Adventiști

Lumina care face balenele să zboare

todayApril 2, 2021

Background
share close

Hendel Butoy s-a născut în Brazilia și a crescut în California de Sud. A studiat la Institulul de Arte din California și apoi a primit invitaţia de a ocupa un post de animator la Walt Disney, în 1979.

În următorii 24 de ani Hendel și-a dezvoltat o carieră de succes în cadrul faimoasei companii de animaţie, lucrând, printre altele, la realizarea unui episod din seria Fantasia 2000 sau a filmelor de animaţie Rescuers Down Under și The Fox and the Hound.

În 2003, Butoy a acceptat invitaţia de a preda cursuri de animaţie la Școala de Arte Vizuale și Design de la Southern Adventist University. Hendel Butoy este căsătorit cu Menjette Jumuad Butoy și au împreună două fete adolescente, Jedel Faith și Cindy Grace. După cum se poate intui și din numele pe care le-a dat fiicelor sale, Butoy vorbește transparent și cu pasiune despre Dumnezeul său. Iar istoria vieţii sale este demnă, pe alocuri, de frumuseţea fantastică a poveștilor de animaţie la care a lucrat timp de mai bine de două decenii.

Am întâlnit pentru prima oară numele dumneavoastră atunci când mă pregăteam să vin la Southern University să filmez pentru emisiunea „Punctul de plecare”. Deși numele nu este scris așa cum s-ar face în limba română, mi-am spus că, fără nicio îndoială, acesta este un nume românesc.

Aţi ghicit bine faptul că numele meu de familie este românesc. Tatăl meu este originar din România, a părăsit ţara în împrejurări dramatice, la începutul regimului comunist, a ajuns în Brazilia, unde s-a căsătorit cu o fată ai cărei părinţi veniseră din Ungaria și din Transilvania, iar eu m-am născut acolo. Apoi au mai avut alţi doi copii și au început să se gândească să emigreze în Statele Unite. Am venit aici la începutul anilor 60.

Care a fost primul contact cu imaginea?

Îmi aduc aminte că am primit cărţile lui Arthur Maxwell, Povestiri biblice pentru copii. Tata era foarte talentat în a povesti. Istorisirile pe care ni le spunea la culcare erau din Biblie și le dramatiza într-un fel care mă făcea să le retrăiesc. Dacă povestirea era despre David și Goliat, juca rolul lui David sau al lui Goliat. Când am primit aceste cărţi, erau aceleași povestiri pe care mi le spunea tata. Eram interesat de imagini pentru că spuneau povestea într-un alt fel. Așa a ajuns să mă intereseze acest domeniu, pentru avea impact asupra inimii mele. Apoi am început să vreau să desenez aceste imagini. Luam un creion și începeam să desenez.

Câţi ani aveaţi când aţi început să fiţi atras de desen?

Patru sau cinci ani. Desenele nu erau de calitat. Erau doar desenele unui copil. Nu am fost un geniu care s-a născut cu creionul în mână, însă îmi plăcea să desenez, pentru că trăiam întâmplările în timp ce le puneam pe hârtie.

Mai târziu aţi mers să studiaţi pictura sau animaţia?

Tata avea o cameră video pe care o cumpărase când s-a pregătit să se ducă din nou în România, în 1970. Camera video putea să filmeze cadru cu cadru, și m-a determinat să mă gândesc la imaginile care se mișcă. Mi-a trezit interesul pentru animaţie. Văzusem animaţii. Părinţii ne duseseră să vedem un film. Când am văzut filmul acela, produs la Disney, știam că întâmplarea nu este adevărată, însă, pentru că imaginile prindeau viaţă și făceau ca lucrurile să pară reale, mi-am dat seama cât de mare putere are ecranul. Am văzut cum vorbeau animalele care erau desenate și care păreau foarte reale și m-am gândit: Este uimitor!

Cred că așa va fi în cer când vom putea să comunicăm cu natura mai mult decât o facem acum.

Așa mi-am dat seama că mi-ar plăcea să pot face ceva asemănător, pentru le oferi celorlalţi același simţământ pe care l-am avut eu, că există ceva mai bun decât poate să ofere lumea aceasta. Filmele de la Disney sunt doar povești interesante, însă nu pătrund în aspectul spiritual al lucrurilor. Mi-ar fi plăcut să facă cineva un film care să treacă dincolo de poveste. Însă lucrul acesta nu s-a întâmplat.

La vârsta de 12 ani am hotărât că vreau să fac ceea ce alţii nu au făcut. Tata a fost cam rezervat faţă de ideea mea, însă m-a înscris la o școală de arte prin corespondenţă: trimiteai desene, ei le evaluau și le trimiteau înapoi cu comentarii. Cursul nu era ieftin și tata nu avea o slujbă foarte bine plătită. Totuși, a investit în acest curs și m-a încurajat.

Când am ajuns aproape de absolvirea liceului, am aflat de un creștin adventist de ziua a șaptea care urma cursurile la California Institute of Arts (școala de arte înfiinţată din dorinţa lui Walt Disney), într-un program de studii de animaţie. M-am înscris, însă a trebuit să lucrez un an de zile ca să câștig bani pentru taxele școlare. Ei urmăreau să instruiască oameni care să vină și să lucreze pentru ei. Artiștii lor începeau să iasă la pensie, așa că doreau să-i formeze pe alţii care să le ia locul.

Mulţi dintre artiștii de la Disney îi îndrumau pe studenţi. La sfârșitul fiecărui an, Disney trimitea pe unii dintre artiști să-i observe pe studenţi, să le evalueze lucrul și să vadă la ce nivel sunt, iar pe studenţii foarte buni îi angajau pe loc. Am fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Lucram la un proiect de sfârșit de an, când cei de la Disney Studio au văzut ce fac și mi-au cerut să vin și să lucrez pentru ei. Eu am considerat asta o ușă deschisă. Dumnezeu îmi spunea:Mergi înainte. Folosește ocazia.Așa că am folosit-o.

Simţi că trăiești

Citește și: Simţi că trăiești

Dumnezeu îmi spusese să merg în direcţia respectivă. Am ales acest drum cu multă rugăciune pentru că am realizat că era o carieră neobișnuită. Știam că, în industria filmelor, ficţiunea și poveștile captează atenţia, însă îţi dau sugestii și despre cum să trăiești, cum să folosești limbajul, cum să relaţionezi cu alţii. Atunci când vizionăm filme, privind, suntem schimbaţi. Filmele nu sunt rele în sine, însă trebuie să fim foarte atenţi și să alegem cu înţelepciune cu ce ne hrănim mintea.

Eram conștient că, optând pentru acest domeniu, nu aleg ceva care să-mi întărească experienţa credinţei. Așa că trebuia să fiu sigur că acesta este locul în care Dumnezeu vroia să fiu. În timp ce eram la Institutul de arte, mă rugam mereu:Doamne, Tu știi dorinţa inimii mele, însă nu vreau să aleg această cale dacă Tu nu deschizi ușa pentru mine. Dacă ușa este deschisă voi merge înainte, dar nu vreau să încalc principiile Tale sau să îmi calc pe conștiinţă.

La Institutul de Arte lucrasem cu mulţi dintre cei care conduc acum compania. Atunci I-am cerut lui Dumnezeu să îmi ofere oportunităţi ca să pot câștiga experienţă și să o folosesc pentru a reuși la un moment dat să spun că există ceva dincolo de lumea aceasta. Cât am fost acolo nu a trebuit să cer niciodată mărire de salariu sau o altă poziţie în companie. Ei erau cei care veneau mereu la mine. Eu eram fericit să am un creion și să pot să desenez. Cred că această atitudine mulţumitoare și faptul că Îl lăsam pe Dumnezeu să conducă lucrurile m-au condus să fac ceea ce am făcut și să am responsabilităţile pe care le-am avut. Am lucrat ca animator, apoi am fost coordonatorul animatorilor și apoi regizor pentru două filme și pentru un proiect din parcul Walt Disney.

Câţi ani aţi stat acolo și care au fost cele mai mari bucurii pe care le-aţi trăit?

Am lucrat acolo 24 de ani. Am lucrat la nouă filme diferite, cu răspunderi diferite. Am avut două mari satisfacţii. Mai întâi, făceam ceea ce îmi dorisem dintotdeauna să fac. Nu puteam fi mai fericit de atât. Asta îmi dorisem de la vârsta de 12 ani. A doua venea atunci când terminam ceva și cineva se uita la ceea ce făcusem și zâmbea sau reacţiona într-un anumit fel – plângea sau își exprima emoţiile. Eu stăteam în faţa ecranului și, în loc să privesc filmul, îi priveam pe spectatori. Urmăream răspunsul lor emoţional la ceea ce creasem.

Aţi avut parte și de frustrări?

Am avut frustrările oricărui artist care se dezvoltă, însă am trăit și frustrările unui creștin. A fi artist și a fi creștin sunt lucruri care merg mână în mână. Frustrarea pe care un creștin o trăiește într-un loc ca acela este că nu poate să își exprime mereu credinţa. Nu poţi să spui ceea ce crezi. S-ar putea să ţi se permită să o spui într-o oarecare măsură, însă voalat. E ceva ce nu poate fi spus deschis. Această companie își vinde producţia pentru un public uriaș. Walt Disney este o afacere, așa că șefii se gândesc care sunt lucrurile care le vor aduce profit. Ei au fost deschiși și au ascultat idei cu privire la teme biblice, însă nu au vrut să facă niciodată ceva care era pe faţă creștin. Am fost tratat foarte bine cât am fost acolo. Mi-au respectat credinţa. Nu am lucrat în Sabat și le-am spus de la început lucrul acesta, apare chiar și în contract.

Am făcut odată o călătorie în interes de afaceri. Zburam din Europa în Statele Unite. Eram cu Roy Disney. El a fost atât de drăguţ, încât a aterizat cu avionul lui în Spania ca să îmi ofere posibilitatea să merg la biserică în Sabat.

Dacă le plăcea de tine ca artist și voiau să te ţină acolo, te respectau, însă nu voiau ca religia, credinţa ta să transpară prea mult în producţia ta. Dar atunci când ești creștin nu poţi să te abţii. Vrei să poţi exprima ceea ce ești.

Deci aţi încercat să comunicaţi într-o manieră adecvată valorile, credinţa. Daţi-ne un exemplu.

Cred că cel mai evident exemplu este legat de regia pentru Fantasia 2000. Eu am produs un episod, care se numește Pinii din Roma. Aceasta este muzica scrisă de Ottorino Respighi. Fantasia este un film în care a trebuit să creăm întâmplări care se potrivesc cu o anumită muzică, așa încât cele două să pară una, să ai impresia că muzica a fost compusă pentru povestea respectivă. Aceasta a fost provocarea.

Ascultam aceste piese muzicale extraordinare, închideam ochii și ne foloseam imaginaţia. Muzica era așa de puternică, încât te făcea să vrei să zbori undeva, să ajungi undeva.

Idea care mi-a venit în minte a fost că, într-o zi, vom zbura către alte lumi și vom vizita alte galaxii pe care le-a creat Dumnezeu. Nu am spus lucrul acesta în mod direct echipei mele, însă am zis: Hai să facem ceva legat de zbor.Tuturor le place să zboare, uneori visăm că zburăm. Așa că am făcut niște schiţe. Cineva a desenat o balenă în nori. Nu am mai văzut așa ceva, m-am gândit eu. Este o fantezie. Am lucrat la o poveste și m-am gândit: Ce le determină pe aceste balene să zboare? De ce zboară? Am început să mă gândesc la lucrurile care ne fac pe noi să fim remarcabili.

Prezenţa și lumina Lui ne fac pe noi să fim extraordinari.

Biblia ne spune că noi nu avem nimic bun, nimic de valoare în noi. Noi facem lucruri extraordinare pentru că Duhul lui Dumnezeu este în noi și ne ajută să facem acele lucruri de care altfel nu am fi în stare. Prezenţa și lumina Lui ne fac pe noi să fim extraordinari. Ei bine, m-am gândit, cum aș putea să arăt aceste lucruri? Balenele fac ceva extraordinar, însă nu vine din lăuntrul lor, nu este o putere pe care o au în ele. Este ceva ce vine din afară. Care poate fi acest lucru? Biblia spune: „Toate lucrurile bune se coboară de la Tatăl luminilor. Așa că am desenat lumina undeva sus, în aer, apoi steaua Nova. Ea luminează din ce în ce mai mult, și atunci balenele încep să zboare! Este un lucru subtil. Nu mulţi oameni îl înţeleg așa. Eu știu însă despre ce este vorba și, dacă oamenii mă întreabă despre asta, le spun. Și balenele fac mai mult decât să zboare: merg din ce în ce mai sus, până când trec într-un alt spaţiu, o altă idee care este creștină.

Am văzut filmul și am fost copleșit de emoţii. Am fost foarte mișcat de imagini și mi-a plăcut foarte mult și muzica. O cunoșteam de multă vreme, însă a fost ceva neașteptat să începem cu Pinii din Roma și să sfârșim cu balene zburătoare. A fost impresionant.

Înainte se spunea că desenele animate sunt pentru copii, însă acum nu mai este așa. Este bine să le permitem copiilor să vizioneze animaţiile care se produc în ziua de astăzi? Dacă da, care sunt acele lucruri bune? Dacă nu, de ce nu?

Cred că răspunsul meu este: depinde. Precum un tablou bun sau o piesă de artă care ne pot vorbi, care pot avea un mesaj, animaţia este un mijloc de comunicare. Ea a fost folosită cu precădere pentru copii, fiindcă ei sunt atrași de culori și desen. Filmul și animaţia lasă impresii care durează. Deci ele au putere. Depinde ce fel de impresie lasă. Creatorii de film sunt responsabili pentru asta. Dacă ceea ce rămâne acolo este frumuseţea lui Dumnezeu, este extraordinar, este un lucru valoros.

O persoană care Îl vede pe Christos într-un personaj sau în felul în care sunt trataţi alţii poate fi îndemnată să Îl iubească mai mult.

Putem transmite alte filosofii și idei despre viaţă. Și cred că așa se și întâmplă: Dacă producătorul de film sau animatorul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, ceea ce face nu Îl va reflecta pe El.

Și dacă Dumnezeu nu este acolo, atunci există alte idei, alte gânduri. Sunt creștini care vin uneori la mine și mă întreabă: „Aţi lucrat la Disney? Nu este acela locul în care se produc pelicule spiritiste, care nu sunt bune pentru copiii noștri?Eu le răspund: „Da, ei produc astfel de filme, însă nu fac lucrul acesta în mod deliberat. Am fost acolo, la întâlnirile lor. Ei nu spun: „Să introducem ceva spiritist aici. Ceea ce fac este că nu Îl pun pe Dumnezeu acolo. Vor să fie seculari și nu vor să facă nimic cu tentă religioasă, care să Îl reprezinte pe Dumnezeu. Așa că scot aceste lucruri. Dacă Îl scoatem pe Dumnezeu din povestirile care vizează ce e dincolo de noi, ce mai rămâne? Doar spiritism. Nu pentru că încearcă să introducă aceste lucruri, ci pentru că Îl lasă pe Dumnezeu pe dinafară.

Dacă producătorul de film este un creștin devotat și caută călăuzirea lui Dumnezeu ca să știe cum poate vorbi cel mai bine despre dragostea lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu i-a dat un talent, cred că El folosește orice mijloc, inclusiv animaţia, ca să comunice cu oamenii prin acel artist, prin acel film.

Pentru că, în cazul acesta, nu ceea ce spune artistul contează, ci faptul că Dumnezeu comunică prin acel mijloc, prin artist.

Un bun exemplu din Biblie este momentul când Dumnezeu i-a spus lui Moise că a ales doi artiști ca să comunice planul mântuirii prin decoraţiunile cortului întâlnirii. A fost pentru prima dată când Dumnezeu a vrut să comunice planul mântuirii. Și pentru aceasta a ales artiști. Biblia spune: „I-am umplut de Duhul Sfânt ca să facă tot felul de lucrări.Dacă un artist se consacră Domnului, fie el animator, muzician, scriitor, dacă este umplut de Duhul lui Dumnezeu, El îl va ajuta să facă lucrări care vor arăta caracterul Lui pentru ca, prin ei, Dumnezeu să influenţeze viaţa oamenilor. Cred că animaţia poate face acest lucru și este dorinţa inimii mele să văd întâmplându-se lucrul acesta.

Cred că aveţi în minte un anumit proiect. Vorbiţi-ne despre el.

Da, e vorba de proiectul Viaţa lui Christos. Pentru că sunt creștin, Iisus Christos este persoana despre care vreau să vorbesc cel mai mult. Când citesc despre viaţa Lui, mai ales în Viaţa lui Iisus, cartea lui Ellen White, în care istoria lui Iisus prinde viaţă, îmi spun: Aș vrea să o pot desena, pentru ca alţii să o poată vedea. Poate că nu vor să citească, însă, dacă o văd, poate că vor fi atrași de Biblie și vor vrea să Îl cunoască mai mult.

Am avut dorinţa de a ilustra viaţa lui Iisus chiar și când lucram la Disney. Când Southern University m-a chemat, m-am gândit: Poate că aceasta este o oportunitate nu doar să instruiesc pe studenţi, ci să îi pregătesc pe unii dintre ei să facă parte dintr-un proiect de genul acesta. Puteţi vedea ceva din acest proiect pe internet.

Nu este un proiect ușor de pus în practică și nu vreau să îl fac în mod superficial, doar de dragul distracţiei. Vreau ca acolo să se simtă puterea lui Dumnezeu. Vreau ca Duhul Sfânt să lucreze și să vorbească prin artist. Este unul dintre cele mai dificile proiecte la care am lucrat, însă, în același timp, este ceea ce îmi aduce bucurie, pentru că fac exact ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

Sunt creștin, cred în Christos, mi-a fost dat un talent și îl folosesc.

Nu aș fi mai împlinit. Toţi cei 24 de ani de lucru la Disney nu se compară cu a lucra la ceva în care cred cu tărie și pe care vreau să-l exprim. Trebuie să folosim toate mijloacele posibile ca să zugrăvim o imagine frumoasă a lui Iisus, care să atingă inima oamenilor și care să îi facă să se întrebe: „A fost El cu adevărat Fiul lui Dumnezeu? Vreau să aflu mai multe despre El.” Și apoi să se îndrepte către Biblie.

Acest articol a fost publicat în ediţia martie 2013 a revistei Semnele Timpului.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Adrian Bocăneanu

Rate it

Previous post

Devoțional

Ioan Ciobotă: Locul pe care stai este sfânt

1 aprilie 2021 „Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: ‘Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?’. El a răspuns: ‘Nu, ci Eu sunt Căpetenia Oştirii Domnului, şi acum am venit’. Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, […]

todayApril 2, 2021 3

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%