Datorită principiilor de asumare a responsabilităţii, datorită rugăciunii de vindecare și a biblioterapiei am descoperit că orice este posibil dacă îţi dorești cu adevărat acel lucru.
Când aveam patru ani mi s-a născut fratele mai mic. Părinţii mei s-au concentrat pe el și au petrecut mai puţin timp cu mine.
Am început să dezvolt un simţământ al lipsei de valoare.
Abia la 40 de ani distanţă am descoperit ce impact a avut lucrul acesta asupra mea. Reconstituind evenimentele, am realizat că am interpretat noua situaţie ca pe o retrogradare, ca pe un semn că nu mai sunt prioritar pentru părinţi. Inconștient, am dezvoltat o fixaţie faţă de gesturile și atitudinile lor care dovedeau că încă sunt important pentru ei.
Am făcut multe lucruri pentru a le stârni afecţiunea: am fost din cale-afară de săritor, ascultător și prietenos. Totuși, orice aș fi făcut, nimic nu mă convingea că mi-am recuperat poziţia. Am început să dezvolt un simţământ al lipsei de valoare. În consecinţă, în adolescenţă am început să devin retras. Eram foarte trist și nefericit, iar asta nu mă ajuta deloc în demersul de a mă face plăcut sexului frumos. Lucrul acesta în sine a fost o lovitură pentru stima mea de sine. Eram într-un cerc vicios și nu aveam nicio idee cum să ies din el.
100% responsabilitate
Parcursul pe care l-am avut a debutat cu o distanţare faţă de părinţii mei. Am început să iau propriile decizii, în ciuda a ceea ce spuneau ei. Am terminat Conservatorul, deși tatăl meu mi-a spus că nu voi câștiga un trai decent din asta. M-am căsătorit cu o fată despre care părinţii mei au spus că nu se potrivește culturii „noastre“. Am devenit membru al unei biserici despre care părinţii mei spuneau că este o sectă.
Am realizat că trebuia să încetez cu victimizarea și învinovăţirea altora pentru situaţia mea.
După absolvirea Conservatorului am studiat teologia, ceea ce era departe de orice ar fi considerat părinţii mei ca fiind rezonabil. Abia ani mai târziu am înţeles că ceea ce se întâmplase în copilăria mea timpurie și sensul pe care l-am dat eu acelor lucruri aveau de-a face doar cu mine, nu și cu părinţii mei.
Atunci a început schimbarea. Am realizat că trebuia să îmi asum deplina responsabilitate pentru gândurile, sentimentele și acţiunile mele. Am realizat că trebuia să încetez cu victimizarea și învinovăţirea altora pentru situaţia mea. Deși mi-a luat mult mai mult să depășesc sentimentul că nu sunt suficient de bun, de aici a plecat totul.
Rugăciune pentru vindecare
Următorul obicei pe care mi l-am dezvoltat a fost acela de a mă ruga pentru vindecarea interioară. Întotdeauna când m-am rugat, s-a întâmplat ceva. Cum avea să funcţioneze însă rugăciunea pentru propria mea vindecare? Nu pot să indic momentele precise, însă ceea ce am trăit mi-a adâncit cunoștinţele despre sinele meu profund.
Am observat totodată că mâna vindecătoare a lui Dumnezeu este o mână blândă.
Dumnezeu nu m-a rănit și nu m-a condamnat niciodată. Rugăciunile acestea m-au dus la o apropiere de Dumnezeu greu de exprimat. Datorită vindecării Lui am ajuns în locuri în care nu aș fi avut cum altfel. Mi-a arătat zonele mele oarbe și m-a asigurat că sunt în siguranţă cu El.
Citește cât de mult poţi!
Apoi am început să citesc. Cele mai impresionante descoperiri iniţiale le-am făcut citindu-l pe Brian Tracy, un vorbitor motivaţional. El m-a convins că practic orice e posibil dacă urmărești acel scop cu perseverenţă. Treptat, am descoperit că cititul îmi dezvoltă capacitatea de introspecţie și perspectiva, cândva foarte înguste. Cititul mi-a lărgit orizontul spre noi opţiuni de dezvoltare.
Cititul mi-a întărit, de asemenea, rezilienţa.
Azi, citesc o carte pe săptămână. Sunt foarte recunoscător pentru toate descoperirile personale, pentru deslușirea mai multor mecanisme psihologice și pentru înţelegerea mai profundă a istoriei către care m-a condus cititul. Cel mai mult savurez cărţile sau filmele care îmi aduc o perspectivă cu totul nouă sau care chiar mă provoacă să îmi reevaluez convingerile.
Cititul mi-a întărit, de asemenea, rezilienţa. Am început să înţeleg ce fel de strategii autoprotectoare ne dezvoltăm în copilărie și am început să văd că Dumnezeu este un Dumnezeu al provocării și înnoirii. Unul dintre pasajele mele preferate din Biblie este Isaia 43:18-19.
Urmărește-ţi obiectivele!
Unul dintre visurile mele era să urmez un doctorat. După masteratul în teologie, am mers la o universitate olandeză pentru un doctorat în același domeniu. Se întâmpla la începutul anilor 1990. Mi-au spus că masteratul meu nu este valid pentru admitere. A trebuit să reîncep studiile la o universitate olandeză.
Am descoperit că orice este posibil dacă îţi dorești cu adevărat acel lucru.
Lucrul acesta a fost o lovitură pentru mine și m-a făcut să port resentimente bisericii, care m-a pus să plătesc mulţi bani pentru un masterat care nu avea să îmi fie de niciun folos în parcursul academic. Începusem, din nou, să mă simt o victimă a circumstanţelor. Dar procesul meu de vindecare începuse să dea roade, la fel cum a dat roade și faptul că mi-am asumat responsabilitatea pentru propriile sentimente, acţiuni și gânduri.
Datorită principiilor de asumare a responsabilităţii, datorită rugăciunii de vindecare și a biblioterapiei am descoperit că orice este posibil dacă îţi dorești cu adevărat acel lucru. Așa că, în paralel cu slujba de pastor, am putut urma și un masterat în psihologie.
Binecuvântare sub acoperire
Una dintre cele mai dure lovituri din viaţa mea a fost încheierea activităţii mele ca director al Asociaţiei Pastorale din biserica mea. Deși demarasem multe proiecte și aveam încă multe în desfășurare, activitatea mea s-a oprit brusc. Mi-a luat doi ani să mă recuperez după această întrerupere și am reușit punând alte lucruri, noi, în loc. Două visuri vechi ale mele deveneau posibile: să urmez un doctorat și să îmi deschid propria firmă. Am descoperit astfel că ceea ce părea o cădere abruptă a fost de fapt o binecuvântare sub acoperire. Creșterea doare uneori.
Concluzie
Am învăţat o serie de principii utile în situaţii grele:
- Să îmi asum 100% responsabilitatea pentru emoţiile, gândurile și acţiunile mele.
- Să mă rog pentru vindecare interioară și să accept că uneori creșterea doare.
- Să citesc cât mai multe cărţi și să mă dezvolt.
- Să îmi fixez obiective și să îmi folosesc talentele pe care mi le-a oferit Dumnezeu.
- Să conștientizez că uneori un dezavantaj poate fi o binecuvântare sub acoperire. Mulţumesc Domnului pentru dezavantaje!
- Să nu renunţ niciodată și întotdeauna să cred că voi avea succes.
- Să merg mai departe pas cu pas, fiindcă orice drum de 1.000 de kilometri se parcurge pas cu pas.
- Să nu-mi mai fie frică, fiindcă ceea ce nu te omoară te dezvoltă.
- Să fiu o persoană extrem de recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă, atât pentru lucruri bune, cât și pentru cele rele.
Jurriën den Hollander (62 de ani), licenţiat în muzică, deţinător a două titluri de master (MA și MSc), este pastor și psiholog olandez specializat în terapia relaţiilor, doctorand pe teme de muncă și familie.
Post comments (0)