Corabia plutea liniștită pe întinderea nesfârșită de ape, oferind echipajului ocazia unui răgaz după lungile confruntări cu valurile. Vasul plecase din Liverpool pe 19 septembrie 1853 și, după 5 luni, încă nu ajunsese la destinaţie. În depărtare începeau să se vadă stâncile din jurul ţărmului și căpitanul aștepta să treacă repede prin nordul Noii Guinee pentru a ajunge în sfârșit la destinaţie. Deodată însă, vântul se domoli cu totul, iar corabia începu să fie dusă de curenţi spre ţărm, într-un dans macabru, din care toată priceperea echipajului nu reușea să o oprească. Focurile localnicilor de pe ţărm erau de rău augur, iar căpitanul, îngrijorat, stătea de vorbă cu singurul pasager al corabiei, un tânăr uscăţiv de nici 22 de ani, mărturisindu-i neputinţa sa și iminenţa dezastrului. Tânărul îl privi hotărât în ochi și îi ceru permisiunea de a se retrage împreună cu ceilalţi 3 creștini de pe vas pentru câteva momente de rugăciune. Ceea ce a urmat a fost ultima confirmare că trebuiau sa ajungă la destinaţie. Vântul a revenit în mod neașteptat, și, pe 1 martie 1854, corabia a ajuns în portul Shanghai. Tânărul pasager era Hudson Taylor, despre care se va spune mai târziu că „niciun misionar din secolul al XIX-lea, până la Apostolul Pavel, nu a mai avut o viziune atât de largă și nu a conceput un plan de evanghelizare a unei zone atât de extinse ca Hudson Taylor“.1
Hudson Taylor s-a născut pe 21
mai 1832, în familia lui James
Taylor. James, care locuia în
Barnsley, un mic orășel industrial
din centrul Angliei, o
cunoscuse pe viitoarea sa soţie,
Amelia, în 1824, când s-au și
logodit, dar a așteptat până
și-a putut deschide propria farmacie și abia apoi
s-a căsătorit, în 1831. După nuntă s-au rugat în
mod special lui Dumnezeu pentru un fi u și au
promis că îl vor încredinţa Domnului pentru a
fi misionar. Micuţul Hudson s-a dovedit a fi un
copil inteligent și cuminte, reușind să înveţe să
citească de la vârsta de 4 ani și uimindu-i pe cei
din jurul său cu un vis neobișnuit – să devină
misionar în China. În mare parte, visul acesta era
rodul discuţiilor din familie și al unei cărţi despre
China scrise de Peter Parley (Tales about China
and Chinese), pe care familia lui James Taylor o
învăţase aproape pe de rost.
Fire destul de bolnăvicioasă, Hudson Taylor
a învăţat carte mai mult de la mama sa. Abia la
vârsta de 11 ani a mers la o școală
publică și, pentru prima dată, și-a
pus semne de întrebare legate de
credinţă și de Dumnezeu. Mulţi ani,
gândurile acestea aveau să se lupte
cu consecvenţă în mintea lui, până
când, uimit de minunea iertării lui Dumnezeu și
de dragostea Sa, descoperite într-o mică scriere
din biblioteca lui James Taylor, Hudson a hotărât
să își pună viaţa la dispoziţia acestui Dumnezeu
iubitor și să se pregătească pentru a fi misionar
în China. Avea 17 ani, și pentru prima dată știa
sigur ce avea să facă în viaţă.
Visul însă părea copleșitor de mare pentru
copilul unui farmacist provincial, fără o sănătate
de invidiat și fără mijloace fi
nanciare care să îi
asigure un viitor confortabil. Dar nu și pentru
Dumnezeul său. Hudson a decis să își facă partea
lui, lăsând neputinţele în seama lui Dumnezeu.
Din 1851, a început să studieze medicina și
să exerseze dependenţa de Dumnezeu așa cum
văzuse în viaţa lui George Müller – pe vremea
aceea Müller întreţinea 100 de orfani și se ruga
lui Dumnezeu să poată ajuta 1000. Când a auzit
că la Londra este un misionar proaspăt întors
din China, Hudson a plecat lui să îl cunoască personal afl despre teritoriul unde spera mai curând. Misionarul i-a răspuns întrebări, dar a fost sceptic în privinţa
succesului evanghelistic chinezi
al unui european cu ochi albaștri
și păr blond.
Hudson însă nu chemarea
sa. În 1852 și 1853 a continuat
1. Ruth Tucker, From
Jerusalem to Irian Jaya.
A Biographical History
of Christian Missions.
Grand Rapids, Michigan:
Zondervan, 1983, p. 73
ării e or, a fifi ntru or i l fă ă ă ăt t n
l. ma tudieze a ncial,
Post comments (0)