Un copil de 17 ani care suferea de o boală terminală și care, potrivit comisiei federale pentru eutanasie din Belgia, „acuza dureri fizice insuportabile” este primul minor din lume eutanasiat la cerere, de medici, cu consimţământul părinţilor, a informat BBC. Wim Distelmans, șeful comisiei pentru eutanasie, a declarat că adolescentului i-a fost mai întâi indusă o comă, prin „sedare paleativă”, ceea ce face parte din procesul de eutanasiere. Distelmans a declarat pentru Reuters că un medic local a raportat eutanasia către comitet în urmă cu o săptămână.
Condiţii legale
Belgia este singura ţară din lume care permite eutanasierea minorilor de orice vârstă. Condiţiile impuse prin lege sunt ca minorul să fie conștient la data emiterii cererii, să facă dovada discernământului și să sufere de o boală incurabilă care îi provoacă dureri constante și insuportabile. (În contrast, un adult care solicită eutanasia în Belgia nu trebuie neapărat să sufere de o boală terminală, însă el trebuie să fie competent din punct de vedere mintal.) Pacienţii sub 18 ani nu pot fi eutanasiaţi fără consimţământul părinţilor sau al tutorilor legali. De asemenea, legea belgiană nu permite eutanasierea minorilor pe motiv de suferinţă psihiatrică. (Din nou, această excepţie nu se aplică și în cazul adulţilor.)
În Olanda, eutanasierea copiilor este de asemenea permisă, însă pacienţii minori trebuie să aibă peste 12 ani. În cazul adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani, legea olandeză prevede consultarea părinţilor cu privire la eutanasie, deși normele nu le conferă părinţilor drept de veto. Aceștia se pot opune procesului de eutanasiere doar dacă minorul are sub 16 ani.
Cel mai recent sondaj privind incidenţa eutanasiei în Belgia raportează o creștere de la 0,3-1,1% (1998-2002) la 4,6% din toate decesele (2013).
Reacţii
„Din fericire, sunt foarte puţini minori care sunt luaţi în considerare pentru eutanasie, dar asta nu înseamnă că trebuie să le refuzăm dreptul de a muri cu demnitate”, a declarat Distelmans cu privire la eutanasia petrecută cu o săptămână în urmă.
Încă de la concretizarea propunerii de legalizare, venită pe filiera partidului socialist aflat la putere în Belgia, însă susţinută de majoritatea parlamentului, mai mulţi lideri religioși locali au deplâns iniţiativa subliniind că toate formele de suferinţă cauzează disperare, „dar a prescrie eutanasia oamenilor vulnerabili contrazice în mod radical condiţia lor de fiinţe umane. Nu putem aproba o logică care duce la distrugerea fundaţiilor societăţii.” Însă în paginile unor publicaţii precum Washington Post apăreau, la acea dată, articole în care sunt citaţi diverși medici spunând că măsura nu ar face decât să introducă în legalitate ceva ce se întâmplă deja, în mod informal. Dr. Gerlant van Berlaer, oncolog pediatru, spunea că, anual, 10 din 100 de cazuri s-ar putea califica drept cazuri de eutanasiere la copii, în Belgia. Doctorii, la rugăminţile părinţilor de a curma suferinţa copiilor, ar administra doze de analgezice din ce în ce mai mari, până ar deveni letale. „Astăzi sunt disponibile o serie de proceduri paliative de îngrijire şi putem să ne bazăm pe sedative în cazurile mai grave”, a declarat arhiepiscopul belgian Andre-Joseph Leonard.
Acum doi ani, când judecătorii din Marea Britanie au decis să permită medicilor să înlăture aparatele care o ţineau în viaţă pe Nancy, o fetiţă de doi ani în stare irecuperabilă, medicii din Belgia au luat poziţii opuse faţă de acea decizie. Dr. Gerlant van Berlaer, medic pediatru la Spitalul Universitar din Bruxelles, credea că permiterea eutanasiei este un ultim gest de omenie faţă de niște copii în suferinţă. „Nu ne jucăm de-a Dumnezeu, aceste vieţi nu mai pot fi salvate, iar sfârșitul lor natural ar putea fi dureros, îngrozitor, iar tot ce am mai putea face noi, doctorii, este să-i ajutăm să nu moară aşa”, cita BBC. Însă alţi 160 de medici pediatri belgieni au semnat o scrisoare deschisă în care se opun modificării legii, susţinând că nu este nicio nevoie urgentă pentru modificarea ei și că medicina modernă este capabilă să reducă durerea chiar și în cazurile cele mai grave. De asemenea, doctorii spuneau că nu există nicio metodă obiectivă de a stabili dacă un copil înţelege cu adevărat ce înseamnă eutanasia.
Astăzi, opiniile par mai puţin împărţite și cel mai puternic motiv care rămâne împotriva practicii deja legalizate este religia. Un om care crede că viaţa aceasta este tot ce avem și că nu suntem răspunzători în faţa nimănui pentru ea are mult mai puţine dileme etice în faţa problemei eutanasiei și chiar a eutanasierii copiilor. Cu toate acestea, nu poţi să nu te întrebi, în cazul cuiva care crede că viaţa asta e tot ce are, și totuși este dispus să renunţe la ea, ce o fi în sufletul acelui om?
Post comments (0)