătorie a fost crearea unui loc în care să putem experimenta faţete ale iubirii Lui. Este vorba de o stradă cu două sensuri – cu cât primim mai mult din iubirea altruistă și iertătoare a unei alte fiinţe umane și cu cât  dăruim mai mult același tip de dragoste partenerului și copiilor noștri, cu atât mai clar înţelegem dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Și cu cât înţelegem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu atât mai ușor Îl iubim pe El și îi iubim pe ceilalţi.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit” (1 Corinteni 13:4-8).

Cu cât înţelegem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu atât mai ușor Îl iubim pe El și îi iubim pe ceilalţi.

Atunci când îi punem pe alţii pe primul loc, descoperind ce anume le satisface nevoile și îi face să se simtă iubiţi, ne dezvoltăm compasiunea, altruismul, smerenia, curajul și răbdarea și ne maturizăm.

„De când sunt părinte, am învăţat atât de multe!” spune David. „Trezitul în miez de noapte, pentru a avea grijă de un copil agitat, mi-a dat peste cap priorităţile. Dar îmi doresc să fac tot ce este necesar pentru ca fiica mea să se simtă iubită, în siguranţă și fericită. Nu mai sunt cea mai important persoană din universul meu, iar acest lucru a schimbat perspectiva pe care o aveam asupra vieţii”.

Tocmai de aceea, Iisus a spus: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:37-40).

Mai mult decât iubire. Nevoia de angajament

Nu este suficient să iubești pur și simplu. Dumnezeu a creat căsătoria pentru că a dorit ca noi să experimentăm angajamentul și loialitateaîn cadrul ei.

Dacă nu suntem hotărâţi să rămânem lângă cel pe care l-am ales, putem renunţa cu ușurinţă la relaţie în circumstanţe neprielnice. Dar dacă schimbăm partenerul de fiecare dată când drumul în doi devine anevoios, nu vom folosi ocazia de a înţelege de unde vine celălalt, nu ne vom dezvolta abilitatea de a face faţă problemelor greu solvabile și nu vom reuși să ne maturizăm. În cele din urmă, vom descoperi că fiecare nou partener vine la pachet cu un set de probleme.

Angajamentul faţă de o persoană poartă în sine un mesaj al iubirii care persistă de-a lungul vremii:

„Sunt aici, cu tine, până la capăt, orice s-ar întâmpla, în bogăţie și în sărăcie, în vremuri de boală sau de sănătate”.

Atunci când ne luăm un angajament faţă de cel de lângă noi, ceea ce facem, de fapt, este să promitem că vom căuta ce e mai bun pentru mariajul nostru, că suntem dispuși să facem tot ceea ce e nevoie pentru a construi o relaţie indestructibilă și că ne vom investi timpul, eforturile, iubirea pentru a atinge acest scop.

Angajamentul este legat, de asemenea, de construirea încrederii, de loialitatea faţă de partener și de decizia de a așeza dorinţele și nevoile lui pe același plan cu ale noastre, demonstrându-i astfel că ocupă cel mai bun loc în viaţa noastră.

Din păcate, într-o lume imperfectă, viaţa nu este deloc simplă, iar relaţiile se pot destrăma. Partenerii aleg drumuri diferite, copiii sunt separaţi de părinţi, vieţile tuturor sunt devastate. Chiar și atunci când rămânem singuri, Dumnezeu promite că ne va fi Tată (Psalmul 27:10) și chiar Partener (Isaia 54:5), iubindu-ne, mângâindu-ne și sprijinindu-ne.

Imaginea de ansamblu a căsniciei

Dincolo de motivele expuse, mai există o altă raţiune pentru care Dumnezeu a creat căsătoria. În vremurile biblice, doi tineri care decideau să se căsătorească, se logodeau întâi, adică se promiteau unul altuia. Viitorul soţ ar fi putut plăti un preţ pentru mireasa lui, apoi urma să pregătească o casă, construind-o cu propriile mâini, în așteptarea zilei nunţii.

Între timp, viitoarea mireasă se pregătea pentru nuntă, iar atunci când casa era gata, mirele venea să-și ia mireasa și avea loc sărbătoarea nunţii.

Iisus ne pregătește un cămin și ne va duce acolo, ca să trăim cu El într-o lume a iubirii perfecte.

Iisus este Mirele nostru. El vrea să fie cu noi. Ne iubește, ne-a ales, a făcu un legământ cu noi, unul care L-a costat totul. Și ne-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).

Iisus ne pregătește un cămin și ne va duce acolo, ca să trăim cu El într-o lume a iubirii perfecte. Cei care Îl iubesc, la rândul lor, sunt „mireasa” Lui – credincioșii care tânjesc să fie cu El, Îl așetaptă, Îi sunt dedicaţi.

Aceasta este imaginea de ansamblu a planului pe care îl are Dumnezeu cu noi, un plan misterios și minunat deopotrivă, pe care începem să îl înţelegem doar întreţinând relaţii profunde, apropiate și iubitoare. Acesta este motivul pentru care căsniciile și familiile noastre contează atât de mult pentru El.

Citește și: Spiritualitatea cuplului | Cum să creșteţi împreună cu Dumnezeu

De fiecare dată când o relaţie se deteriorează sau se frânge, El plânge împreună cu noi. Aceste relaţii distruse aruncă umbre asupra imaginii pe care o avem despre un Dumnezeu iubitor. De fiecare dată însă când ne comportăm într-o manieră iubitoare, îi iertăm pe ceilalţi sau ne rezolvăm conflictele în mod pașnic și respectuos, suntem parte din planul Său iubitor și crâmpeie de cer străpung strălucitor lumea noastră.

Cum să creștem împreună în familia noastră

• Creaţi o listă, împreună cu membrii familiei, cu punctele forte ale fiecăruia. Poate că veţi include în listă atuuri precum umorul, abilitatea de a rezolva conflictele, un spirit iertător, calitatea de a fi bun ascultător sau pur și simplu dibăcia de a repara un robinet care picură.
• Spune-i partenerului tău șapte calităţi pe care le apreciezi cu adevărat la el.
• Reflectaţi asupra faţetelor iubirii lui Dumnezeu și ale caracterului Său pe care oamenii le-ar putea vedea atunci când se uită la căsnicia voastră sau la familia voastră.
• Enumeraţi zece lucruri pe care le puteţi face pentru ca partenerul sau copilul vostru să se simtă iubit și exersează-le în mod regulat.
• Gândiţi-vă la trei lucruri specifice pe care le puteţi face pentru a avea o căsnicie sau o familie mai bună, mai fericită, mai puternică.
• Gândește-te la modalităţi de a-ţi ajuta partenerul să experimenteze mai mult dragostea lui Dumnezeu prin intermediul iubirii pe care i-o oferi
• Discutaţi despre modul în care membrii familiei tale ţi pot pune la lucru abilităţile pentru a dezvolta un proiect de ajutorare – ar putea fi vorba de a pregăti supă pentru persoanele fără adăpost, de a medita un copil la o anumită materie sau de a strange fonduri pentru persoanele din mediile defavorizate.

Karen Holford este terapeut de familie cu experienţă în terapia ocupaţională și psihologia dezvoltării. O versiune a acestui articol a apărut pentru prima dată pe site-ul web Signs of the Times Australia.

The post Familia, un crâmpei de cer first appeared on Semnele timpului.

Sursa
semneletimpului.ro