Organic sau convenţional – o alegere alimentară dificilă

Controversa cu privire la alimentele ecologice este departe de a fi fost rezolvată – unii susţin că e vorba doar de un instrument de marketing menit să golească buzunarele cosumatorilor, în timp ce alţii cred că au descoperit calea spre o sănătate mai bună, dacă își permit luxul de a o și parcurge.

Deși doar 1% din terenul agricol la nivel global este cultivat după principiile agriculturii ecologice, cererea pentru această gamă de produse înregistrează o creștere – e drept, foarte diferită de la ţară la ţară.

Printre ţările în care agricultura ecologică atinge procente ridicate se numără Insulele Falkland (36,3%), Liechtenstein (30,9%), Austria (19,4%), Suedia (16,4%), Estonia (16,2%), Elveţia (12,7%).

În SUA, vânzările de alimente ecologice au înregistrat un record de 43 de miliarde de dolari în 2016, în creștere cu 8,4% faţă de anul precedent (în timp ce categoria largă a produselor alimentare a crescut cu doar 0,6%), potrivit datelor oferite de Asociaţia pentru Comerţ Ecologic. Piaţa ecologică europeană a fost de 33,5 miliarde de euro în 2016, doar în ţările membre ale UE înregistrându-se vânzări de peste 30 de miliarde. Danemarca este ţara care conduce topul ţărilor cu cele mai mari vânzări de alimente bio (9,4% din totalul vânzărilor), urmată fiind de Luxemburg (8,6%), Elveţia (8,4%) și Germania (7%).

În România, vânzările de produse bio se situează între 2 și 3,5% pentru produsele alimentare și ajung la cel mult 2% în cazul produselor nealimentare. Deși consumul de produse bio este încă timid în ţara noastră, o analiză recentă estimează o creștere de 30% a pieţei bio în România în anul 2018, până la 20 de milioane de euro.

Preţul de pe etichetă, faţă-n faţă cu bugetul

Preţul este un factor prohibitiv pentru mulţi dintre cei care și-ar dori să consume doar hrană ecologică.

Antreprenoarea Patty Lennon, din Brookfield, estimează că suma de 450 de dolari pe care o cheltuie săptămânal pe alimente ecologice ar putea să se reducă la 275-300 de dolari dacă ar folosi produse convenţionale, doar că acesta e un lux pe care și-l permite.

Nu sunt prea multe date disponibile despre costul unei alimentaţii bio (ca să nu mai vorbim de un stil de viaţă complet bio) în România, dar un blogger român a făcut un experiment la finele anului 2015, pentru a afla cât de costisitor e să alegi doar produse alimentare din această categorie. Până la urmă, meniul a fost „aproape bio“, circa 25% din alimente fiind convenţionale, din pricina indisponibilităţii articolelor căutate. La final de experiment, familia compusă din părinţi și un copil de 2 ani și jumătate cheltuise 2.000 de RON pe alimentele unei luni – cu 100 și ceva de euro în plus faţă de coșul lunar cu alimente convenţionale. Concluzia bloggerului era că un meniu exclusiv ecologic poate fi destul de costisitor, mai ales dacă nu stai cu ochii pe buget, dar preţul urcă sau coboară în funcţie de articolele alese. Iar unele dintre acestea nici măcar nu sunt prea sănătoase, conchide el, pentru că sunt doldora de zahăr sau grăsimi.

Pediatrul Alan Greene și-a propus să mănânce exclusiv ecologic timp de 3 ani (2005-2008) și a găsit experimentul mai provocator decât își imaginase. Decizia lui Greene de a paria pe organic o perioadă atât de lungă a venit după ce a aflat despre un fermier care a observat că animalele i s-au îmbolnăvit mai rar după ce a intrat în programul de certificare ecologică a fermei. La finalul experimentului său (pe care și-a propus să nu-l întrerupă totuși), Greene spunea că simte că are un nivel mai mare de energie și a raportat un număr mai mic de îmbolnăviri decât cel înregistrat în general ca urmare a contactului cu pacienţii bolnavi.

Pediatrul spune că se poate reduce costul mare al unei diete ecologice dacă se renunţă total sau în mare parte la alimentele cu carne. „De fiecare dată când urci lanţul alimentar, costurile  cresc“, susţine el. În cartea sa Raising Baby Green, Greene sfătuiește părinţii să aleagă varianta organică măcar în cazul alimentelor principale – laptele, cartofii, merele și alimentele pentru copii.

Însă pentru consumatorul care se decide să aleagă produsele ecologice sau să le crească ponderea în meniu, preţul nu rămâne singurul aspect dilematic pe care să-l tranșeze. Există controverse aprinse cu privire la dieta ecologică prin hăţișul cărora trebuie să se orienteze, iar, până ce ajunge să-și formuleze propriile concluzii, e necesar să se familiarizeze cu etichetele și cu informaţiile reale pe care le transmit acestea.

Confuzia de termeni, un instrument eficient de marketing

Termenii bio, ecologic sau organic sunt sinonimi, referindu-se la aceeași realitate – produse obţinute fără folosirea substanţelor chimice, a intervenţiilor genetice sau a iradierilor și care sunt certificate de organisme autorizate.

Termenul „organic” este folosit în mediul anglo-saxon, termenul „bio” se folosește preponderent în spaţiul francez și german, în timp ce SUA și Canada preferă termenul de „ecologic”. În România, produsele ecologice au sigla „ae“, prescurtarea de la „agricultură ecologică”.

Eticheta de „produs natural“ sau  „tradiţional“ aduce de multe ori confuzie, consumatorii confundând aceste produse cu cele ecologice, deși ele nu au nicio tangenţă. Termenii „natural” și „tradiţional” nu sunt reglementaţi legal, așa că orice producător poate atașa această etichetă articolelor pe care le comercializează.

Producătorul ecologic trebuie să parcurgă o perioadă de conversie de cel puţin 2 ani pentru o cultură. Animalele crescute ecologic trebuie să aibă la dispoziţie terenuri ecologice de pășunat și să nu li se administreze antibiotice sau hormoni de creștere. Produsele etichetate drept naturale sau tradiţionale nu se supun însă acestor rigori.

Titulatura „ecologic”, în schimb, informează clientul că se află în faţa unui produs ce conţine minimum 95% ingrediente organice și în producerea căruia folosirea aditivilor și a substanţelor de sinteză a fost restricţionată.

Înţelegerea datelor de pe etichetă nu înseamnă automat și sfârșitul procesului de alegere. Un consumator dispus să plătească cel puţin cu 20% mai mult (dacă nu dublu sau triplu) pentru un produs ecologic pornește de la nevoia sa de a ști că obţine din acel produs cel puţin atât cât cheltuie pe el, în moneda sănătăţii. Numai că studiile cu privire la beneficiul adus de alimentele organice s-au regăsit, în ultimii ani, într-un război al cărui tratat de pace întârzie să fie semnat.

Există diferenţe între produsele ecologice și cele convenţionale?

Un studiu al Universităţii Standford, publicat în 2012, a concluzionat că există dovezi limitate privind superioritatea alimentelor ecologice.

„Unii cred că alimentele ecologice sunt întotdeauna mai sănătoase și mai hrănitoare. Am fost surprinși că nu am găsit acest lucru“, a afirmat Crystal Smith-Spangler, coordonatoarea studiului.

Analizând 237 de studii, cercetătorii au ajuns la concluzia că nu există diferenţe semnificative între cele două categorii de alimente. Studiul a arătat că fructele și legumele organice nu conţineau mai mulţi nutrienţi decât omoloagele lor convenţionale și nici nu erau mai puţin susceptibile la contaminarea cu bacterii precum Escherichia Coli.

Pe de altă parte, studiul a constatat că produsele ecologice sunt cu 30% mai puţin susceptibile la conţinerea de pesticide decât fructele și legumele convenţionale, iar carnea ecologică de porc și de pui prezintă un risc de contaminare cu bacterii rezistente la antibiotice cu 33% mai mic. Cercetătorii au susţinut că nivelul de pesticide din alimentele convenţionale nu depășea limitele admise, nefiind nocive pentru sănătate.

Comentând aceste rezultate, Liza Oates, care studiază efectele dietelor organice asupra sănătăţii, afirmă că tot ce dovedește studiul este că interesul consumatorului ecologic se concentrează nu atât pe ce au alimentele organice cât pe ceea ce nu au – pesticide și antibiotice.

Un raport din 2014, realizat în urma analizării a 343 de studii, a ajuns la concluzii diferite de cele ale studiului Standford, arătând că există diferenţe clare între alimentele organice și cele convenţionale. Un grup internaţional de cercetători, conduși de profesorul Carlo Leifert, de la Universitatea Newcastle, a constatat că alimentele produse organic conţin niveluri mai scăzute de cadmiu – un metal toxic ce poate contamina îngrășămintele tradiţionale –, dar și cu 17-69% mai mulţi antioxidanţi, fapt ce a confirmat supoziţia că plantele produc cantităţi mai mari de antioxidanţi în absenţa pesticidelor. Deși un nivel ridicat de antioxidanţi a fost asociat cu un risc mai mic de boli cronice – inclusiv boli cardiovasculare, neurodegenerative și chiar anumite forme de cancer –, Leifert menţionează cu nu au fost efectuate încă studii pe termen lung care să demonstreze că dieta organică are un impact major asupra sănătăţii.

Una dintre criticile aduse studiului a fost aceea că nivelurile diferite de antioxidanţi ar putea să fie cauzate de diferenţele de climă, de tipul solului sau de varietatea culturilor, deși autorii susţin că numărul mare de studii ar trebui să medieze aceste diferenţe.

O altă critică se referă la faptul că, deși produsele convenţionale au înregistrat niveluri mai ridicate de cadmiu și de pesticide, acestea n-au depășit limitele admise. Cercetătorii spun însă că acumularea cadmiului în organism de-a lungul timpului produce efecte negative, iar limita admisă de pesticide diferă de la individ la individ.

Cercetarea confirmă așteptările consumatorilor eco, afirmă Helen Browning, directoare a organizaţiei de caritate The Soil Association, exprimându-și speranţa că aceste date vor determina Marea Britanie să sprijine mai mult agricultura ecologică, așa cum o fac alte ţări europene.

Tom Sanders, profesor de nutriţie la King’s College, din Londra, se declară sceptic cu privire la diferenţa reală pentru sănătate pe care ar putea să o facă surplusul de nutrienţi din alimentele ecologice. „Cel mai important este ce mănânci, nu dacă este organic sau convenţional“, susţine Sanders, subliniind necesitatea de a te axa pe grupe de alimente sănătoase, independent de modul în care au fost produse.

Un studiu realizat în 2015 pe un lot de 20 de copii din Oakland, California, și pe 20 de copii din comunitatea agricolă Salinas, California, a arătat că alimentele organice pot reduce nivelul de pesticide din organismul unui copil. Subiecţii au fost supuși dietei convenţionale în primele 4 zile și dietei organice în următoarele 7 zile, revenind în final la alimentele convenţionale pentru alte 5 zile.

Studiul a descoperit că 72% din probele de urină ale copiilor conţineau urme de pesticide. În timpul dietei organice, două dintre cele mai frecvent detectate pesticide au scăzut cu 50%, în timp ce nivelul unui ierbicid foarte folosit a scăzut cu 25%, alte 3 pesticide fiind doar cu puţin mai mici în dieta organică.

„Există dovezi că dieta este o cale de expunere la pesticide și puteţi reduce expunerea prin alegerea alimentelor ecologice“, afirmă Asa Bradman, coordonatoarea studiului, adăugând că nu vrea să spună prin aceasta că fructele și legumele convenţionale sunt nesigure.

Presa preia periodic rezultatele diverselor studii care proclamă superioritatea alimentelor ecologice sau, dimpotrivă, o contestă, iar consumatorii decid în funcţie de informaţiile disponibile, dar și potrivit cu motivaţia care stă la baza alegerilor organice. Un sondaj al The Soil Association a arătat că dorinţa de a adopta o alimentaţie sănătoasă, evitarea reziduurilor chimice, grija pentru mediu și pentru bunăstarea animalelor reprezintă principalele motive pentru care consumatorii aleg produsele ecologice.

Numai că persoanele deja convinse de beneficiile dietei ecologice mai au de rezolvat o dilemă – cum știu că produsele pe care le cumpără sunt cu adevărat ecologice?

Veștile mai puţin roz despre alimentele verzi

Există o diferenţă între produsele pe a căror etichetă scrie „organic“ și cele care au menţiunea „făcute cu ingrediente organice“. Primele au cel puţin 70% ingrediente organice, în timp ce ultimele trebuie să conţină 95% ingrediente produse organic.

Chiar și alimentele organice pot conţine însă substanţe sintetice, iar aceasta e chiar o condiţie de bază „pentru a produce și procesa în condiţii de siguranţă un produs ecologic“, cel puţin până la găsirea unei alternative ecologice, declară Gwendolyn Wyard, vicepreședinta Asociaţiei de Comerţ Organic din SUA.

Vestea bună despre alimentele organice este că sunt supuse unui proces de reglementare și monitorizare absent în producerea alimentelor convenţionale, punctează asociaţia One Green Planet. Vestea mai puţin bună este că în cele 5% ingrediente neecologice intră, în afară de apă și sare, o întreagă listă de substanţe neecologice, sintetice (precum acidul ascorbic sau guma xantan).

Potrivit unui raport despre etichetarea produselor ecologice, ingrediente permise în produsele ecologice – precum amidonul de porumb, drojdia de bere, citratul de calciu etc. – pot conţine monoglutamat de sodiu, care nu este benefic sănătăţii. Caragenanul (E407), un aditiv prezent în produsele ecologice, poate provoca reacţii grave în corp și poate fi chiar cancerigen. Un alt aditiv, maltodextrina, ar putea fi derivată din porumb modificat genetic. Guma de guar, folosită în produsele fără gluten, poate provoca probleme de esofag și intestin și poate conţine un nivel înalt de dioxine – o categorie de substanţe chimice foarte toxice, cu potenţial cancerigen. Iar lista ingredientelor acceptate în producerea alimentelor organice este lungă, la fel și cea a potenţialelor efecte negative pentru sănătate. Majoritatea ingredientelor au fost admise fie pentru că nu există înlocuitori organici, fie din cauza preţului, susţine reporterul de investigaţie Vani Hari, în urma petiţiilor adresate de producători Ministerului Agriculturii din SUA.

Există, de asemenea, o posibilă influenţă corporativă asupra Programului Organic Naţional, giganţii din industria alimentară care și-au dezvoltat și linii de producţie bio influenţând politicile de reglementare a sistemului alimentar.

Dincolo de breșele în reglementarea legală a procedurilor ecologice există însă adesea și deficienţe în sistemul de control, care se intersectează cu reaua-credinţă a unor producători.

Un studiu din 2013 al cercetătorilor de la Universitatea Babeș-Bolyai a arătat că fructele bio alese aleatoriu de pe piaţa orașului nu se deosebeau cu nimic de cele convenţionale – tiabendazolul, un fungicid sintetic, depășea de 13 ori valorile maxime admise de reglementările în vigoare.

Iar aceasta nu e doar o problemă specific românească, așa cum am putea fi tentaţi să credem.

Un raport din octombrie 2017 al Ministerului Agriculturii din SUA a dezvăluit că nu s-a reușit verificarea standardelor ecologice ale alimentelor importate, care ar fi putut fi supuse chiar fumigării cu pesticide. SUA are nevoie de porumb și soia furajere pentru a-și hrăni animalele crescute ecologic, dar e nevoită să le importe, culturile sale fiind în mare parte modificate genetic.

Problemele de certificare ecologică într-o economie globală au fost prezentate într-o investigaţie a cotidianului The Washington Post. Iar abaterile de la reglementările stricte ale agriculturii ecologice nu pot fi imputate doar producătorilor din străinătate. O altă investigaţie a cotidianului, realizată anul trecut, a arătat că în cea mai mare fermă a companiei americane Aurora Organic Dairy n-au fost scoase la pășunat decât câteva sute de vaci din efectivul de 15.000 de animale. Contactaţi de reporteri, inspectorii care monitorizau firma nu au putut oferi date, întrucât inspecţia se efectua constant după închiderea sezonului de pășunat. În cele din urmă, probele de lapte prelevate au arătat că laptele comercializat sub eticheta „organic” nu se diferenţia decât foarte puţin de laptele obișnuit.

În căutarea soluţiei alimentare ideale

Într-o lume perfectă, am avea la dispoziţe alimente curate, nemodificare genetic, la preţuri rezonabile, punctează One Green Planet. Numai că suntem nevoiţi să trăim în condiţii deloc ideale, iar alegerile noastre ar trebui să fie cele mai bune posibile în circumstanţele în care ne aflăm.

Dacă industria ecologică are scheletele sale în dulap, cea a alimentelor convenţionale ridică probleme îngrijorătoare pentru sănătatea consumatorilor.

În 2017, cercetătorii au găsit ftalaţi, substanţe toxice folosite pentru producerea maselor plastice, în alimentele preferate de copii, precum și erbicid în îngheţată. De fapt, aproape toate alimentele noastre sunt contaminate cu substanţe chimice, este concluzia unui articol care dezbate aceste studii, arătând că există cel puţin 1.000 de astfel de substanţe pe care le ingerăm în mod obișnuit, deși nu au fost niciodată testate pentru siguranţă. Pe lângă alte mii testate insuficient și declarate relativ sigure la doze mici.

Unele măsuri de siguranţă pe care le pot adopta consumatorii sunt simple, susţine nutriţionistul Carrie Dennett: un consum sporit de fructe și legume, organice sau nu, aprovizionarea de la ferme locale și de la persoane de încredere, consumarea promptă a alimentelor, pentru a nu li se diminua conţinutul de nutrienţi și orientarea către alimente de sezon, pentru care se folosesc mai puţine pesticide.

A cumpăra alimente cât mai puţin prelucrate constituie un pas important în conservarea sănătăţii, susţin cei de la One Green Planet, iar verificarea minuţioasă a etichetelor trebuie să devină un obicei. Ori de câte ori găsim un ingredient sintetic, neorganic sau toxic pe eticheta unui produs bio, ar fi bine să-l lăsăm în raft și să scriem companiei și organismelor care reglementează producţia ecologică, exprimându-ne dorinţa de a avea alimente 100% sigure.

Ceea ce ar trebui să știm e că uneori dezinteresul guvernelor de a reglementa sistemul alimentar și indiferenţa unor companii faţă de sănătatea clientului se întâlnesc cu propriile noastre decizii greșite. Ce spune despre societatea noastră faptul că a permis dezvoltarea unui sistem în care fiecare copil american se naște cu peste 100 de substanţe chimice din mediu în corp, cele mai multe netestate, se întreabă Thomas Zoeller, cercetător la Universitatea din Massachusetts.

E un răspuns pe care l-am putea formula parţial fiecare dintre noi, recunoscând cu sinceritate de câte ori ne-am înfruptat din oferta nesănătoasă a pieţei doar pentru că n-am rezistat tentaţiilor și meditând la procentul din bugetul și timpul nostru pe care am fi dispuși să-l alocăm pentru a migra spre un tipar alimentar mai sigur decât cel în care ne complacem astăzi.