Johann Gutenberg | Inventarea tiparului mobil

„Întreaga lume admite fără ezitare sau dezacord că invenţia lui Gutenberg este, incomparabil, cel mai mare eveniment din istoria lumii profane.“ Mark Twain[1]

Fost fierar în orașul Mainz, convertit în pionier tipograf, Johann Gutenberg (1400-1468) a inventat în anul 1439/1440 tiparul mobil. De sub presele sale au ieșit în 15 ani, deopotrivă: cărţi, indulgenţe, broșuri, calendare sau bule papale, iar Gutenberg a luptat pentru a arăta că această nova forma scribendi avea aceeași valoare ca și scrisul de mână. Momentul a reprezentat evoluţia de la cultura manuscrisului la cultura tipăriturii.

Dacă prima indulgenţă este datată 22 octombrie 1454[2], primul produs care i-a adus faima a ieșit de sub presa tiparniţei sale în 1455 – Sfânta Scriptură, versiunea Vulgata, cunoscută și drept Biblia lui Gutenberg. Pregătirea materialelor a durat 6 ani, acesta fiind practic idealul lui Gutenberg de la bun început – acela al unei lucrări marcante (dincolo de comenzile de maculatură). Literele turnate în matriţe de metal erau o noutate faţă de cele de lemn folosite anterior. Cerneala era, de asemenea, ceva nou, fiind produsă pe bază de ulei și nu de apă, ca până atunci. S-au realizat aproximativ 300 de semne diferite: litere, semne de punctuaţie, abrevieri. O echipă de 20 de oameni au lucrat cot la cot, în ultimele stadii, 6 culegători activând simultan, pentru că fiecare literă era pusă manual.

Impactul a fost uriaș. Episcopul italian Piccolomini (viitorul Papă Pius al II-lea) îi scria prietenului său, cardinalul spaniol Carvajal, cerându-și scuze că nu a reușit să-i procure o Biblie din Frankfurt: „Cumpărătorii stăteau la coadă înainte ca aceste cărţi să fie gata.“[3]

Tiparul a cucerit Europa și apoi toate celelalte continente. În 50 de ani, tipăriturile au explodat, aproape 30.000 de titluri într-un tiraj de aproximativ 10 milioane de exemplare, în domeniile: religie, politică, gramatică, texte oficiale, sfaturi medicale, astrologie, literatură. La aproximativ 60 de ani de la inventarea sa, tiparul a ajuns și în Ţara Românească. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508), supranumit „părintele tiparului românesc“, a cumpărat o tiparniţă de la Veneţia, devenită centrul industriei tipografice. Primele trei lucrări au fost Liturghierul lui Macarie (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul (1512).

Un succes ieșit din tipare

Succesul tiparului mobil a fost dat de perioada în care a apărut. Se iveau zorii știinţei, ai modernismului, ai călătoriilor în jurul lumii și ai marilor descoperiri. Alături de praful de pușcă și de busolă, Francis Bacon enumera tiparul între „cele trei care au schimbat faţa și starea întregii lumi“. Iar pentru Victor Hugo „inventarea tiparului este cel mai mare eveniment din istorie. Este mama revoluţiei. Este modul de exprimare al omenirii reînnoit total.“

Apreciat ca „o artă divină“ sau dispreţuit ca „ajutorul omului sărac“, tiparul a fost o invenţie privată, în afara controlului statului sau al bisericii, și astfel a fost exploatat deopotrivă, benefic și malefic: pe lângă notele de călătorie ale marilor exploratori au apărut și romanele cavalerești, alături de cărţile de educaţie, tiparul a furnizat și suportul pentru revoluţiile politice, pe lângă Biblii și catehisme, au apărut și indulgenţele. În concluzia lui Mark Twain, tiparul „s-a întâlnit cu Adevărul, mergând la pas pe drum, și i-a dat o pereche de aripi. S-a întâlnit și cu Minciuna la trap și i-a dat două perechi de aripi.“ Dincolo de toate acestea, „plumbul din matriţe a schimbat lumea mai mult decât plumbul din gloanţe“, observa omul de știinţă german Christoph Lichtenberg.

Clientul fidel, creștinismul

Succesul tiparului a fost dat și de aportul excepţional al creștinismului. Tiparul a venit exact în perioada Reformei, când s-a pus accentul pe cercetarea Bibliei. Creștinismul a devenit clientul cel mai fidel al tiparniţei, iar tiparul, unul dintre cele mai eficiente metode de răspândire a învăţăturii creștine.

Se recunoaște faptul că „Luther ar fi fost adus la tăcere dacă tiparul nu ar fi făcut posibilă răspândirea largă a scrierilor sale“. În același timp, merită știut că în prima jumătate a secolului al XVI-lea, o treime din toate cărţile ce circulau în Germania purtau semnătura reformatorului.[4] Însuși Martin Luther aprecia că invenţia lui Gutenberg este „darul cel mai înalt și mai de excepţie al lui Dumnezeu, prin care lucrarea Evangheliei merge înainte“.

Biserica Catolică a exploatat la rândul ei invenţia lui Gutenberg. „Impactul calendarelor bisericești și al indulgenţelor merită un studiu la fel de aprofundat precum cel acordat impactului Bibliilor“, e de părere somitatea din domeniul istoriei tiparului, Elizabeth L. Eisenstein.[5]

Invenţia lui Gutenberg a avut supremaţia în gestionarea informaţiei timp de 500 de ani. În ciuda apariţiei internetului, astăzi tiparul consumă încă, anual, sute de milioane de tone de hârtie. Mai mult decât atât, trecând în lumea digitală, numele inventatorului este cunoscut prin „Proiectul Gutenberg“ – portal cu zeci de mii de cărţi disponibile în format electronic.

Pentru invenţia prin care a schimbat lumea, în cartea 1000 Years – 1000 People, Johann Gutenberg a fost declarat Omul Mileniului II al erei creștine.

Te-ar putea interesa și: Revoluţia lui Gutenberg: Inventarea tiparului şi răspândirea Bibliei