Analize

În fața unui diagnostic cumplit

todayJuly 25, 2021 3

Background
share close

Ce poţi face în faţa unui diagnostic cumplit, care nu îţi rezervă decât un cărucior cu rotile? Ce poţi să alegi în afară de disperare sau resemnare? Kayla a ales să alerge.

Kayla este cea mai mare dintre cei doi copii ai familiei Montgomery, o familie obișnuită de
americani din Carolina de Nord. Pentru că era extrem de timidă atunci când era mică,
părinţii au încurajat-o să se înscrie într-o echipă sportivă. Au fost uimiţi când Kayla a ales
fotbalul, care i-a plăcut foarte mult. Mama ei, Alysia, povestește că fotbalul era ultimul lucru la care te-ai fi gândit că i se potrivea, așa mică și slabă cum era.

În 2010, Kayla avea 14 ani și era parte din echipa de fotbal a școlii. După un meci, a simţit furnicături la coloană și în tălpi, apoi a început să nu își mai simtă picioarele, așa că părinţii au dus-o de urgenţă la medic. Diagnosticul a fost unul cumplit: scleroză multiplă. Alysia era infirmieră și văzuse de atâtea ori cum se manifesta boala, cauzată de celulele imunitare care atacă sistemul nervos central. Unor pacienţi, mușchii le cedează complet și nici măcar nu mai pot să înghită, așa că sunt intubaţi.

Timp de opt luni, Kayla nu și-a mai simţit deloc picioarele, care erau reci și căpătaseră o culoare albăstruie. Din fericire, medicaţia care reușește să reducă în intensitate simptomele bolii i-a redat mobilitatea. Cum nu mai avea voie să joace fotbal, s-a gândit că alergatul va fi modul ei de a sfida boala. Problema era că, atunci când mușchii i se încălzeau din cauza efortului, din nou nu își mai simţea picioarele. Într-un mod ciudat, pe care nici ea nu și-l explică, reușea să alerge chiar și așa.

Kayla a căutat pe cineva care s-o antreneze și a fost respinsă de mai multe ori, până când Patrick Cromwell a acceptat. Motivul antrenorului a fost determinarea pe care a văzut-o la ea, nicidecum alergatul, la care era înceată, sub nivelul mediu. Alergând peste 60 de kilometri pe săptămână, Kayla a învăţat să-și menţină ritmul alert chiar și atunci când nu își mai simţea picioarele. Cu ajutorul lui Patrick, a reușit să fie prima în echipa feminină de atletism a liceului, apoi a început să se antreneze cu echipa de băieţi. Au urmat competiţiile, unde rezultatele ei au fost extraordinare.

Impresionante la cursele Kaylei sunt finișurile, care îi lasă fără cuvinte pe spectatori. La linia de sosire, se află întotdeauna Patrick, cu braţele întinse, gata să o prindă atunci când se prăbușește, pentru că mușchii ei insensibili nu o lasă să se oprească singură. Agonia ei de la finalul fiecărei curse este o puternică dovadă a luptei pe care o duce în fiecare zi. Știe că boala i-ar putea înlocui următoarea cursă cu un cărucior cu rotile, dar asta nu o împiedică să alerge mai departe.

La începutul anului 2014, în ultimul ei an de liceu, Kayla s-a calificat în finala campionatului
statal la proba de 5.000 de metri, preferata ei. După doar 100 de metri de la linia de start, ca o ironie, s-a împiedicat și a căzut. Plutonul de alergare era departe când s-a ridicat și a reluat cursa. Ce a urmat însă a atras admiraţia tuturor și i-a adus recunoaștere internaţională: a recuperat timpul pierdut, iar în ultima tură de stadion a preluat conducerea. Finalul cursei a găsit-o pe Kayla ca de obicei: pe primul loc și în braţele antrenorului ei.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Andreea Irimia

Rate it

Previous post

ȘTIINŢĂ

Procesul maimuţelor | Creaționsimul și evoluționismul

Procesul lui Scopes, din anul 1925, a prevestit o schimbare a modului în care oamenii aveau să perceapă religia și în special doctrinele iudeo-creștine. Cu mai bine de un secol înainte ca profesorul american de știinţe John Freshwatwer să stârnească apriga dispută recentă referitoare la libertatea academică în sălile de clasă, mai exact cu privire la dreptul de a-i îndemna pe studenţi să dezvolte o gândire critică vizavi de unele […]

todayJuly 24, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%