Credință

Nevoia de claritate

todayJanuary 5, 2021 3

Background
share close

Cu mai bine de zece ani în urmă am primit de ziua mea o carte. Mesajul dinăuntru spunea: „Biblia este scrisoarea Domnului către oameni. În speranţa că și scrisorile oamenilor către Dumnezeu îţi vor hrăni sufletul, îţi ofer această carte. La mulţi ani!”. Și, într-adevăr, așa a fost.

Colecţia de gânduri pe care oameni din ţări diferite, cu vârste, credinţe și profesii diferite le dezgropau din cele mai adânci straturi pentru un Dumnezeu receptiv m-a impresionat: pagini întregi de adoraţie, revoltă și frământări, recunoștinţă, dar și urme de scepticism, totul străbătut de un singur ţel – nevoia de claritate. O nevoie fundamentală căreia mai devreme sau mai târziu îi cădem pradă cu toţii.

Viaţa nu vine cu instrucţiuni de utilizare

Şi atunci constatăm că viaţa nu vine cu instrucţiuni de utilizare. Școala ne învaţă mai multe despre râuri și munţi decât despre sens și iubire. Părinţii nu au timp de întrebări existenţiale. Maturitatea ne rezervă roluri predefinite și un control relativ asupra lor. Suntem, în schimb, asiguraţi că cerul este limita. Sloganuri ca: Simte-te liber!, Fii tu însuţi!, Urmează-ţi calea! ne gâdilă urechile în timp ce opţiunile noastre reale sunt infime în raport cu ceea ce ni se cere să credem. Chiar și sensul vieţii devine derizoriu când, la sfârșitul unei zile de muncă, adormim cu ideea că ultimul tip de laptop, de aragaz sau de ceas digital ne-ar putea face mai fericiţi.

Există însă o parte în noi imună la recompense materiale, la ritmul mecanic al vieţii, la înstrăinare. O parte unde dospesc motivaţii, credinţe şi, evident, întrebări. Cum să accesăm claritatea dacă nu ne frământă nimic?

Dar nu toţi caută justificări suplimentare. Sunt şi norocoşi care prin tot ce fac – cumpărături la supermarket sau operaţii pe inimă – emană lejeritate, împăcare cu sine şi împăcare cu viaţa. Oameni din toate categoriile, religiile și zonele sociale pentru care sensul vieţii este viaţa în sine.

Sensul nu are o existenţă obiectivă

În cazul meu, cele trei decenii şi un pic de existenţă s-au dovedit insuficiente pentru a-i desluși integral misterul. Reușita este una puţin probabilă, pentru că sensul nu are o existenţă obiectivă pe care să o punem în ramă și să o facem reper. Dincolo de condiţionările tradiţiei și ale noilor trenduri, de modelele obiective din jur, sensul și valoarea lui rămân pur subiective. Netransferabile de la un om la altul.

Împărtăşim, desigur, și un rost colectiv. Ca societate, scopul este să creștem, să avansăm și să găsim formule ale bunăstării pentru cei mai mulţi dintre noi. Cel puţin oficial. Ca indivizi, avem dreptul să alegem. Și toţi ne vor de „clienţi”. Știinţa promovează cunoașterea, biserica – mântuirea, psihologii – desăvârşirea de sine, companiile – fericirea pe bani.

Fiecare trebuie să își descopere sensul

În aceste condiţii, cui să ne încredinţăm sufletul? De preferat, celui care îl ţine curat. Partea frumoasă şi grea este că fiecare trebuie să își descopere sensul.

Personal, am convingerea că drumurile vieţii ni-l descoperă pe măsură ce îl şi compun. Că valorile mari ca iubirea, speranţa, încrederea nu pot fi ocolite atunci când vrem să trăim cu folos. Că alături de ele, nu mai puţin importante, stau lucrurile fireşti pe care le subestimăm câteodată: binecuvântarea unei noi zile, legăturile de ataşament, amprenta noastră în lume; grijile care ne învaţă să controlăm teama. Și acesta poate fi un sens pertinent – să nu ne fie teamă să fim fericiţi.

Dacă 34 de ani nu ajung pentru a dezlega mistere, 12.410 zile sunt totuşi suficiente pentru o vagă idee despre cum să le valorificăm.

Despre cum să trăim cu certitudini, dar și cu ambiguităţi, cu răni, carenţe, zile proaste și vulnerabilităţi.

Despre cum să acceptăm că există și bine, și rău.

Despre cum să ne alegem tabăra.

Despre cum să înotăm împotriva curentului.

Despre cum să nu abandonăm cursa.

Despre cum să formulăm întrebări și să nu fugim de răspunsuri.

Claritatea nu se obţine greu sau ușor. Se obţine în funcţie de cât de mult coborâm garda.

Genia Ruscu are o diplomă de master în consiliere în domeniul asistenţei sociale.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Genia Ruscu

Rate it

Previous post

Devoțional

Mana de luni: Nu subestima niciodată valoarea unui prieten

CBMC International4 ianuarie 2021 Dacă ați vizionat vreodată un documentar televizat despre viața sălbatică, unde este arătat modul în care un leu își capturează prada, recunoașteți practica comună a leilor: găsirea gazelei mai slabe sau mai încete și izolarea ei de restul turmei. Odată ce prada a fost izolată, victoria este asigurată. Atunci când ea face parte dintr-un grup se află în siguranță; singură, prada nu are nicio șansă. Această problemă se manifestă și pe piața muncii. Oameni ambițioși, motivați […]

todayJanuary 4, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%