Părinte singur și educaţia religioasă a copilului

E posibil, ca părinte singur, să îi inspir copilului meu iubirea de Dumnezeu și de biserică?

În esenţă, părintele singur/divorţat are de făcut aceleași lucruri ca orice părinte care vrea să îi transmită copilului principiile sale religioase: să fie un exemplu în ce privește viaţa spirituală, să îi citească copilului povestiri biblice sau unele cu morală biblică, să se roage împreună cu el, să creeze ocazii plăcute asociate sabatului (personal, consider că Biblia prezintă sabatul ca ziua de închinare stabilită de Dumnezeu), precum și să frecventeze biserica. Apar cu siguranţă și dificultăţi specifice în situaţia în care celălalt părinte (care are alte opţiuni religioase) îi transmite copilului valori diferite sau chiar opuse ori încurajează comportamente diferite atunci când copilul este în îngrijirea lui.

Transmiterea unor valori diferite

Știm că valorile se transmit atât verbal, prin explicaţii teoretice și povestiri cu morală, cât mai ales practic, prin comportamentul părintelui în situaţii de viaţă curente. Dacă sunteţi părintele cu care locuiește copilul, aveţi marele avantaj al timpului mai îndelungat petrecut cu el. Chiar dacă părintele celălalt îi va transmite prin vorbă și fapte valori opuse, copilul va fi expus mai mult la valorile și comportamentul creștin al părintelui cu care locuiește. Demonstraţi, așadar, în propria viaţă principiile pe care i le transmiteţi teoretic prin explicaţii, îndemnuri, mustrări! Întrucât trebuie contrabalansată o potenţială influenţă nefastă, valorile pozitive ale părintelui singur trebuie să fie pregnante și mai vizibile decât în cazul familiilor biparentale. Copilul trebuie să vă vadă rugându-vă, citind Scriptura, frecventând biserica, dovedind amabilitate și toleranţă faţă de semeni, înţelegere faţă de vecini conflictuali și mai ales faţă de fostul partener.

Vor fi ocazii în care veţi fi nevoiţi să afirmaţi răspicat că faptele și vorbele celuilalt părinte sunt contrare legii morale a lui Dumnezeu, legilor civile umane sau codului bunelor maniere. Copilul va avea tendinţa să apere părintele cu care nu locuiește, așa că pregătiţi-vă întotdeauna bine argumentele și mai ales daţi dovadă de modestie creștină, nu îl criticaţi inutil și nu vă plasaţi moral mai presus de el! Personal, a trebuit să gestionez situaţia în care copilul meu folosea insistent o broșură pentru copii cu Cele Zece Porunci ca să îi explice tatălui cât de mult a greșit când ne-a părăsit pentru o altă femeie. Stabiliţi ferm că păcatul este păcat, dar mai ales explicaţi-i copilului că la Dumnezeu există iertare și refacere și, deși unele lucruri nu se mai pot repara și dor foarte mult, doar Dumnezeu are dreptul să ne judece și poate „să ne ia la cer pe toţi” dacă primim iertarea Sa! Afirmaţi acest lucru și ca să îl înţeleagă copilul (afirmaţi-l și dacă nu îl înţelege), dar și ca să vi se imprime în propria minte! Da, este foarte dificil de arătat har unei persoane care ne-a rănit indescriptibil de mult, însă este cel mai eficient mod de a-i transmite copilului valori creștine autentice.

Rugăciunea cu voce tare, împreună cu copilul, pentru fostul partener și eventual noua lui familie este pasul următor și unul dintre cele mai grele lucruri pe care am învăţat să le fac. Am însă convingerea că este o bună punere în practică a principiilor divine pe care le-aș dori sădite în propriul copil. Mare atenţie însă! Copiii au un radar care detectează foarte ușor ipocrizia. Faceţi pașii în ritmul în care îi puteţi gestiona sufletește, cu sinceritate și în temere de Dumnezeu! Când copilul meu m-a întrebat ce aș face dacă ar aduce-o acasă la noi pe partenera tatălui său, am simţit cum creștinismul îmi este pus la încercare. Răspunsul meu teoretic a fost lăudabil și nu pot decât să sper că, dincolo de testul pe care mi l-a administrat copilul, mă voi ridica la nivelul propriilor principii declarate, dacă voi fi pusă în faţa faptului real.

În cazul în care nu locuiţi împreună cu copilul, pe lângă sugestiile de mai sus, există câteva lucruri practice pe care le puteţi face. De exemplu, poate chiar din faza formalităţilor de divorţ, stabiliţi să petreceţi împreună cu copilul ziua de închinare pe care aţi adoptat-o sau măcar să vi se permită să duceţi copilul la biserică! Asiguraţi-vă că acolo poate lega prietenii sănătoase, astfel încât, pe lângă plăcerea timpului petrecut împreună, să existe un motiv în plus pentru expunerea lui la mediul religios! În cursul săptămânii, în funcţie de vârsta copilului, stabiliţi rutine de rugăciune seara, înainte de culcare, și/sau de scurte povestiri biblice/cu morală creștină, prin intermediul aplicaţiilor video sau audio! În fiecare vineri seară, cu ocazia începerii sabatului, puteţi plănui o ocazie specială. Aceste lucruri presupun un efort semnificativ, dar reprezintă o ancoră de spiritualitate care va conta mult în parcursul spiritual al copilului.

Aveţi întotdeauna în vedere nevoile și dispoziţia copilului, nu faceţi un scop în sine din cele câteva minute de educaţie spirituală!

Pe de o parte, există șanse să vă accepte mai ușor, pentru că sunteţi părintele de care îi este dor, dar, pe de altă parte, e posibil ca influenţele din familia cu care locuiește să fie mai puternice. Fiţi creativi și nu vă descurajaţi dacă într-o ocazie aţi fost refuzaţi! Cu cât vârsta copilului e mai mică atunci când începeţi, cu atât va fi mai ușor pe parcurs.

Un exemplu al conflictului de valori – modul în care petreceţi sabatul

Deși este dificil, ar fi util să negociaţi formal încă de la divorţ păstrarea copilului peste sabat, chiar dacă vă este încredinţat spre îngrijire și locuiţi împreună cu el în cursul săptămânii. Dar și în eventualitatea în care veţi găsi înţelegere la celălalt părinte, tot vor fi situaţii – de exemplu, în vacanţe – când va dori (și are dreptul) să ia copilul mai multe zile, care vor include și sabatul. În acest caz, sunt valabile sugestiile de mai sus legate de folosirea tehnologiei moderne audio și video prin care să vă conectaţi cu copilul la deschiderea și închiderea sabatului, pentru parcurgerea studiului biblic și pentru o eventuală povestire biblică/cu morală. Dacă este mai mare, pe lângă Biblia și cărţile adecvate puse în bagaj, îi puteţi trimite linkuri la programe religioase în direct sau înregistrate.

Dar ţineţi cont că pentru toate acestea va fi nevoie să stea puţin separat de părintele celălalt și familia acestuia – fapt dificil, dată fiind presiunea de grup, în general, dar mai ales dorinţa copilului de a fi cu celălalt părinte cât mai mult timp. Așadar, este foarte important să nu insistaţi și să nu simtă presiune și din această parte. Este deja un câștig că i-aţi pus la dispoziţie resurse și i-aţi confirmat o dată în plus importanţa zilei de închinare. Depuneţi eforturi în sensul asigurării resurselor necesare copilului pentru închinare hiar și când aveţi convingerea că nu le va folosi – i se va imprima totuși în minte că această zi este una specială!

În paralel, adresaţi-i fostului partener rugămintea să facă din ziua de închinare o ocazie deosebită în cadrul vacanţei lor (o drumeţie specială, o masă deosebită, pauză de la alte activităţi etc.)! Acordaţi-i încredere, și s-ar putea să vă surprindă plăcut, dorind să respecte această particularitate a copilului! Ca metodă de convingere, puteţi folosi paralela cu o potenţială alergie alimentară: dacă ar ști că fiul/fiica lui are alergie la alune, nu i le-ar da să le consume; la fel, dacă știe că sabatul e important pentru copilul lui, e de așteptat să îi ofere o zi specială în cadrul vacanţei, încurajându-și fiul/fiica să folosească resursele pe care i le-aţi pus la dispoziţie.

Acordaţi mare atenţie relatărilor copilului la întoarcerea din vacanţă! Sigur vă va transmite cum s-a simţit în sabat și cum s-a raportat celălalt părinte la el. În cazul în care părintele nu s-a comportat onorabil sau chiar și-a presat copilul să nu acorde importanţă sabatului, prin denigrare sau ironie, s-ar putea să fiţi nevoiţi să stabiliţi limite (mai) ferme. Analizaţi bine raportul dintre potenţialele pagube, câștiguri și riscuri de escaladare a conflictului! În situaţii extreme, puteţi recurge la cel puţin două soluţii: fie din start nu îi mai permiteţi copilului să petreacă sabatul cu celălalt părinte (s-ar putea să aveţi limitări legale în acest sens), fie, cu o investiţie de timp și de bani, puteţi călători în zona în care se află copilul ca să petreceţi sabatul împreună! Doar după multă cumpănire, rugăciune și analiză a gravităţii situaţiei recurgeţi la pași extremi! Dacă Îi cereţi, Dumnezeu vă va da înţelepciune în situaţii de tensiune și conflict.

Este posibil ca uneori să fiţi presaţi de împrejurări să vă lăsaţi sâmbăta copilul în grija fostului partener în localitatea în care locuiţi. În acest caz, rugaţi-l să îl ducă la biserică și aranjaţi din timp ca o persoană/o familie de încredere să îl preia și să petreacă sabatul împreună – de preferat familia unui prieten de-al copilului! Este o situaţie de care probabil se vor bucura toate părţile implicate. Cereţi ajutor! Veţi fi surprinși câtă amabilitate, bunăvoinţă și sprijin veţi găsi la fraţii de credinţă din biserică.

Însă, mai presus de toate, întotdeauna și invariabil, veţi găsi susţinere, încurajare și îndrumare la Dumnezeu. Prin rugăciune, studiu și propria conștiinţă, precum și prin gura copilului sau a celor din jur, Dumnezeu va găsi căi să vă transmită încotro să vă îndreptaţi în dificila misiune de a-i insufla copilului iubirea de Dumnezeu, de Biblie și de biserică.

Emilia Olaru este o mamă singură care își dorește să trăiască astfel încât copilul ei să fie fericit. În preocuparea sa de a crea un cadru în care fericirea să crească precum o plantă sănătoasă, știe că Dumnezeu este de partea ei și, totodată, cea mai preţioasă moștenire pe care o are de dat mai departe.

Citește și: Educaţie creștină pentru copii. Cum îl înveţi pe copil să se roage?