Biblie

Fericire (ne)așteptată | Învingând depresia

todayOctober 5, 2023 7

Background
share close

Nu m-am așteptat vreodată ca slujba mea să-mi afecteze sănătatea mintală. La început, am fost încântată de noua mea clasă, de copiii cărora urma să le predau și de mediul pe care îl cream pentru aceste minţi tinere.

Aveam o adevărată pasiune pentru copii și abia așteptam să fiu cea mai bună educatoare, frunzărind în tot acest timp articol după articol despre predarea la clasele de grădiniţă, despre dezvoltarea inteligenţei emoţionale la copii sau despre lucrurile care m-ar fi putut face o educatoare extraordinară.

De fapt, eram atât de pasionată de munca mea, încât la fiecare început de an școlar, petreceam ore întregi, până după lăsarea serii, în weekendul dinaintea primei ore, pregătind și decorând sala de clasă cu imagini cu animale și curcubeie, pentru a-i bucura pe copii. Totul s-a năruit însă atunci când depresia s-a instalat în viaţa mea. Fiecare părticică a vieţii mele părea să se prăbușească, iar pasiunea mea pentru muncă s-a diminuat în timp ce încercam să îmi recapăt energia mintală și fizică.

Apoi, într-o dimineaţă liniștită de mai, am primit un mesaj teribil de la prietenul meu: „E o corvoadă să mă dau jos din pat. Am fost diagnosticat recent cu depresie moderată și mi-a luat ceva timp să îţi pot spune. Nu mă descurc deloc bine. Am fost sfătuit să văd un medic pentru a primi tratament.” Am simţit imediat că un nor întunecat îmi învăluie mintea și că spaima îmi inundă tot corpul. Știam că se luptă cu depresia de luni de zile, dar faptul că acum avea un diagnostic dat de medic făcea ca lucrurile să pară mai sumbre. Urma să încep munca în câteva ore, dar nu aveam starea de spirit necesară. Nu puteam merge în clasă cu gândurile inundate de acest val uriaș de îngrijorare și teamă. Voiam să îl încurajez, dar eu însămi aveam nevoie de putere și de credinţă. Eram la fel de deprimată, la peste 10 000 de kilometri distanţă de el, ceea ce îmi sporea și mai mult îngrijorarea.

Și atunci mi-a trecut un gând nebunesc prin minte: dacă aș putea să îmi iau liber de la serviciu, chiar și câteva zile, ca să îl văd? Îmi spuneam că trebuia neapărat să îl văd. Sunt o persoană emoţională și nu vedeam cum ar putea fi posibil să rămân la mii de kilometri depărtare în timp ce omul pe care îl iubeam se confrunta cu tulburări de sănătate mintală. Trebuia să-l văd și, după ce am reflectat puţin, am decis să discut cu șefa mea și să-i cer această favoare.

— E absolut necesar? m-a întrebat ea, a doua oară, în biroul ei.

I-am explicat planul meu de a merge în SUA pentru câteva zile și motivele din spatele acestei decizii.

— Nu v-aș fi cerut acest lucru dacă nu ar fi fost necesar. Desigur, aveţi ultimul cuvânt, dar vă rog să-mi permiteţi să plec. Trebuie să îl văd, pentru că sunt foarte îngrijorată, am pledat eu.

Șefa mea a oftat și mi-a acordat două zile de concediu, care urmau să se adauge celor două zile de sărbătoare naţională nelucrătoare din săptămâna următoare. Mi-am plecat capul, în semn de recunoștinţă pentru generozitatea ei, și I-am mulţumit lui Dumnezeu în timp ce părăseam biroul, pregătindu-mă să-mi cumpăr biletul de avion.

Am găsit cel mai ieftin zbor către Orlando, Florida, în cursul aceleiași zile. M-am oprit câteva momente după ce am completat informaţiile cerute, chiar înainte de a face plata, pentru că știam că nu îmi permit acest bilet. Costul lui era de două ori mai mare decât salariul primit într-o lună și știam că, la întoarcerea din SUA, abia mă voi putea descurca pentru o vreme. În mod normal, mi-aș fi cheltuit banii câștigaţi cu greu, pe care-i economisisem pentru taxele școlare și pentru un apartament mai bun. Și totuși am dat click pentru a face plata online și am rezervat zborul fără să privesc înapoi.

Mi-am făcut bagajele în mai puţin de 20 de minute. Mi-am verificat apoi telefonul și am găsit un mesaj de la sora mea, care îmi spunea să o sun când am timp. Nu aveam nimic de făcut decât să aștept ora la care trebuia să plec spre aeroport, așa că am sunat-o.

— Bună! Doar voiam să fiu sigură că vei fi domnișoara mea de onoare la nuntă, a fost primul lucru pe care mi l-a spus, iar eu aș fi preferat să mă întrebe mai întâi ce mai fac.

Cuvintele ei mi-au apăsat și mai mult gândurile. I-am confirmat că voi fi domnișoară de onoare, iar ea m-a asigurat că totul este deja planificat și că îmi va comanda rochia chiar în acea zi.

Încercam să par mai veselă decât eram, deși nu mă simţeam în stare să-mi maschez foarte bine starea emoţională. Sora mea avea de făcut pregătiri de nuntă de ultimă oră, așa că a închis.

Împotriva dorinţei mele, am simţit cum mă inundă un val imens de invidie pe sora mea. Se căsătorea după un an de relaţie cu prietenul ei, iar eu nu eram nici măcar logodită după un an și jumătate de relaţie. Nu aveam sentimente plăcute în clipa aceea faţă de ea, și nu pentru că nu ar fi fost o persoană bună, ci pentru că se afla într-un punct al vieţii ei în care îmi doream să fiu și eu. De fapt, mă luptam cu această problemă de luni de zile și îmi displăcea profund să recunosc că era o bătălie care se înteţea în loc să scadă în intensitate. Oricât de egoist ar suna, eram invidioasă nu doar pe sora mea, ci pe toţi prietenii care se logodeau sau se căsătoreau.

Mă simţeam lăsată în urmă. Știam că mai am timp și că momentul ales de Dumnezeu este perfect, dar invidia și gelozia mă măcinau pe dinăuntru. Nu aveam cu cine vorbi despre frustrarea mea. Dacă aș fi deschis subiectul cu prietenul meu, s-ar fi învinovăţit, deoarece planurile noastre fuseseră amânate din cauza lui.

Mi-am petrecut restul zilei dormind și așteptând ca timpul să se scurgă. Între timp, am mâncat omleta rămasă de la cina precedentă. Mai aveam trei ore până la plecarea spre aeroport, când am primit un nou mesaj de la prietenul meu: „Dacă te gândești să vii în Florida pentru mine, te rog să nu vii. Nu pentru că nu vreau să vii, ci pentru că m-aș simţi și mai rău dacă ai face-o. M-aș simţi extrem de vinovat știind că ai cheltuit atât de mulţi bani doar pentru a petrece aici câteva zile și, chiar dacă m-aș simţi mai bine cât ai fi aici, m-aș simţi mult mai rău după ce ai pleca. Te rog, nu-ţi cheltui banii strânși pentru lucruri mai importante!”

Mesajul lui nu m-a surprins. Era raţional și empatic. Dar am devenit confuză în legătură cu ce trebuia să fac în aceste condiţii. Să plec oricum, fiindcă biletul era deja cumpărat? Să rămân pe loc, pentru că asta l-ar ajuta mai mult pe termen lung, și să sper că mi se va rambursa costul biletului? „Dacă asta e cel mai bine, atunci nu vin. Nu vreau să fac nimic care te-ar face să te simţi mai rău pe termen lung”, i-am răspuns. Mi-a răspuns imediat, confirmându-mi că, dacă nu aș veni, l-aș ajuta mai mult în problema lui de sănătate. Și în acel moment, la fel de spontan cum îmi rezervasem un zbor, mi-am anulat biletul de avion.

Nu aveam de gând să fac nimic care să-l facă să sufere și mai mult și, când i-am spus ce am decis, m-a asigurat că apreciază mult dorinţa mea de a-l vedea și a-l sprijini. Două luni mai târziu, prietenul meu a venit să mă vadă în Coreea de Sud și am petrecut o lună întreagă bucurându-ne unul de compania celuilalt. Am făcut un tur al grădinilor botanice, am mâncat la restaurante bune și ne-am relaxat acasă. A fost o perioadă frumoasă, în care am descoperit lucruri care să ne ajute să creștem și să ne înţelegem. Am vorbit despre modul în care problemele de sănătate ne-au afectat relaţia și despre planurile de căsătorie. Am simţit că renaștem după ce, în ultimele șase luni, care fuseseră provocatoare din pricina slujbei, a relaţiei și a sentimentelor negative nutrite, devenisem tot mai nefericită. Crezusem că nu mai e loc pentru fericire, dar, una câte una, problemele mele au început să se diminueze și chiar să se rezolve.

Acum, când aveam ocazia să discutăm faţă în faţă, mi-am dat seama că fericirea nu era de neatins. Relaţia noastră a traversat circumstanţe dificile, dar acest lucru nu însemna că nu ne vom descurca cu ele sau că Dumnezeu nu ne binecuvântează. De fapt, cred că El ne învaţă arta răbdării și a perseverenţei, permiţând să trecem prin provocări și să creștem astfel, individual și în calitate de cuplu, devenind mai pregătiţi pentru căsătorie.

Am convingerea că Dumnezeu este răspunsul la orice problemă în viaţă, indiferent de natura ei, că El este singurul care poate oferi pace și bucurie în mijlocul provocărilor. Cu El alături, gust fericirea în fiecare zi, oricât de neașteptate sau de ciudate ar deveni situaţiile cu care mă întâlnesc.

Michelle Hong este educatoare. Locuiește în Coreea de Sud și scrie cu deschidere despre una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate ale ultimului deceniu: depresia.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Michelle Hong

Rate it

Previous post

Analize

Fericirea rămasă în urmă

„O viaţă calmă și umilă va aduce mai multă fericire decât căutarea succesului și constanta neliniște care vine cu ea.” Fraza a fost scrisă în limba germană, de Albert Einstein, pe un bileţel pe care i l-a oferit drept bacșiș unui curier japonez, în 1922, la puţină vreme după ce aflase că a primit un premiu Nobel. În octombrie 2017, preţul biletului lui Einstein a urcat într-o licitaţie până la […]

todayOctober 4, 2023 4

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/