Un creștin din 7 este victima persecuţiei la nivel mondial și un creștin din 16 moare în fiecare zi pentru credinţa lui, potrivit raportului publicat de organizaţia Open Doors, care arată că persecutarea creștinilor a atins cel mai înalt nivel din ultimele trei decenii.
Înainte de a fi transferate din închisoare în lagărul Chongjin Susong, din Coreea de Nord, unde nici nu s-a mai auzit nimic de ele, două familii creștine s-au rugat în tăcere pe podeaua închisorii. La întrebarea unui deţinut, care dorea să știe dacă nu se tem de consecinţele acestui act curajos, una dintre mame a răspuns că nu le este frică, pentru că „Iisus privește spre noi”.
Într-o vreme în care persecuţia creștinilor este, în cel mai bun caz, o preocupare marginală, iar bisericile occidentale se concentrează mai degrabă pe problemele interne decât pe cele cu care se confruntă biserica la nivel global, creștinii expuși violenţei se prind de încrederea că Dumnezeu vede tratamentul la care sunt supuși și că se merită să sufere pentru El.
Sute de milioane de creștini suferă forme severe de persecuţie, arată „Indexul Mondial de Persecuţiei a creștinilor”, ediţia din 2022, publicat pe 19 ianuarie 2022, de organizaţia Open Doors, care avertizează că persecutarea creștinilor a atins cel mai ridicat nivel din ultimele trei decenii.
Persecutarea creștinilor a ajuns la cote maxime
La nivel global, 360 de milioane de creștini suferă un nivel ridicat de persecuţie și discriminare din cauza credinţei lor, arată raportul, evidenţiind creșterea cu 20 de milioane a numărului de creștini persecutaţi. În afară de cele 50 de ţări din topul celor mai persecutoare (în care trăiesc 312 milioane de creștini), alte 5 au înregistrat scoruri mari, în total fiind identificate 76 de ţări cu niveluri extreme, foarte ridicate sau ridicate de persecuţie a creștinilor. Anul 2021 a fost al doilea an consecutiv în care fiecară ţară aflată pe lista de supraveghere a organizaţiei a fost catalogată ca având un grad „foarte crescut” sau „extrem” de persecuţie. În 8 dintre primele 10 state alflate în clasamentul statelor presecutoare, religia majoritară este islamul.
Un creștin din 7 este persecutat și discriminat la nivel mondial – un creștin din 5 în Africa, doi creștini din 5 în Asia și un creștin din 12 în America suferă de un nivel cel puţin „ridicat” de persecuţie și discriminare.
Pe parcursul anului 2021, 5.898 de creștini au fost uciși pentru credinţa lor (în creștere cu 24% faţă de anul precedent, 79% dintre aceste crime fiind înregistrate în Nigeria și 11% în Pakistan). Numărul creștinilor arestaţi pentru credinţă a crescut cu 69% (de la 2.813 la 4.765 de cazuri), 90% dintre arestări fiind înregistrate în India, Pakistan și China.
Numărul de răpiri a crescut cu 124%, Nigeria fiind ţara care deţine recordul în ce privește răpirea creștinilor (69% din totalul cazurilor la nivel global), urmată de Pakistan, cu 26% din cazuri. Autorii raportului avertizează că cifrele reflectă inexact realitatea, și că multe cazuri de violenţă rămân neobservate și neraportate. Datele despre violenţa sau hărţuirea sexuală a creștinilor sunt și mai greu de obţinut, și în consecinţă, mult subevaluate (3.147 de cazuri), acesta fiind un subiect tabu.
Peste 5.500 de biserici și alte clădiri creștine au fost atacate sau profanate în 2021, în creștere cu 14% faţă de anul precedent. Sute de biserici au fost închise în ultimii ani în Burkina Faso, Mali, Niger, iar la acestea s-au adăugat în 2021 încă 470 de biserici închise în Nigeria.
Ţara în care e cel mai primejdios să fii creștin este Afganistanul, potrivi raportului Opne Doors. După ce s-a menţinut pe prima poziţie a clasamentului ţărilor persecutoare timp de 20 de ani, Coreea de Nord, ţara cu cel mai lung istoric în privinţa persecuţiei creștinilor, trece pe al doilea loc al topului, deși persecuţia împotriva creștinilor s-a intensificat aici în 2021. Somalia se află pe locul 3 în clasamentul celor 50 de ţări deosebit de ostile creștinismului, urmată de Libia, Yemen, Eritreea, Nigeria, Pakistan, Iran, India, Arabia Saudită.
Afganistan, ţara unde este cel mai riscant să fii creștin
Creștinii din Afganistan „au nevoie de un miracol”, declara în august 2021 David Curry, președintele Open Doors SUA, explicând că preluarea puterii de către talibani are efecte devastatoare nu doar asupra ţării, ci și asupra întregii regiuni destabilizate de extremiștii islamici. Nu se știe câţi creștini au mai rămas în ţară, dar estimările variază de la 2.000 la peste 10.000 de persoane, într-o ţară cu 38 de milioane de locuitori (dintre care 90% sunt musulmani suniţi, iar 9,7%, musulmani șiiţi).
Creștinii sunt izolaţi și își păstrează cât de bine pot secretul apartenenţei religioase într-o ţară în care nu s-au bucurat de foarte multă toleranţă chiar și în timpul guvernării anterioare, afirmă Luke, șeful Afghan House Church Network, într-un podcast al Comisiei Statele Unite ale Americii pentru libertatea religioasă internaţională (USCIRF). Odată ce talibanii au revenit la putere, planurile lor de a eradica creștinismul din ţară au devenit foarte evidente, spune Luke. În plus, creștinii sunt respinși de membrii propriilor familii, trădaţi sau alungaţi din familie, din cauza fricii – o pedeapsă extreme de brutală pentru cineva care trăiește într-o societate centrată pe comunitate.
Bărbaţii creștini au un risc foarte ridicat de a fi uciși dacă sunt descoperiţi, iar femeile și fetele au un risc ridicat de a fi violate, traficate sau căsătorite cu luptătorii talibani, arată raportul Open Doors. O parte importantă a populaţiei creștine a fugit în zonele rurale ori s-a refugiat în ţările vecine, care sunt, la rândul lor, ţări ostile creștinilor.
Sunt și creștini care cred că misiunea lor este de a rămâne în Afganistan, pentru că Dumnezeu are un plan cu ei și cu biserica creștină din Afganistan, așa că ei își doresc să fie aici, indiferent de nivelul persecuţiei la care vor fi expuși, declară William Stark, manager regional pentru Asia de Sud al organizaţiei International Christian Concern (ICC).
Persecutarea creștinilor și diferitele forme pe care le îmbracă intoleranţa
Coreea de Nord a înregistrat niveluri record de persecuţie a creștinilor anul trecut. Numărul creștinilor arestaţi a crescut, odată cu adoptarea unei noi legi împotriva „gândirii reacţionare”. Arestarea înseamnă, de fapt, trimiterea în lagărele de reeducare, unde condiţiile sunt îndeajuns de brutale pentru a micșora drastic șansele de a supravieţui detenţiei. Zeci de mii de creștini se află în lagărele nord-coreene, iar numărul creștinilor din ţară se ridică la aproximativ 400.000 de persoane, potrivit estimărilor organizaţiei Open Doors. Guvernul nord-coreean consideră creștinii cea mai primejdioasă clasă, iar părinţii sunt nevoiţi uneori să-și ascundă credinţa chiar și de copiii lor. Chiar și deţinerea unei Biblii este o crimă pedepsită cu trimiterea în lagăr a posesorului ei, adesea cu întreaga ei familie.
Tratamentul la care sunt expuse femeile în aceste lagăre include violul, nuditatea forţată și avortul forţat, în timp ce bărbaţii sunt supuși violenţei fizice și diferitelor forme de maltratare, arată un raport ONU.
China, care ocupă al 17-lea loc în clasamentul ţărilor ostile creștinilor, exercită o presiune crescândă asupra creștinilor, folosind „cel mai opresiv și mai sofisticat” sistem de supraveghere din lume. Președintele Xi Jinping știe că nu poate elimina creștinii, așa că sugrumă treptat credinţa creștină cu ajutorul tehnologiei, spune David Curry, președinte al organizaţiei Open Doors.
Bisericile oficiale sunt supuse unor reglementări severe, care privesc inclusive conţinutul predicilor, așa că mulţi creștini aleg să facă parte din bisericile subterane, ilegale. Chiar și faptul că un creștin frecventează prea des biserica este un motiv bun pentru a fi concediaţi sau pentru a fi adăugat pe lista celor care nu au voie să zboare, spune Curry.De asemenea, lege interzice copiilor sub 18 ani să meargă la biserică, așa încât părinţii sunt nevoiţi să le ofere educaţie religioasă acasă sau să îi ia pe furiș la studiile biblice, riscându-și slujbele și chiar viitorul copiilor, care ar putea fi împiedicaţi să meargă la școala dorită și să obţină în viitor un loc de muncă.
Creștinii chinezi care aparţin bisericii subterane sunt trimiși în centre secrete de spălare a creierului, arată un raport din 2021 al Radio Free Asia. Un creștin internat pentru 10 luni într-un astfel de centru de „facilitare a transformării”, care scrie sub pseudonimul Li Yuese, a descris condiţiile de detenţie, mărturisind că doar după o săptămână petrecută în acest centru moartea devine mai atrăgătoare decât perspective de a rămâne în detenţie.
Nigeria, care se află pe locul al șaptelea în clasamentul realizat de Open Door, a fost catalogată drept ţara care exercită cea mai mare violenţă asupra creștinilor, aici fiind uciși cei mai mulţi creștini pentru credinţa lor, în ciuda faptului că aproape jumătate din populaţie este creștină.
Doar în primele 200 de zile ale anului 2021 se estimează că 3.462 de creștini au fost omorâţi în Nigeria, 17 pe zi.
Creștinii din Nigeria, în special cei din nordul ţării, sunt uciși, răpiţi și deposedaţi de proprietăţile pe care le deţin de câteva decenii, responsabili pentru cele mai multe crime în ultima vreme fiind radicalii islamiști de etnie Fulani. Cel puţin 60.000 de creștini au fost uciși în Nigeria în ultimele două decenii; doar în primele 200 de zile ale anului 2021 se estimează că 3.462 de creștini au fost omorâţi în Nigeria, 17 pe zi.
În Somalia, care ocupă al treilea loc în clasamentul statelor persecutoare, chiar și suspiciunea că o persoană s-a convertit la creștinism pune în pericol viaţa acesteia. Dacă se descoperă că cineva deţine o Biblie sau un alt material creștin, asasinarea lui are loc cu binecuvântarea familiei și comunităţii. De fapt, nu guvernul este cel care ucide cei mai mulţi creștini, aceste crime fiind comise cel mai adesea de membrii familiilor creștinilor sau de gruparea teroristă jihadistă al-Shabaab.
Te-ar putea interesa și: Pe urmele celor mai persecutaţi fraţi ai Lui
Nu există biserici creștine în Somalia, convertirea la creștinsim și evanghelizarea sunt interzise prin lege, iar creștinii trebuie să își ia multe precauţii pentru a se întâlni în grupuri mici. În aceste condiţii, este greu de evaluat numărul creștinilor din ţara africană – probabil câteva sute. Creștinii din Somalia sunt în mare parte musulmani convertiţi, o alegere considerată trădare faţă de familie și comunitate și pedepsită, după caz, cu hărţuire, intimidare, dezmoștenire sau moarte, iar în cazul femeilor, cu viol, umilire public, sechestrare, răpire sau căsătorie cu forţa și, în ultimă instanţă, cu moartea.
„Nu eu L-am ales, ci El m-a ales pe mine.” Mărturii ale creștinilor persecutaţi
Nala (pseudonim) a auzit despre Iisus prima dată în videoclipurile online distribuite de somalezii creștini care trăiau în străinătate. S-a decis să contacteze pe Facebook niște creștini, dornică să afle mai mult despre religia lor.
După un timp, a cerut să fie botezată și a participat în secret la întâlniri cu câţiva credincioși din ţara ei. Nala știa că trebuie să-și ascundă credinţa faţă de familie, dar ceva din comportamentul ei a atras suspiciunea familiei că tânăra ar fi luat-o pe drumul apostaziei, așa că i s-a întins o cursă. A fost chemată de urgenţă acasă, sub pretextul că mama Nalei ar fi pe moarte, iar acolo a fost bătută, deposedată de telefonul mobil și închisă în casă, fiind supusă unor ritualuri prin care mintea ei ar fi trebuit să fie purificată de orice erezie.
„Isus m-a transformat. Mi-am dat seama că nu eu L-am ales pe El, ci El m-a ales pe mine.”
În cele din urmă, a fost promisă unui șeic care avea deja două soţii, dar Nala a reușit să fugă de acasă cu puţin timp înainte de nuntă, iar prietenii ei au ajutat-o să fugă din ţară. Viaţa ei este în pericol, dar Nala nu-și regretă decizia: „Isus m-a transformat. Mi-am dat seama că nu eu L-am ales pe El, ci El m-a ales pe mine. Înainte nu eram fericită, dar acum am găsit bucurie. Știu că până să-L cunosc pe Isus, nu știam nimic.”
Amadou, un creștin din Camerun, spune că se roagă ca Dumnezeu să convertească inimile persecutorilor săi. Aceasta nu este o rugăciune singulară, afirmă Olivia Boyd, editor al aplicaţiei de rugăciune Open Doors – aplicaţie care trimite în mod regulat cereri de rugăciune specifice, ale liderilor creștini și misionarilor din regiunile unde creștinii sunt vânaţi. Boyd spune că se simte copleșită de dragostea pe care biserica persecutată o manifestă faţă de torţionarii ei – mai mult decât pentru a li se face dreptate, creștinii persecutaţi se roagă pentru mântuirea vrăjmașilor și pentru ca ei înșiși să aibă puterea de a-și ierta persecutorii.
Bae (nu este numele ei real) și soţul ei au fost condamnaţi la muncă forţată, într-un sat pe care nu au voie să îl părăsească, după ce autorităţile nord-coreene au descoperit că familia deţinea o Biblie. Muncesc la câmp, au cote de muncă greu de realizat și abia dacă primesc suficientă hrană cât să rămână în viaţă. Bae are însă o bucurie pe care nimeni nu i-o poate răpi: noaptea, casa ei devine centrul întâlnirii și închinării unei mâini de creștini curajoși. Femeia știe gustul închinării în libertate – a reușit să evadeze în trecut în China, unde a fost adăpostită într-o casă a organizaţiei Open Doors, experimentând închinarea și părtășia într-un mod de neimaginat în ţara ei. În cele din urmă însă, Bae a decis că nu va rămâne în acest loc sigur: s-a întors acasă cu medicamentele și alimentele primite, ducând cu ea, ca pe un dar nepreţuit, Biblia, dornică să împărtășească cu creștinii din biserica subterană toate aceste comori.
Mai mult decât pentru a li se face dreptate, creștinii persecutaţi se roagă pentru mântuirea vrăjmașilor și pentru ca ei înșiși să aibă puterea de a-și ierta persecutorii.
Robert Kenna de la Open Doors America, povestește că a stat de vorbă cu o creștină în vârstă care a reușit să evadeze din Coreea de Nord. Femeia petrecuse câţiva ani în lagăr, împreună cu soţul ei, din cauză că încercaseră să evadeze din ţară și a mărturisit că Psalmul 23 i-a oferit multă mângâiere perioada detenţiei, perioadă în care și-a pierdut soţul, ucis pentru că a refuzat să renunţe la credinţa sa. Rugată să recite acest psalm, femeia și-a ridicat mâinile și lacrimile au început să-i brăzdeze faţa. Să auzi vocea cuiva care suferise atât de mult recitând versetele familiare a fost experienţă cu adevărat unică, spune Kenna, subliniind că Biblia avea încă pentru ea aceeași semnificaţie și putere din anii de închisoare.
Acești oameni nu sunt niște supereroi, concluzionează Kenna, subliniind că ei L-au întâlnit pe Iisus, și deși știau cât de mare va fi preţul dacă Îl urmează, au decis „că El merită totul”.
Persecutarea creștinilor – există căi practice de a ajuta?
Oricât de impresionaţi am fi la un moment dat de experienţa creștinilor care nu se bucură de libertate religioasă, realitatea este că mass-media, guvernele și credincioșii înșiși se concentrează destul de puţin pe violenţa și nedreptatea suferite de creștinii persecutaţi. Aceste crime împotriva umanităţii sunt întâmpinate cu prea multă tăcere, spunea Jonathan Henry Sacks, fost rabin-șef al Congregaţiilor Ebraice Unite din Commonwealth, declarându-se înspăimântat de lipsa protestelor pe care, în mod normal, aceste atrocităţi ar trebui să le genereze.
Pasivitatea cu care mulţi dintre noi reacţionăm la persecutarea creștinilor de pretutindeni vine din sentimentul că suntem neputincioși în a face vreo diferenţă, scrie jurnalistul Neal Samudre, explorând modalităţile prin care ne putem implica în mod activ. Informarea este primul pas pe care trebuie să-l facem, punctează Samudre, explicând că nu poţi fi parte a unei soluţii câtă vreme datele problemei îţi sunt neclare. Pentru a rămâne dedicate acestei cauze, chiar dacă schimbările se produc foarte lent, este nevoie să cunoaștem problemele cu care se confruntă creștinii persecutaţi. Mulţi creștini știu foarte puţine despre fraţii lor persecutaţi din alte colţuri ale lumii, iar pentru a nu deveni insensibili, avem nevoie să ţinem pasul cu știrile despre persecutarea creștinilor, urmărind date mereu actualizate, poate chiar abonându-ne la site-urile care prezintă știri pe acest subiect.
Pasivitatea cu care mulţi dintre noi reacţionăm la persecutarea creștinilor de pretutindeni vine din sentimentul că suntem neputincioși în a face vreo diferenţă.
Rugăciunea perseverentă reprezintă o modalitate eficientă de a ne implica în desfășurarea unor evenimente asupra cărora nu avem, de altfel, control, pentru că ea ajunge acolo unde nu putem ajunge noi înșine și schimbă lucruri în faţa cărora suntem neputincioși, scrie Samudre.
Nu trebuie să te simţi vinovat pentru că, în timp ce mulţi creștini sunt persecutaţi, tu te bucuri de libertate, susţine jurnalistul, explicând că vinovăţia paralizează orice iniţiativă și, în cele din urmă, îndreaptă atenţia spre noi mai degrabă decât spre victimele persecuţiei. Dacă trăim într-o ţară în care ne putem închina liber, acest lucru trebuie folosit pentru a-i ajuta pe alţii care nu se bucură de aceleași privilegii.
Creștinii își pot folosi darurile și abilităţile pentru a ajuta cauza creștinilor persecutaţi – scriind scrisori de încurajare (există organizaţii, precum Martyrs for Christ care se ocupă de corespondenţa cu creștinii persecutaţi și care spun că impactul unei astfel de scrisori este semnificativ, asigurându-i pe cei care suferă de faptul că nu sunt singuri), crescând gradul de conștientizare al bisericilor cărora aparţin cu privire la nevoile creștinilor afectaţi de violenţă și donând bani organizaţiilor care se ocupă de creștinii persecutaţi. Organizaţia Open Doors, de exemplu, susţine prin lucrătorii săi care lucrează în secret – și asumându-și riscuri mari – în China 60.000 de creștini nord-coreeni, care primesc alimente, Biblii, instruire și alte forme de ajutor.
Rugăciunea consecventă pentru creștinii care suferă din cauza credinţei și ajutorarea lor practică reprezintă și un prilej bun de a analiza resorturile credinţei noastre, de a ne întreba ce am alege dacă creștinismul nostru ar fi transferat în spaţii unde acestea se plătește cu sânge. Și, de ce nu, o ocazie de a răspunde onest unei întrebări sfredelitoare: „Merită lucrurile pentru care trăiești preţul plătit pentru moartea lui Hristos?”.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
Post comments (0)