(Nu fi) sclavul sistemului digestiv

Auzim și citim multe despre exerciţiul fizic, ceea ce este un lucru cu adevărat bun, într-o societate tot mai prosperă și mai sedentară, în care mașinile au preluat execuţia acelor mișcări pentru care au fost proiectaţi mușchii noștri. Există însă și o altă componentă a unui stil de viaţă sănătos pe care n-ar trebui să o neglijăm vreodată: odihna.

Orice activitate are loc cu o cheltuială de energie, reclamând un consum de combustibil sau de resurse. În urma acestei activităţi avem nevoie de o perioadă de recuperare și de odihnă. Mașinăria umană (fie că e vorba de enzime, de celule sau de organe) trebuie să se pregătească pentru a putea acţiona din nou. Perioadele prelungite de activitate necesită intervale lungi de odihnă.

Pentru o sănătate optimă, fiecare sistem al corpului trebuie folosit în mod corespunzător, după care are nevoie de un timp de odihnă corespunzător.

Din păcate, observăm că oamenii mănâncă oricând și oriunde, după cum le dictează pofta sau dorinţa – pe coridoarele școlilor și universităţilor, pe stradă, în magazine și parcuri, în aeroporturi, în timpul activităţilor recreative sau al evenimentelor sociale, în pauzele de lucru etc.

De ce are nevoie sistemul digestiv de odihnă?

Stomacul, intestinele și întregul sistem digestiv, precum și alte structuri ale corpului, au nevoie de perioade de efort urmate de pauze pentru odihnă pentru a putea funcţiona eficient. Să ne gândim la glandele salivare: dacă celulele care alcătuiesc aceste organe minuscule ar fi colorate și apoi examinate la microscop, am observa că sunt umplute cu enzime în perioada de dinaintea mesei. În timp ce alimentele sunt mestecate, este extrasă apă din vasele de sânge pentru a transporta aceste enzime în saliva eliberată în cavitatea bucală pentru a le amesteca cu alimentele pe măsură ce acestea sunt sfărâmate și înghiţite.[2]

Aceleași celule, examinate la sfârșitul unei mese, prezintă doar un mic număr de enzime sau chiar nu mai prezintă enzime. Totuși, la 3 sau 4 ore distanţă, celulele glandelor salivare sunt din nou alimentate cu enzime gata să meargă la lucru.

Celulele hepatice produc bilă, un lichid care intervine în emulsionarea și absorbţia lipidelor. Între mese, bila este transferată spre vezica biliară, care permite concentrarea ei (de cinci până la zece ori)[1]. Pe măsură ce bolul alimentar părăsește stomacul și intră în intestinul subţire superior (duodenul), este stimulată contracţia vezicii biliare, prin intermediul unui mecanism complex, atât reflexiv, cât și hormonal. Bila concentrată, depozitată până atunci în vezica biliară, este vărsată în duoden și se amestecă cu alimentele, facilitând descompunerea și absorbţia grăsimilor.

Ce trebuie să știm despre digestie

Digestia alimentelor este, în mod obișnuit, un proces ordonat. Prin masticaţie, alimentele sunt zdrobite și fărâmiţate în particule mici în cavitatea bucală – în acest mod, se mărește suprafaţa de contact a particulelor alimentare cu enzimele digestive din salivă, din sucul gastric și din secreţiile intestinale.

De obicei, sunt necesare 3 până la 5 ore pentru ca stomacul să proceseze alimentele consumate. Dacă stomacul primește alte alimente în timp ce are loc digestia alimentelor consumate anterior, procesul digestiei este întrerupt. Prin urmare, ne vom confrunta cu încetinirea digestiei, fermentaţie și tulburări stomacale.

Sentimentul de sfârșeală pe care îl confundăm în mod obișnuit cu foamea este, cel mai adesea, un simptom al oboselii sistemului digestiv. Stomacul și intestinele noastre nu au nevoie de mâncare, ci de un timp de odihnă.

Atunci când îi furnizăm sistemului digestiv alimente potrivite la interval adecvate de timp, el va fi odihnit și pregătit să-și facă treaba. Mâncatul neregulat, mâncatul între mese și mâncatul la intervale scurte de timp provoacă tulburări digestive, lipsă de eficienţă și, chiar mai rău, uzură excesivă și îmbolnăvire. Să nu uităm și că o cină foarte târzie obligă sistemul digestiv să funcţioneze atunci când ar trebui, asemenea nouă, să se bucure de o noapte binemeritată de odihnă.

Dacă ne facem o obișnuinţă din a lua cina cu câteva ore înainte de a merge la culcare, vom dormi cu siguranţă mai bine. Iar stomacul nostru va avea o noapte la fel de bună.

M.G. Hardinge a fost decanul Școlii de Sănătate de la Universitatea Loma Linda, California, și editor asociat pentru sănătate al revistei Ministry. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul acestei reviste.