Iisus

Iisus Hristos | Cuvântul și cuvintele Lui

todayMay 6, 2021 1

Background
share close

Principiile lui Iisus pot modela un discurs sincer chiar și după atâta timp de la momentul ilustrării lor în viaţa lui Iisus.

Am un vis. Că într-o zi această naţiune se va ridica și va trăi conform adevăratului sens al credinţei sale”; „Ce este pentru un sclav ziua de 4 iulie?”; „Acţionează sau mori!”. Acestea sunt numai câteva citate faimoase din spusele lui Martin Luther King Jr., Frederick Douglass și Mahatma Gandhi. Nu cred că cineva ar putea pune la îndoială amprenta pe care acești oameni au lăsat-o în istoria omenirii. Ei au înţeles, înainte de orice, puterea cuvântului și ce unealtă formidabilă poate fi, dacă este folosit inteligent.

Oratoria, deși adeseori neînţeleasă pe deplin, este o artă care poate atinge inimile oamenilor și poate determina cursul unor evenimente capabile să schimbe lumea.

Ea poate fi însă folosită și în moduri eronate, utilizând cuvinte pompoase pentru mascarea unor idei superficiale sau, mai rău, pentru manipularea maselor în câștigul vorbitorului. Din păcate, această uzanţă este comună – o argumentare sofistică ancorată în egoism, plină de cuvinte deșarte menite să aducă câștig propriei persoane. În fiecare an apar duzini de bestselleruri care predau arta de a le vorbi oamenilor pentru dobândirea succesului, dar adesea desconsiderând valori morale solide. Există însă și oratori care pun preţ pe calitatea propriei munci, deși devine din ce în ce mai dificil să distingi calitatea într-o masă amorfă de mediocritate.

Iisus- Cuvântul întrupat

Atunci poate fi ridicată întrebarea: Încotro să ne îndreptăm atunci când dorim să explorăm principii de bază ale oratoriei și ale relaţionării cu oamenii? „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, și viaţa era lumina oamenilor. (…) Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:1-4,14).

„La început era Cuvântul.”

În prologul evangheliei sale, apostolul Ioan Îl descrie pe Iisus ca fiind Cuvântul întrupat. Din perspectiva evangheliilor, de altfel, nu există nicio îndoială că Hristos este fundamentul comunicării de substanţă, de valoare și de efect. În El, cuvântul atinge cotele maxime ale puterii sale creatoare și transformatoare. Studierea unuia dintre cele mai frumoase discursuri ale lui Iisus – Predica de pe Munte – va fi un exemplu de exerciţiu analitic, util pentru a extrage principiile discursului lui Iisus.

Chiar de la început este evident că Iisus nu utilizează cuvinte sofisticate și exprimări pompoase atunci când li Se adresează oamenilor. Dimpotrivă, El a folosit vorbe simple ca să explice concepte complexe, astfel încât oricine să aibă acces la învăţăturile Lui. Iisus Își înţelegea auditoriul și Își modela discursul după capacităţile ascultătorilor. Pe lângă Predica de pe Munte, această caracteristică a discursului lui Iisus este ilustrată la fel de bine și în parabolele Sale. Această metodă plastică și didactică de a răspunde la întrebări vine în ajutorul omului simplu, care nu își ocupă timpul filosofând – totuși căutând răspunsuri la aceleași „mari” întrebări.

Iisus nu Și-a criticat auditoriul și nu a venit cu reproșuri legate de starea generală de degradare morală, deși o conștientiza în deplina ei magnitudine. În schimb, a ales să înceapă prin a-i binecuvânta pe oameni și prin a le lăuda setea de cunoaștere. Iisus a oferit aprecieri sincere, fără a căuta să Își flateze ascultătorii.

Totodată, era realmente interesat de oameni. El trăia pentru a-i învăţa și pentru a încerca să le ofere o viaţă mai bună alături de Dumnezeu. Un detaliu care trebuie menţionat este grija cu care Iisus Își alegea cuvintele și clarificările privind probleme delicate, cum ar fi, în exemplul nostru, împlinirea Legii. El nu oferă posibilitatea iniţierii unei polemici legate de respectarea regulilor ceremoniale, ca Unul care știa că șansa de a scoate ce e mai bun dintr-o ceartă este să o eviţi în totalitate de la bun început.

Iisus a oferit aprecieri sincere, fără a căuta să Își flateze ascultătorii.

Un ultim aspect pe care îl apreciez este că Iisus nu impunea absolut nimic auditoriului. El invita la contemplarea și asumarea unor principii practice pentru îmbunătăţirea vieţii, cum ar fi Fericirile (primele patru pentru relaţia cu Dumnezeu și ultimele șase pentru relaţia cu semenii). Dar, chiar dacă ideile sunt greu de contestat, Iisus nu le pune în valoare doar prin cuvânt, ci și prin aplicarea a tot ce predică. În Predica de pe Munte, practic, Iisus sugerează o schimbare a paradigmei umane, lucru pe care unii l-au urmat, iar alţii, dimpotrivă, l-au detestat din toată inima.

Dar ceea ce merită adăugat aici este sursa discursului hristic – vorbele Lui erau adânc înrădăcinate în milă, în bunătate, în umilinţă, în grija de aproapele și mai ales în iubire. Și insist asupra ultimului aspect. Iisus surprinde prin maximalismul Lui, printr-o dragoste incomprehensibilă minţii umane. Cine ar avea puterea de a cere iertare lui Dumnezeu pentru greșelile altora în timp ce ar fi pironit, în agonie, pe cruce?

Creștinismul are ca piatră de căpătâi iubirea, întruchipată în Iisus, dar nu este cea superficială, pe care o cunoaștem atât de bine.

Iubirea lui Iisus reușește să transcendă fizicul și să ajungă la o dragoste absolută, la dragostea unui Dumnezeu etern, transpusă pentru noi inclusiv în principii lăsate pentru bunăstarea noastră. Nu este însă vorba de o simplă acceptare a acestor idei, ci de a le asuma ca parte a propriei fiinţe.

Cei mai mari oratori și-au făcut vocile auzite cel mai clar în vremuri de neliniște și instabilitate, în momente în care oamenii au fost debusolaţi și au căutat îndrumare. În schimb, acum trăim într-o perioadă de relativă pace, așa fragilă cum este ea. Ce relevanţă mai are discursul biblic într-o lume în care, după cum spune Clifford Goldstein în cartea Raţiuni ale inimii, moralitatea este dictată de „simţurile omului (nu poruncile divine), apetitul omului (nu textul sacru) și dorinţele omului (nu orânduirile religiei) (…) pentru că altceva nu mai este.

Ce ne lipsește este speranţa.

Adevărul este orizontal, nu vertical; este fizic, nu spiritual și provine din mitoză, testosteron și metabolism proteic, nu de la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.”Cred că nevoia de un discurs ca al lui Iisus este mai pregnantă azi ca niciodată, nu numai datorită conceptelor oratorice de excepţie, dar mai ales prin principiile lui.

Iisus în evanghelii

Citește și: Cele patru chipuri ale lui Iisus

La finalul secolului al XX-lea a început să se prevestească apusul mișcării postmoderniste și să se considere că după căderea Zidului Berlinului a început o mișcare cu o cu totul altă dinamică. Obscurantismul deliberat a fost lăsat în urmă, iar oamenii caută acum refugiu într-un narativ cosmic mai larg, îmbrăcat în diverse forme de spiritualitate. O caracteristică de bază a contemporaneităţii este instabilitatea, care se strecoară în primul rând pe plan personal, luând forma unor probleme din ce în ce mai comune: depresie, iritabilitate, resemnare, neîncredere.

Ce ne lipsește este speranţa, cea care conștientizează prezenţa răului, dar nu îl recunoaște ca adevăr. Andrei Pleșu notează în scurtul lui eseu „Speranţa”: „Potrivit Evangheliilor, Salvatorul lumii, speranţa ei ultimă, și-a făcut apariţia iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluţia în istorie: în chip discret și mizer.” [1] Însă, oricât de pătrunzătoare ar fi această concluzie amară, nu trebuie să rămânem cu ea. Soluţia lui Iisus e specială tocmai pentru că are puterea să transforme mizeria și întunericul în curăţie și lumină.

„Andrei Pleșu, Despre frumuseţea uitată a vieţii, ediţia a III-a, Humanitas, București, 2016, p. 110.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Codrin Panainte

Rate it

Previous post

Iisus

Pe urmele lui Iisus cel istoric: beneficii și pericole

Creștinismul ori este istoric, ori nu e. El pretinde că „Dumnezeu a acţionat decisiv în istorie, dezvăluindu-Se în evenimente externe, specifice, atestate în Scripturile Vechiului și Noului Testament”[1]. Cel mai important din aceste evenimente a fost venirea lui Iisus ca Mesia, Hristosul Salvator. Cititorul obișnuit al Bibliei se raportează la informaţiile istorice de pe paginile ei plecând de la premisa că cele relatate sunt informaţie istorică. Dar între specialiști lucrurile […]

todayMay 5, 2021 10

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%