Economie

Iisus Hristos | Ce a crezut Iisus despre Creaţie?

todayJuly 1, 2023 1

Background
share close

Pentru creștini, probabil cea mai mare taină este întruparea lui Dumnezeu, descrisă în cuvintele apostolului Ioan, martor ocular al vieţii lui Iisus: „Cuvântul [Logosul] S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui” (Ioan 1:14). De ce este aceasta cea mai mare minune a istoriei?

Unul dintre motive este că, în Biblie, Iisus este identificat cu Însuși Creatorul a tot ce există, „[p]entru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute” (Coloseni 1:16). Iisus este sursa și susţinătorul a orice există și, astfel, întregul univers creat există prin și pentru Iisus Hristos (Romani 11:36). Dar, la un moment dat, Creatorul a decis să Se identifice cu făpturile Sale. Cum a fost oare pentru El să Se limiteze la nivelul de fiinţă creată? Cum a simţit ţărâna pe care a călcat? Cum a simţit mângâierea unei atingeri umane sau curgerea unei lacrimi? Apostolul Pavel ne spune că nu doar omul așteaptă venirea și eliberarea adusă de un Mântuitor, ci și lumea materială, creaţia – „căci firea [creaţia] a fost supusă deșertăciunii […], și ea va fi izbăvită” (Romani 8:19-22). Dacă natura I-ar fi putut transmite un mesaj Creatorului întrupat, care ar fi fost acesta? Ce I-ar fi spus? Cu siguranţă că mulţi credincioși sunt curioși să afle răspunsul la astfel de întrebări – și eu mă număr printre ei.

Biblia și Iisus, despre creaţie

Societatea contemporană lui Iisus credea în general în creaţie, atribuind-o divinităţii. Curente filozofice grecești care presărau seminţe ale materialismului și ale ateismului, precum epicurismul, contestau mai mult rolul atribuit în mod tradiţional zeilor, dar nu existenţa divinităţii. În Imperiul Roman, ateismul era o problemă de stat. Primii creștini erau acuzaţi de ateism pentru că refuzau să recunoască și să onoreze zeităţile imperiului și, astfel, erau consideraţi trădători sau uzurpatori ai statului.

Biblia timpului lui Iisus (Vechiul Testament) afirmă creaţia, fără să simtă nevoia să o demonstreze sau să o argumenteze.

Iisus credea despre Scriptură că este eternă (Matei 5:18) și că învăţătura ei este vitală pentru viaţa practică a omului (Ioan 5:39).

În consecinţă, Iisus se referă la personajele Bibliei și la evenimente miraculoase în care acestea au fost implicate considerându-le personaje și evenimente reale, care au de oferit lecţii practice pentru oamenii din orice timp. Abel, ucis de fratele său Cain, este considerat de Iisus un personaj real (Matei 23:35), după cum reală este pentru El și existenţa lui Adam și a Evei, care erau „la început” (Matei 19:4,5). Tot așa se referă Iisus și la Noe și la potopul universal (Matei 24:37-39; Luca 17:26,27), la distrugerea Sodomei și a Gomorei (Luca 17:28-32) sau la profetul Iona, inclusiv la miracolul supravieţuirii sale timp de trei zile în interiorul unui mamifer marin de mari dimensiuni (Matei 12:39-41).

În Matei 19:4-6 și Marcu 10:6-9 ni se relatează episodul în care Iisus este întrebat despre legalitatea divorţului stabilit prin legile lui Moise. Răspunsul lui Hristos recunoaște legiferarea din timpul lui Moise, dar arată că aceasta reprezintă o consecinţă a eșecului uman în relaţia de căsătorie. În contrast, Iisus face trimitere la scopul iniţial al căsătoriei: „Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa. Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Marcu 10:6-9). În răspunsul Său, Iisus validează ipoteza creaţiei – „la început,” Dumnezeu a creat bărbatul și femeia (Geneza 1:27), cu scopul de a avea cea mai frumoasă și mai împlinitoare relaţie, prin care cei doi să devină una (Geneza 2:24). Pentru oameni, modelul unităţii care să producă armonia este dat de Divinitate Însăși, prin imaginea Sfintei Treimi, unde Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt una.

Al doilea context în care Iisus se referă direct la primele două capitole ale Bibliei, capitolele creaţiei, este cel în care este discutată relaţia om-Dumnezeu. În Marcu 2:27,28, Iisus spune: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al sabatului.” Iisus folosește cuvântul om, nu evreu, pentru a desemna beneficiarul sabatului, făcând trimitere la limbajul creaţiei, unde rădăcina cuvântului Adam se referă atât la numele propriu al primului bărbat, cât și la om în general. Contemporanii lui Iisus dezbăteau cu El ce este îngăduit sau nu a se face într-o zi de sabat, adică în ziua a șaptea a săptămânii, considerată sacră în Biblie. Dezbaterea este cu privire la o zi literală, de 24 de ore, care provine din săptămâna creaţiei (Geneza 2:2,3). Același Moise care scrie Geneza inspirat de Dumnezeu întărește literalismul zilelor creaţiei când redă porunca a patra din Decalog, scrisă de degetul lui Dumnezeu pe piatră.[1] Dumnezeu le spune credincioșilor Săi „să lucrez[e] șase zile”, dar „ziua a șaptea este ziua de odihnă” (Exodul 20:9,10), în care toţi credincioșii sunt chemaţi să-și întrerupă activităţile productive și să dedice comuniunii unii cu alţii și mai ales cu Dumnezeu, pentru că „în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o” (Exod 20:11).

Pentru îndeplinirea scopului suprem intenţionat de Creator, unitatea între oameni, soţ-soţie, și între omenire și Divinitate, Dumnezeu oferă sabatul ca zi de repaos, reflecţie și părtășie divino-umană.

„Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru că deja făcuse un sabat și avea nevoie de cineva să-l păzească. Ci un Creator atotînţelept știa că omul, făptura mâinilor Sale, avea nevoie de oportunităţi pentru creștere morală și spirituală, pentru dezvoltarea caracterului. Avea nevoie de un timp în care interesele și căutările sale personale să fie subordonate studierii caracterului și a voinţei lui Dumnezeu așa cum sunt ele descoperite în natură și mai târziu în revelaţie.”[2] Omul are nevoie de un asemenea timp pentru a tinde spre idealul propus de Iisus, Domnul creaţiei.

Creaţia nouă

Creatorul nu este prezentat doar la trecut, ca autor al creaţiei istorice, al creării materiei și a lumii vii. Autorii Noului Testament vorbesc despre puterea creatoare a lui Iisus Hristos în domeniul vieţii spirituale a oamenilor. Iisus a distrus bariera dintre Israel și neamuri, realizând armonia între diferite grupuri etnice, toţi credincioșii fiind una în El (Galateni 3:28). „Creștinii sunt chemaţi să se îmbrace «în omul cel nou, făcut […] de o neprihănire și sfinţenie pe care le dă adevărul» (Efeseni 4:24; cf. Coloseni 3:10).”[3]

Așadar, scopul lui Iisus în ceea ce privește creaţia Sa, atât materială, cât și spirituală, este exprimat astfel de Pavel : „Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin” (Romani 11:36). Dorinţa lui Iisus este să realizeze unitatea absolută între oameni și toate celelalte făpturi din universul, animate și inanimate, să obţină armonia infinită care să asigure bunăstarea și prosperitatea veșnică.

În concluzie

Ce a crezut Iisus despre creaţie? Contemporanii lui Iisus erau convinși că Dumnezeu este Creatorul, că tot ce există în întreg universul este opera lui Hristos, iar planeta noastră are viaţa ca dar de la Hristos, așa cum a lăsat-o El din săptămâna de zile literale ale creaţiei. Autorii Noului Testament Îl descriu pe Iisus ca realizatorul unei noi creaţii, de această dată spirituală, a unui om nou și a unei omeniri unitare și armonioase. Pentru împlinirea acestui din urmă deziderat, sabatul este unul din instrumentele esenţiale pe care Dumnezeu i l-a oferit omului încă de la creaţie. Creștinii credincioși lui Dumnezeu nu pot avea altă viziune despre creaţie decât a avut Iisus și nu pot dori să împlinească alt scop decât cel suprem propus de Iisus, făcând uz de toate instrumentele și indicaţiile pe care le-a lăsat El și beneficiind inclusiv de binecuvântarea sabatului.

Gabriel Ișvan crede că Biblia consideră reale toate relatările pe care le conţine, inclusiv miracolele, cum ar fi creaţia. Din acest motiv, jertfa lui Iisus descrisă în Noul Testament este soluţia pentru căderea în păcat, descrisă în Vechiul Testament.

Citește și:

Ce a spus Iisus despre El Însuși

„Cele Zece Porunci, scrise chiar de Dumnezeu (Exodul 31:18).”

„William H. Shea și Francis D. Nichol (ed.), Seventh-day Adventist Bible Commentary, Review and Herald, Washington, D.C., 1978, vol. 5, p. 588.”

„Ekkehardt Mueller, «Creation in the New Testament», în Journal of the Adventist Theological Society, vol. 15, nr. 1, 2004 (primăvara), p. 50.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Gabriel Ișvan

Rate it

Previous post

Iad

„Lumea familiară a dispărut” | Previziuni despre economia globală

„Razele de soare din economia globală pe care le-am văzut la începutul anului s-au estompat și probabil că urmează zile gri.” Declaraţia aparţine economistului-șef adjunct al Băncii Mondiale,  Ayhan Kose, și rezumă previziunile despre economia globală după ce mai multe crize suprapuse au pus capăt unei perioade de aproape trei decenii de creștere economică. Economia mondială „șchiopătează”, potrivit ultimului raport al Băncii Mondiale, „Global Economic Prospects”, care arată că ne […]

todayJune 30, 2023

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/