Zilele trecute, o unitate sanitară mi-a trimis un mesaj cerându-mi să confirm, sau nu, angajarea mea ca voluntar în procesul de vaccinare anticovid. Nu mă îndoiesc că intențiile acelei instituții sunt bune, însă abordarea ei este una greșită. M-am simțit la fel ca pacientul, care mergând la medic pentru o durere oarecare, i se spune fără nici o explicație că trebuie să se opereze și că este așteptat a doua zi pentru internare. Evident că o astfel de poziție naște o reacție firească de respingere, pacientul respectiv dorind să consulte și un alt medic, pentru o second-opinion, un medic care să-i explice ce diagnostic are și necesitatea efectuării acelui act chirurgical.
Având în vedere valul conspiraționist care bântuie societatea românească, o abordare pripită, lipsită de înțelepciune, nu va face decât să hrănească supiciunile, dând apă la moară celor care afirmă că întreaga boală a fost creată special de cineva care are un interes să vândă un vaccin, sau este folosită ca pretext pentru o vaccinare obligatorie care urmărește ciparea, manipularea și controlul populației. Cred că înainte de a face liste cu cine se vaccinează trebuie să aducem câteva clarificări cu privire la nevoia (dacă există) legată de vaccinare, la felul cum acționează vaccinul și la cât de sigur este acesta.
Este tot mai evident pentru toată populația că ne confruntăm cu o situație sanitară neobișnuită, dramatică, extrem de gravă și am să iau spre comparație două momente etalon: cel de acum din noiembrie 2020 si cel de acum un an din noiembrie 2019.
Acum un an de zile nimeni dintre noi nu putea afirma că un număr mare de prieteni, vecini, rude, cunoscuți erau bolnavi, unii în stare gravă în spital (și existau infecții sezoniere). Anul acesta, am numărat cel puțin 10 persoane care au decedat și alte 10 care s-au îmbolnăvit în stare gravă necesitând spitalizare, pe lângă alte zeci care au făcut forme asimptomatice de boală.
Anul trecut nu erau atât de multe cadre medicale infectate, care să facă forme de boală ce să necesite internare, sau care să ducă la deces.
Anul trecut nimeni nu se lupta ca spitalele să creeze locuri suplimentare la secțiile de ATI așa cum s-a întîmplat anul acesta din cauza cererii neobișnuit de mari.
Anul trecut nu mureau atât de mulți oameni încât să fie necesară înființarea pe lângă unitățile sanitare de morgi mobile în care cadavrele să fie depozitate din lipsă de spațiu.
Anul trecut, un pacient cu o boală cronică putea merge la policliniă fără probleme pentru a primi tratamentul specific, ceea ce anul acesta a devenit extrem de dificil, multe luni (cele de carantină) acești pacienți fiind refuzați, sau îngreunându-li-se accesul la serviciile medicale.
Toate aceste transformări, toată această dare peste cap a echilibrului sanitar existent se datorează unui element agravant, unui factor al cărui nume îl cunoaștem cu toții: covid-19, un virus din familia coronavirusurilor, care a pornit din China și s-a răspândit datorită legăturilor comerciale pe întreg mapamondul, producând milione de victime, dezorganizând viața socială și economică a planetei.
Până în momentul de față, singurele metode eficiente de luptă împotriva infecției au constat în prevenție prin purtatul măștii, spălatul pe mâini, respectarea distanțării fizice și izolarea unei comunități cu testarea masivă a membrilor ei pentru identificarea și carantinarea celor infectați. Ultimele măsuri sunt extrem de costisitoare, necesită un efort financiar și organizatoric uriaș, fiind greu de aplicat la scară națională (deși unele țări încearcă să implementeze astfel de măsuri). Uneori, pentru a scădea presiunea pe sistemul sanitar, se recurge la lockdown, sau închiderea activităților pentru o perioadă de timp într-o regiune, sau în toată țara. Este doar o măsură de scădere temporară a numărului de cazuri de infecție, pentru că odată relaxate măsurile de restricție, răspândirea bolii se reia și numărul de cazuri crește din nou.
La noi în țară, se poate constata că după ieșirea din starea de urgență, numărul de cazuri a crescut progresiv de la săptămână la săptămână, de la lună la lună, urmând o curbă ascendentă, tot mai abruptă, pe măsură ce tot mai multe persoane s-au infectat. Vorbim de o transmitere masiv comunitară, cu depășirea capacității sistemului medical de a mai face față în mod corespunzător.
În acest context dramatic pentru toată lumea, mai multe companii au afirmat că sunt pe cale să pună la punct vaccinuri anticovid care să stopeze boala. Cea mai cunoscută și mai aproape de finalizare este o firmă germană condusă de doi cercetători de origine turcă. În ce constă vaccinul lor? Cum se știe, coronavirusul este o sferă lipidică ce conține un material informatic, un ARN. Pe sfera aceasta este o coroană de spiculi, sau țepi (de aceea se numește coronavirus), niște proteine cu care virusul se poate prinde de membrana celulei gazdă. Virusurile nu au capacitatea de a se multiplica singure, ele se atașează folosind acei spiculi de membrana unei celule, urmând ca materialul genetic să fie vărsat în interiorul acestei celule. El ajunge la nucleu și îl face să producă alți viruși. Ca să folosesc o comprație plastică, este ca și cum cineva ar intra în casa ta forțând ușa, ar folosi camerele, ți-ar mânca mâncarea și ar face 10 000 de copii. Virusurile fiice sparg celula gazdă și invadează alte celule sănătoase, procesul repetându-se în fiecare celulă în parte.
Pentru a produce spiculii cu care se prinde de celule, o porțiune din informația genetică conținută în ARN-ul viral este citită și folosită de către un polinucleotid ce există în interiorul virusului și care se numește ARN mesager. Vaccinul constă în selecționarea acestui ARN mesager, învelirea lui într-o membrană lipidică și introducerea în organism. Ajuns aici, intră în celulele noastre care vor produce spiculi pe membrana lor. Sistemul imun recunoaște aceste proteine ca fiind străine producând anticorpi împotrriva lor, astfel că la o întâlnire cu virusul real (cum se întâmplă când ne infectăm), anticorpii vor bloca calea de intrare a virusului în celulele noastre, nepermițând multiplicarea lui și creând condiții pentru ca mecanismele celulare proprii să-l elimine.
Vaccinul este de departe calea cea mai convenabilă de a învinge o infecție virală. Se poate aplica în masă și dacă se dovedește eficient, va duce la scăderea numărului de îmbolnăviri (mai ales a cazurilor grave) și implicit a mortalității, permițându-ne să ne întoarcem la viața pe care o știam înainte de pandemie. În studiul acestui vaccin au fost implicați în jur de 40 000 de adulți și vreo 2000 de copii, jumătate din ei primind vaccin, iar cealaltă jumătate ser fiziologic. Nici cei care administrau, nici cei care primeau nu știau cine, ce primește. Rezultatele studiului au fost extrem de încurajatoare, vaccinul asigurând 90% protecție împotriva infecției. Efectele adverse raportate au fost minime, febră și o stare de mahmureală care a dispărut într-una, două zile.
Se pare că vaccinul dă rezultate; întrebarea care se pune: Este el suficient de sigur pe termen lung? Nu dă autism, alergii, Alzheimer, sterilitate, sau vreo altă grozăvie biologică? Cu siguranță că producătorii nu ne pot garanta astfel de lucruri, pentru că testarea lui se face doar de câteva luni. Putem să fim siguri însă de câteva lucruril:
Medicina a evoluat în ultimile decenii, devenind mult mai precisă, mai minim-invazivă, mai performantă. Cu toate limitările ei, a progresat. O serie de vaccinuri pe care le folosim în Programul Național de vaccinare, pe care le-am făcut cu toții și le-au făcut și copiii noștri constă în introducerea în corpul uman de viruși vii atenuați, sau viruși morți (de ex.vaccinul antipoliomielită conține virus inactiv, cel antirujeolic, virus viu atenuat). Practic întreg materialul genetic ne-a fost injectat în corp. Dacă noi ne temem că un fragment mic dintr-un virus, responsabil cu producerea unei bucățele de coajă de virus ne poate da efecte secundare, cum se face că virușii întregi din alte vaccinuri nu au produs aceste efecte (sau le-au produs într-un număr nesemnificativ)? Dacă acele vaccinuri nu ne-au înnebunit, nu ne-au dat sterilitate, autism și altele, de ce am crede că actualul vaccin care este realizat în condiții net superioare celor de acum câteva decenii, va da reacții adverse?
Firmele producătoare de astfel de vaccinuri sunt recunoscute pe plan mondial. Ele produc o gamă largă de produse de care ne bucurăm cu toții. Mi-e greu să cred că peste noapte s-au transformat în organizații criminale care vor să ne ucidă. În plus, pentru ele este o afacere și asocierea cu un produs nociv nu face decât să le ducă la faliment, la dispariția de pe piață, ceea ce nici un producător nu dorește.
Trăim totuși într-o lume democrată, unde laboratoarele comunică unele cu altele, cercetătorii se cunosc, știu unii de alții, se întălnesc la conferințe, există un cadru științific în care ideile interacționează. Este greu să ascunzi multă vreme că ceva nu funcționează bine, mai ales când ai concurență. În plus massmedia, iubitoare de știri senzaționale abia ar aștepta un derapaj pentru a se hrăni cu un astfel de subiect luni întregi.
Statele europene doresc să iasă cât mai repede din această criză sanitară. Puțin le pasă lor dacă românii vor dori, sau nu să se vaccineze; interesul național primează. În Germania probabil 80% din populație va dori să se vaccineze (la noi procentul ar fi cam de 30%, cu 36% care s-ar vaccina după o perioadă de timp de urmărire) și asta pentru că germanii au încredere în sistemul lor medical și în politicienii lor, mai mult decât au românii.
Neîncrederea noastră are rădăcini vechi, din comunism, când medicul era plătit prost fiind silist să primească o remunerație de la pacient pentru a trăi decent. În plus sistemul medical nu a empatizat, nu a simțit niciodată cu pacientul. Cadrele medicale (medici , asistente, infirmiere), da, dar sistemul ca ansamblu, nu și este suficient să ne gândim la atmosfera și la condițiile de spital de stat. Și relația dintre medic-pacient era influențată de aceeași distațare, de aceeași răceală și lacunarism informațional. După revoluție presa a sancționat derapajele, culpabilizând medicii și accentuând doar drepturile pacienților. Abia după mărirea salariilor cadrelor medicale, li s-a asigurat acestora o demnitate financiară, făcându-le independente (cel puțin oficial) de remunerația prin plic, iar venirea pandemiei nu a făcut decât să conștientizeze societatea de importanța corpului medical. Cu toate aceste progrese, dialogul dintre medici și populație este încă unul anevoios la care trebuie lucrat, pentru că fără complianță nu se poate face medicină de calitate, nu se poate trata. Despre politicieni nici numai e nevoie să menționez ceva, pentru că aici neîncrederea este la cote maxime, ei nefiind văzuți ca unii care caută binele comunitar, ci ca unii puși pe căpătuială, gată să se vândă oricui dă mai mult.
S-ar putea să nu putem arde anumite etape de maturizare socială, așa că va trebui să mai așteptăm să mai vedem. Putem urmări evoluția rezultatelor vaccinurilor care se anunță a fi salvatoare. Nu ne obligă (și nici nu cred că este cazul) nimeni să ne vaccinăm, dar dacă vrem să o facem, atunci trebuie făcută masiv, de către majoritatea. Numai o vaccinare de 80-90% asigură controlul epidemiologic al infecției și asta din două considerente. Vaccinul actual este creat pentru tulpina virală de acum. De la lună la lună se produc mici modificări ale configurației virale, așa că, după 6 luni vaccinul poate deveni ineficient, nemaifiind capabil să recunoască virusul mutant, deci amânarea va necesita creearea altui vaccin, altfel sunt bani aruncați. Dacă 50% din populație se vaccinează și 50% nu, tulpina virală din cei nevaccinați va produce mutații ce îi vor afecta în câteva luni și pe cei vaccinați, pentru că ei sunt protejați împotriva tulpinei inițiale. Din aceste motive, o vaccinare eficientă (este valabil la toate vaccinurile pe care deja le facem) trebuie să cuprindă marea masă a populației pentru a distruge tulpina virală masiv, nelăsând ca grupuri populaționale semnificative să rămână neprotejate.
Dacă vaccinurile actuale se dovedesc eficiente, nu văd un motiv rațional, întemeiat să nu ne vaccinăm.
Dr. Mihai Tudor Gavrilă
Post comments (0)