Musulmani

Noaptea sufletului indian

todayFebruary 3, 2021 1

Background
share close

Într-o seară, la mii de kilometri distanţă, două tinere de aceeași vârstă iau o decizie – o decizie banală, dar care va pecetlui soarta uneia dintre ele.

Viaţa lui Pi s-a preconizat a fi un film care merită văzut. Cele două fete, una în capitala Indiei și cealaltă în capitala României, au ales o seară oarecare să vadă filmul. După ora zece, când proiecţia s-a terminat, cele două tinere, împreună cu însoţitorii lor, au pornit spre casă, mulţumite de alegerea făcută pentru a-și petrece seara. Una dintre ele s-a suit în mașina personală și a ajuns acasă, cealaltă s-a suit în autobuz și a ajuns pe prima pagină a ziarelor din toată lumea.

Jyoti Singh mergea pe jos împreună cu prietenul ei, când un autobuz cu șase bărbaţi s-a oprit lângă ei și pasagerii i-au chemat să urce, promiţând să o lase pe Jyoti în faţa casei. Nu a durat mult, după ce s-au urcat, până ce șoferul a blocat ușile și a luat-o pe alt drum. Bărbaţii au început să facă remarci legate de faptul că tânăra umbla cu un bărbat pe străzi la o oră târzie, iar șoferul, cedând locul unui alt bărbat, a luat-o pe Jyoti de gât, a târât-o până în spatele mașinii și a început să o violeze. Prietenul ei a încercat să o ajute, dar ceilalţi bărbaţi l-au bătut cu o rangă. Când acesta a căzut la pământ, au bătut-o și pe Jyoti, chiar mai feroce, pentru că s-a opus violului și i-a mușcat pe trei dintre atacatori. Bărbaţii au făcut cu schimbul, între condus și viol, timp de o oră întreagă, dând ture orașului New Delhi. Doi dintre ei au violat-o de două ori după ce fata era deja inconștientă. După ce s-au amuzat destul, i-au dezbrăcat pe amândoi și i-au aruncat din mașină direct în stradă. Pe fată au încercat să o calce cu mașina, dar băiatul a tras-o din drum.

O noapte roşie pentru India

A doua zi, după ce tânăra găsită pe stradă a fost transportată la spital cu grave leziuni interne, mii de oameni au ieșit pe străzi, în New Delhi și în alte orașe. Oamenii cereau ca bărbaţii să fie găsiţi și spânzuraţi. A fost o reacţie uimitoare, ţinând cont că, din păcate, violul este comun pe străzile din India.

Și totuși, nu există niciun motiv pentru care populaţia din New Delhi să nu fi reacţionat la nivelul la care a făcut-o. Bestialitatea atacului a întrecut orice închipuire. Iar faptul că Jyoti nu a supravieţuit, murind la un spital din Singapore după mai multe zile în care doctorii s-au străduit să o salveze, a bulversat pe toată lumea. Oamenii au reacţionat prompt: „Salvaţi femeile! Salvaţi India! Vrem dreptate!”[1] Doar că faţetele acestui atac sunt atât de multe și vinovaţii atât de diverși, încât, deși este vorba despre violul care a umplut paharul, s-ar putea ca o asemenea tragedie să nu fie îndeajuns pentru a schimba societatea indiană.

Statistici tulburătoare

De ce nu ar fi îndeajuns acest caz? O parte a răspunsului devine evidentă dacă luăm în calcul faptul că, după 16 decembrie, s-au înregistrat încă douăzeci de violuri doar în New Delhi. Parcă tocmai în ciuda tuturor protestelor organizate și a atenţiei cu care presa internaţionala urmărește acum acţiunile autorităţilor indiene în acest sens.

Se pare că unii bărbaţi indieni n-au nicio teamă să violeze, nici măcar acum, când cei vinovaţi de violarea și uciderea lui Jyoti vor fi, cel mai probabil, condamnaţi la moarte. Poate că realitatea i-a învăţat că nu au de ce să se teamă. În mai 2009 au fost organizate proteste violente și greve, timp de 47 de zile, după ce două tinere fuseseră violate și omorâte chiar de către forţele de poliţie, în orașul Shopian. Cifrele Biroului Criminalistic din India arată că doar în 2011 au fost raportate nu mai puţin de 24206 cazuri de viol, cu o rată de condamnări sub 27%.[2] Statistica nu include alte tipuri de abuz împotriva femeilor, precum răpiri și hărţuiri sexuale, care însumează încă 228 650 de cazuri raportate în 2011, dintre care doar 26,9% au fost rezolvate. Partea cea mai gravă este că, potrivit observatorilor independenţi, numărul de violuri este mult mai mare în India decât cel raportat.

Unele surse sugerează că o femeie este violată în India la fiecare douăzeci de minute, 16% din totalul de cazuri înregistrându-se doar în New Delhi, ceea ce i-a atras orașului supranumele de „capitala violului”.

Anuradha Roy, jurnalistă, editor și autoare recunoscută, mărturisea că nu are nicio prietenă care să nu fi fost abuzată sexual. În urmă cu douăzeci de ani, în fiecare zi, pe drum înspre și dinspre colegiu, fetele erau pipăite, bărbaţii făcând mereu aluzii sexuale, frecându-se de ele în autobuzele extrem de aglomerate și dedându-se la orice alt tip de hărţuire sexuală, care se consideră a fi doar o formă de tachinare. Nimeni nu le ajuta, poliţia râdea la astfel de plângeri. „Cu toate acestea, ne consideram norocoase. Erau alte femei care erau bătute, arse sau vândute și violate”[3], declară Roy.

Un mix istoric fatal

Mami, îmi pare rău, îmi pare rău”, acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus Jyoti înainte să moară.[4] Este imposibil să nu te întrebi ce fel de societate îşi creşte tinerele ca, pe patul de moarte, după ce au fost violate şi bătute, să se simtă vinovate pentru ce au păţit. Există trei factori, legaţi până la rădăcină, în relaţii de simbioză, care pot să explice cum s-a ajuns la momentul 16 decembrie 2012: societatea de tip patriarhal, religia şi educaţia.

Patriarhatul este un sistem în care puterile sunt ierarhizate şi inegale şi în care bărbaţii controlează producţia, reproducerea, mobilitatea şi sexualitatea femeilor. Este un sistem care impune anumite stereotipuri de gen în societate, dar natura controlului şi subjugării femeilor variază de la o societate la alta datorită diferenţelor de clasă, castă, religie, regiune, etnie şi practici socio-culturale. Sistemul indian este deosebit de complex, cu foarte multe variaţii religioase şi regionale. Cu toate astea, controlul asupra sexualităţii femeii şi a abilităţii sale de reproducere se păstrează în toate variantele de patriarhat.

În timp ce în India antică femeile erau tratate în mod egal cu bărbaţii, restricţiile şi valorile patriarhale au început să îngrădească sexualitatea şi mobilitatea femeilor în perioadele post-vedice, odată cu apariţia proprietăţilor private şi cu stabilirea ierarhiei pe clase.

Primele lecţii ale patriarhatului erau învăţate acasă, unde capul familiei era tatăl. Într-o asemenea familie, naşterea unui băiat era cu mult mai de dorit decât naşterea unei fete. Băieţii învăţau să fie dominanţi şi agresivi, iar fetele învăţau să fie iubitoare şi supuse. În prezent, situaţia nu este cu mult diferită. Deşi India este o ţară care se dezvoltă rapid din punct de vedere economic, există încă o mare parte rurală. Creşterea copiilor în multe dintre metropolele indiene nu mai diferă foarte mult de practicile occidentale, dar în zonele rurale, mai ales în cele izolate, se mai practică obiceiuri precum folosirea opioidelor la copii, a ierburilor în loc de medicamente, decorarea pielii prin ardere sau tăiere etc.[5]

Creşterea copiilor în India are și profunde aspecte religioase. Hinduismul este religia cea mai răspândită în India, o religie extrem de fragmentată, cu zeci de mii de zei, dar în general foarte tolerantă. Hinduşii care locuiesc la oraş nu îşi cresc copiii foarte diferit de părinţii occidentali, dar pun un accent deosebit pe legăturile de familie şi disciplină. Aproape toate familiile hinduse sunt de tip patriarhal, tatăl fiind cel care decide asupra finanţelor, educaţiei şi măsurilor disciplinare. Pe de altă parte, hinduismul îşi trage rădăcinile din zoroastrism, în care sacrificiile umane erau comune, motiv pentru care unele familii indiene, în special în mediul rural, practică în mod curent infanticidul fetelor sau avortul selectiv. Recensământul din 2011 arăta că există doar 914 femei la câte 1000 de bărbaţi, cea mai mare diferenţă înregistrată din 1947[6] încoace. În unele regiuni, numărul scade la 830 de femei la mia de bărbaţi. În cultura sikh, familiile sunt şi mai patriarhale decât la alte minorităţi etnice, iar crimele de onoare[7] şi infanticidul fetelor au loc mai des. Băieţilor li se oferă un statut extrem de înalt şi disciplina poate fi foarte severă. În majoritatea zonelor rurale, femeilor nu li se permite accesul la educaţie şi sunt ţinute în sfera domestică.

Aceste stereotipuri de masculinitate şi feminitate sunt internalizate însușite de ambele genuri. Din cauza lor, femeile sunt în dezavantaj şi mereu vulnerabile la violenţă şi alte forme de discriminare. Suranjita Ray, de la Departamentul de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Delhi, explică„privarea sistematică de bunuri şi violenţa împotriva femeilor – viol, hărţuire sexuală, abuz sexual, infanticid, sati, omorurile pentru zestre, bătăile, malnutriţia, refuzul accesului la educaţie – le ţin pe femei legate de casă, exploatate financiar, suprimate social şi inactive politic.”[8]

Trecutul pedepseşte prezentul

Surajita Ray susţine că ideologia patriarhală este reflectată în instituţiile de educaţie, iar mass-media consolidează dominaţia masculină. Conform legilor lui Manu, care spun că femeia este trădătoare prin natura ei, rezultă că aceasta trebuie să depindă de bărbat. Soţul trebuie să fie constant venerat precum un zeu, un stăpân, iar femeia este datoare să i se supună. Femeia nu ar trebui să capete niciodată independenţă faţă de bărbat, la fel cum fiica nu trebuie să iasă niciodată de sub supravegherea tatălui, sau o văduvă de sub cea a fiului ei.

Se observă că, odată cu exodul tinerilor spre mediul urban şi cu modernizarea societăţii, modelul patriarhal ştie mai degrabă să pedepsească decât să se adapteze. Protestele de după 16 decembrie 2012 s-au ţinut în capitală şi în alte oraşe, nu în mediul rural. Şi în stradă au ieşit mulţi tineri, femei şi fete, dar şi părinţi, indignaţi că astfel de incidente pot avea loc chiar pe străzile capitalei. (Majoritatea victimelor care apar în presa indiană sunt însă femei fără educaţie, care provin din medii rurale, extrem de sărace[9]). Dar aceşti tineri care au protestat consideră că fac parte din noua Indie, acea Indie care este o putere economică mondială, o democraţie care, deși este situată geografic lângă Afganistan și Pakistan, nu are talibani și nu a fost condusă de vreun Saddam.

Chiar şi familia lui Jyoti, deşi este una săracă provenind din nordul rural al ţării, crede că face parte din noua Indie. Şi asta pentru că cea mai mare din cei trei copii, Jyoti, era studentă la medicină. Într-un mediu în care fetele nu au acces la educaţie, tatăl ei, cu salariul mic pe care îl avea, a făcut împrumuturi bancare pentru a plăti educaţia fetei, singura lor șansă la un viitor mai bun. Deocamdată este încă un fenomen nou ca fetele de la ţară să își lase casele părintești pentru a studia sau a munci la oraș, iar cu asta vin la pachet și îmbrăcămintea modernă, amiciţia cu băieţii și trecerea căsătoriei în plan secund. Şi nu este un fenomen văzut cu ochi buni nici chiar de elita politică, care probabil că ar trebui să aibă viziunea cea mai avansată asupra societăţii.

Ministrul de Interne Nanki Ram Kanwar a declarat că „zilele acestea, stelele femeilor nu le sunt favorabile, de aceea au loc astfel de incidente”.[10]

Chiar și după tragedia din 16 decembrie, comentariile politicienilor au dezamăgit teribil, unii spunând că fata nu ar fi trebuit să iasă la acea oră din casă, iar alţii, printre care și fiul președintelui Pranab Mukherjee, comentând că femeile care protestează sunt doar unele „care se fardează și se dau cu pudră” și nu au nimic mai bun de făcut.[11]

Elita aflată la conducere a construit un sistem de guvernare doar în aparenţă democratic și un sistem judecătoresc care servește bine interesele infractorilor aflaţi la putere. La alegerile parlamentare din 2009, partidele politice au adus în lupta electorală șase candidaţi acuzaţi de viol, în timp ce alţi 34 erau în procese pentru abuzuri împotriva femeilor. În total, 42 de membri ai Parlamentului aveau, la momentul alegerilor, condamnări de viol sau erau acuzaţi de infracţiuni colaterale. Conform Asociaţiei pentru Reforme Democratice, India are trei sute de astfel de politicieni la putere. Nu e de mirare că multe ofense împotriva femeilor, printre care și violurile, sunt încadrate de poliţie la categorii mai puţin grave precum hărţuirea sexuală.

Nicio soluţie magică – poate doar timpul

Pe măsură ce India se transformă dintr-o ţară preponderent rurală și săracă într-una urbană, modernă și cu un nivel de trai mai ridicat, din ce în ce mai multe femei vor avea acces la studii, locuri de muncă bine plătite și vor putea decide singure unde să trăiască și cu cine să se căsătorească. Odată cu acest caz de viol, clasa de mijloc a ieșit la iveală, expunând tineri indieni, educaţi, conectaţi la internet și la reţelele de socializare și înfuriaţi de eșecul politicienilor și de acea mentalitate care a permis să se întâmple o asemenea tragedie și să le facă ţara de râs în faţa întregii lumi. Sunt tineri care simt că trăiesc într-o ţară care nu este a lor, dar pe care vor să o facă a lor, după idealuri moderne, nu după valori tradiţionale venite din ierarhizări peste ierarhizări, în familie și în comunitate. Vor cere ca politicienii să se ocupe de lucrurile care contează pentru ei și acest scandal este un prim pas pentru ca politicienii și poliţia să ia în serios violul și să introducă legi care să apere cu adevărat femeile.

Aceşti zeci de mii de tineri care au ieşit să protesteze au arătat că India, în totalitatea ei, nu este precum a fost înfăţişată în presa internaţională. Şi nici măcar nu este singura ţară unde violul este la ordinea zilei. Protestele din India au inspirat demonstraţii în Nepal, Sri Lanka, Pakistan şi Bangladesh, toate pornite de la câte un caz de viol care tocmai avusese loc. Bandana Rana, un militant veteran din Nepal, descria protestele din Delhi ca fiind „revelatoare”.[12] Conform ultimelor statistici din Bangladesh, cel puţin 1008 femei au fost violate în 2012, dintre care 98 au murit.[13] Unii ar putea argumenta că India antică acoperea teritoriile pe care se află în prezent India, Pakistan și Bangladesh, motiv pentru care şi acolo se înregistrează acest tip de probleme. Oricât de adevărat ar fi acest lucru, India este acum cu mult înaintea acestor ţări şi totuși, în mod paradoxal, situaţia ei este cea mai gravă.

Ceea ce se întâmplă în India, în mod special reacţia la viol, arată că modelul societăţii patriarhale împreună cu tot ce presupune el nu mai este benefic, a ajuns un sistem care a făcut de ruşine India în toată lumea.

Înlocuirea lui pare imposibilă, întrucât este adânc corelat cu sistemul de caste şi religii, ceea ce implică şi o bună parte din sistemul de legi şi politici corelat, de fapt, cu mecanismul care face India să funcţioneze. Asta nu înseamnă însă că schimbarea lui, adaptarea lui este imposibilă. Ba chiar mai mult, este inevitabilă, dacă se urmăreşte progresul real al ţării.

Dar drumul este unul lung. Violenţele împotriva femeilor arată cum sunt tratate, în general, în societate. Toate atitudinile contează. Industria de film și muzică ar trebui să înceteze să mai promoveze modelul de bărbat care agresează femeile pe post de erou masculin. Presa ar trebui să fie mai virulentă cu fiecare caz de agresiune sexuală, nu doar cu violurile. Bărbaţii educaţi care îi văd pe alţii că agresează femei ar trebui să intervină. Familiile victimelor ar trebui să se preocupe mai mult de protecţia fetelor, și nu de imaginea în comunitate. Deocamdată, mii de femei sunt violate în fiecare an și multe dintre ele au murit din cauza asta. Din păcate, altele vor suferi la fel, până când un schimb de generaţie va produce un schimb de mentalitate.

„Gardiner Harris, „Clashes Break Out in India at a Protest Over a Rape Case“, www. nytimes.com, 22 decembrie 2012”.

„„Figures at a Glance-2011“, http:// ncrb.nic.in/”.

„Anuradha Roy, „India’s Fatal Rape Was Typical in a Country That Degrades Women“, http://thedailybeast.com, 2 ianuarie 2013”.

„Doug Saunders, „Rape is a crime everywhere, but India’s crisis is unique“, www. theglobeandmail.com, 6 ianuarie 2013”.

„Clayton Browne, „Child Rearing Beliefs and Practices in Indian Culture“, http://suite101. com, 3 iulie 2010”.

„Erika Christakis, „Rape in India: A Result of Sex Selection?“, ideas.time.com, 4 ianuarie 2013”.

„Crima de onoare se referă la omorârea femeii de către tatăl sau fratele ei, sub suspiciunea sau convingerea că întreţine relaţii ilicite înainte sau în afara căsătoriei. Lezarea onoarei familiei este întotdeauna motivul care justifi că astfel de acte.”

„Suranjita Ray, „Understanding Patriarchy“, curs de Drepturile Omului, Departmentul de Știinţe Politice, Daulat Ram College, Universitatea din Delhi, http://www. du.ac.in/fi leadmin/DU/ Academics/course_ material/hrge_06.pdf”.
„Nita Bhalla, „Becoming an abuse statistic in patriarchal India“, http://bbc.co.uk, 19 martie 2012”.
„„India president’s son apologises over rape comments“, http://bbc. co.uk, 27 decembrie 2012”.
„Mehnaz Nasreen, „Indian patriarchal society showing its true colours!“, http://www. youthstreetnews.com, 8 ianuarie 2013”.
„Jason Burke, „Rape protests spread beyond India“, http://guardian. co.uk, 4 ianuarie 2013”.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Eliza Vlădescu

Rate it

Previous post

Educatie

Director de şcoală din S.U.A. lucrează noaptea la supermarket pentru a ajuta elevii în nevoie

Henry Darby a fost sensibil la nevoile celor din jurul său de când se ştie. Aşa că atunci când a aflat că elevii de la şcoala la care era director – North Charleston High School – erau în dificultate din cauza lipsurilor materiale şi-a luat o slujbă part-time la un supermarket pentru a-i ajuta. Fiecare salariu pe care îl primeşte de la supermarket ajunge la elevii cu probleme financiare din şcoală, pe care Darby îi numeşte cu afecţiune „nepoţii săi”. […]

todayFebruary 2, 2021 1


Similar posts

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%