Cultul sfinților

Fecioara Maria este în cer. Adevărat sau fals?

todayJune 24, 2022

Background
share close

Înălţarea Mariei, pentru credincioșii catolici, și Adormirea Maicii Domnului (popular Sfânta Maria Mare), pentru creștinii ortodocși, sunt una și aceeași sărbătoare creștină, oficiată anual pe 15 august și datând doar din 1950, odată cu bula Papei Pius al XII-lea, Muntificentissimus Deus.

Absenţa vreunui indiciu biblic, apostolic sau post-apostolic care să confirme valoarea de adevăr istoric a titlului acestui articol, este recunoscută chiar de teologii catolici. Cu obiectivitate, autorii[1] unui studiu catolic despre Maria în Noul Testament recunosc că înălţarea mamei lui Iisus la Cer nu este susţinută de Apocalipsa 12:1-6[2], aşa cum s-a susţinut adesea, şi nici nu e prezentă în tradiţia patristică anterioară conciliului de la Niceea (325 AD).

Istoria pre-dogmatică

În aceste condiţii, autoarea britanică Marina Warner[3] a căutat să descopere contextul care a favorizat apariţia sărbătorii. Cultul sfinţilor în Biserica creştină timpurie se baza pe martiriul, mormintele şi relicvele acestora. Dar, în cazul Mariei, toate acestea lipseau cu desăvârşire. În consecinţă, a apărut în Evul Mediu, ca o necesitate, existenţa unor legende, mai întâi în Răsărit, apoi în Apus, care să descrie moartea, mormântul şi prezenţa Mariei în Cer.

Spaţiul editorial al acestui articol nu permite evaluarea tuturor acestor relatări legendare cu caracter gnostic.[4] Totuşi două dintre ele, din tradiţia latină, merită amintite. Prima, intitulată Transitus Mariae, a propagat scenariul că, la doi ani după moartea Sa, Iisus S-a arătat Mariei şi a anunţat-o cu privire la sfârşitul ei, care avea să vină curând. După moartea ei, continuă relatarea, ar fi avut loc o serie de miracole prin intermediul corpului ei neînsufleţit, după care Maria a fost readusă la viaţă şi luată la cer. Deşi etichetată de Papa Gelasius (492-496) drept apocrifă, probabil din cauza conţinutului gnostic şi a autorităţii îndoielnice (se pretindea că a fost scrisă de Melito de Sardes, reputat comentator al Apocalipsei), documentul a jucat un rol semnificativ în formularea doctrinei mai târziu, de către Papa Pius al XII-lea, în 1950.[5]

O variaţie pe aceeaşi temă se găseşte în In Gloriam Martyrum, scrisă de Grigore de Tours, în secolul al VI-lea.[6] În ea se spune că Maria zăcea pe pat fără viaţă, înconjurată de apostoli, când Isus a apărut cu îngerii Săi şi a încredinţat sufletul ei lui Gabriel, în timp ce trupul îi era ridicat la cer.

În Bizanţ, sărbătoarea a fost fixată pe 15 august în timpul domniei lui Mauricius Flavius (582-602). Roma a adoptat-o sub papa Adrian I (772- 795), totuşi nu ca articol de credinţă. Acest statut l-a căpătat mai târziu, dar nu pe baze istorice, ci teologice.

Istoria dogmatică

Un teolog care a dedicat mult timp studiului acestei doctrine este C. X. J. M. Friethoff[7]. El arată în lucrările sale cum Concepţia Imaculată a Mariei, dogmă catolică oficială din 1854, ridică natura umană a Mariei deasupra păcatului strămoşesc al restului omenirii. Din această iniţiativă au decurs firesc următoarele. Un trup fără păcat nu putea să fie întemniţat de moarte, care este un efect al păcatului. Astfel, presiuni de la particulari şi oficiali ai Bisericii l-au determinat pe Pius al XII-lea să-şi întrebe toţi cei 1194 de episcopi dacă Înălţarea Mariei nu trebuia adusă cumva la rang de dogmă a credinţei. Nu mai puţin de 98% dintre ei au răspuns afirmativ.

Un „adevăr“ neistoric

Protestanţii răspund că presupusa natură fără păcat a Mariei este nesusţinută de Scriptură, contrazisă de părinţi ai bisericii, cum ar fi Toma d’Aquino, renumitul teolog catolic al secolului al XIII-lea, şi nu este o condiţie naturală a Înălţării ei în trup. În plus, de vreme ce majoritatea teologilor catolici (şi toţi cei ortodocşi) admit moartea Mariei, iar Pavel spune că moartea este o consecinţă a păcatului (vezi Romani 5:12), moartea Mariei este, din această perspectivă, nejustificată sau, mai bine spus, contradictorie.[8]

În faţa acestor argumente, majoritatea specialiştilor catolici au adoptat o soluţie inedită, afirmând că Înălţarea Mariei nu trebuie înţeleasă ca un fapt istoric: „Ce fel de existenţă este implicată şi unde, nu e uşor să determini.“[9]

Totuşi creştinismul este o religie istorică. A-l „împodobi“ cu credinţe care nu au bază istorică, ci numai una aparent teologică, nu cumva înseamnă să-i subminăm temelia?

Laurenţiu-Florentin Moţ a absolvit studiile doctorale în domeniul Noului Testament la AIIAS (Filipine). Este conferenţiar universitar și rectorul Universităţii Adventus din Cernica.

Te-ar putea interesa și: Dumnezeu are și inimă de mamă

Fecioara Maria

„Raymond E. Brown, Karl P. Donfried, Joseph A Fitzmyer, and John Reumann, Mary in the New Testament, Philadelphia: Firtress Press, 1978, p. 236- 239, 266.”

„Apocalipsa 12:1: „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.“ Mai sunt și alte texte biblice la fel de puţin convingătoare (1 Corinteni 15:23; Matei 27:52,53; Luca 1:28; Psalmii 131:8; Geneza 3:15).”

„Marina Warner, Alone of All Her Sex, New York: Alfred A. Knopf, 1976, p. 82.”

„Pentru o prezentare exhaustivă vezi J. K. Elliott, The Apocryphal New Testament, Oxford: Clarendon Press, 1993, p. 691-723.”

„Geoffrey W. Bromiley, vol. 1, The International Standard Bible Encyclopedia, Revised, Wm. B. Eerdmans, 1988; 2002, p. 183.”

„Loraine Boettner, Roman Catholicism, Phillipsburg, NJ: Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1962, p. 163.”

„C.X.J.M. Friethoff, A Complete Mariology, Westminster, Maryland: The Newman Press, 1958, p. 143, 144.”

„Norman L. Geisler și Ralph E. MacKenzie, Roman Catholics and Evangelicals: Agreements and Differences, Grand Rapids, Mich.: Baker Books, 1995, p. 315.”

„L.R. Keylock, „Assumption of the Virgin“, în Moisé s Silva și Merrill Chapin Tenney, The Zondervan Encyclopedia of the Bible, Volume 1, A-C, Grand Rapids, MI: The Zondervan Corporation, 2009, p. 405.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Laurențiu Moț

Rate it

Previous post

Relații

Cum se raportează biserica la persoanele cu boli mintale

„Căderea în păcat a perturbat totul, inclusiv creierul” – un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem pentru ca biserica să poată răspunde constructiv nevoilor celor care suferă de boli mintale. Numărul necreștinilor care solicită consiliere este dublu faţă de cel al creștinilor practicanţi (33%, comparativ cu 15%), potrivit unui studiu publicat în 2018 de Barna Group. Diferenţa ar putea fi explicată prin faptul că unii credincioși cred în puterea vindecătoare […]

todayJune 23, 2022

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/