Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus de Brant Pitre

Cartea „Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus“ provoacă atât ateul și agnosticul, cât și creștinul convins sau plin de întrebări să privească persoana lui lisus din Nazaret într-o nouă lumină.

Atât ateul și agnosticul, cât și creștinul convins sau plin de întrebări vor fi provocaţi să privească persoana lui lisus din Nazaret într-o nouă lumină.

Dr. Brant Pitre, doctor în teologie la Universitatea Notre Dame, este profesor de Biblie în cadrul Institutului Augustin din Denver (Colorado, SUA) și autorul mai multor titluri care Îl au în centrul atenţiei pe Iisus Hristos. Pitre începe volumul Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus[1] prin a-și descrie cu onestitate lupta interioară din perioada studenţiei, atunci când credinţa i-a fost zguduită pentru prima dată în timp ce participa la cursurile de Noul Testament.

Alegând să cerceteze personal ideile care i se prezentau, Pitre a studiat în amănunţime manuscrisele originale ale celor patru evanghelii, precum și scrierilor părinţilor bisericești și alte documente ale epocii. În cele din urmă, credinţa i-a devenit mai puternică, iar acest volum este pledoaria sa în favoarea divinităţii lui Iisus din Nazaret.

Expunerea pornește de la faimoasele cuvinte ale lui C.S. Lewis: întrucât Iisus a afirmat că este Dumnezeu, El fie a fost nebun, fie mincinos, fie a spus adevărul. Autorul arată însă că trilema lui Lewis a fost contestată de teologi contemporani precum Bart Ehrman, care au pus la îndoială acurateţea raportului biblic și faptul că Iisus S-ar fi considerat divin, pornind de la observaţia că Mântuitorul nu pare să amintească nimic despre divinitatea Sa în primele trei evanghelii (evangheliile sinoptice). Pitre își propune să arate că astfel de concluzii sunt nefondate și că o analiză atentă a dovezilor disponibile nu va face decât să întărească credinţa.

În primele capitole, Pitre abordează o serie de întrebări fundamentale referitoare la cele patru evanghelii, arătând că, în ciuda opiniilor contrare dominante în mediul academic, acestea nu au fost iniţial anonime, ci paternitatea lor tradiţională este indiscutabilă. Totodată, este foarte rezonabil ca acestea să fie datate în prima parte a secolului I, în timpul vieţii apostolilor.

Mai departe, autorul arată că Iisus Și-a afirmat divinitatea în numeroase rânduri, însă nu așa cum s-ar aștepta un cititor occidental contemporan, ci adresându-Se unui public evreu de secol I, bazându-se pe Scripturile Vechiului Testament și utilizând ghicitori, metafore și parabole. În final, cartea aduce în atenţie dovezi istorice cu privire la răstignirea și învierea lui Iisus.

Cartea este simultan extrem de accesibilă și erudită, fiind potrivită pentru orice fel de cititor. Atât ateul și agnosticul, cât și creștinul convins sau plin de întrebări vor fi provocaţi să privească persoana lui lisus din Nazaret într-o nouă lumină. La final, cititorul va trebui să ofere un răspuns personal la întrebarea pe care Hristos le-a adresat-o cândva ucenicilor: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” (Matei 16:15)