Planul lui Dumnezeu, mai bun decât al nostru

Atunci când Îi oferim lui Dumnezeu primul loc din viaţa noastră, ne dăm seama că El a umplut deja multe dintre golurile și nevoile noastre.

Fiecare generaţie a fost martoră la cel puţin o știre de ultimă oră care a făcut istorie. Unii se vor gândi la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, în timp ce persoanele chiar mai în vârstă și-ar aminti de atacul de la Pearl Harbor. Alţii vor menţiona căderea Zidului Berlinului și sfârșitul comunismului în Europa sau atacurile de la 11 septembrie 2002. Fără îndoială, generaţia actuală își va aminti de pandemia de coronavirus.

Fiecare dintre aceste evenimente și-a lăsat amprenta asupra martorilor săi, dar dezvoltarea tehnologiei a permis diseminarea rapidă a știrilor, augmentând intensitatea cu care acestea sunt receptate și trăite.

„Nu voi duce lipsă de nimic.”

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). „Nu voi duce lipsă de nimic” – iată o afirmaţie care nu lasă loc de interpretare. Dacă Domnul este Păstorul meu, nu voi mai avea nevoie de nimic. De absolut nimic.

M-am gândit adesea la acest verset. Și uneori m-am întrebat: dacă Biblia face o astfel de promisiune, de ce nu am primit acele lucruri pe care I le cer lui Dumnezeu de atâta timp? De ce nu obţin notele pentru care trudesc? De ce nu am resursele financiare de care am nevoie? De ce nu primesc răspunsurile după care tânjesc?

Există mai multe motive pentru care încă simţim că „ne lipsește ceva”. Unul dintre ele ar putea fi acela că nu ne lipsesc lucrurile despre care credem noi că ne lipsesc.

Cred că acest aspect merită subliniat: având în vedere modul în care este alcătuită natura noastră umană, există posibilitatea reală să credem că sunt lucruri care ne lipsesc, deși realitatea este alta. Trăim într-o societate de consum și este ușor să confundăm nevoile cu dorinţele pe care le avem. Desigur, nu exclud din prima categorie nevoile de bază ale vieţii sau rezolvarea problemelor de sănătate pe care le-am putea avea, pentru că Dumnezeu ne-a spus foarte clar că dorește să avem viaţă și sănătate din abundenţă.

Poate că ne-am rugat pentru anumite lucruri foarte mult timp. Dar este posibil ca aceste cereri să nu ţintească nevoi reale și nici lucruri pe care Dumnezeu le plănuiește pentru viaţa noastră. Sau poate că momentul pentru a primi ceea ce cerem nu a sosit încă. Cum am reacţiona dacă Dumnezeu ne-ar spune: „Nu, fiule (sau fiica mea)! Acum nu este momentul pentru întâlniri romantice. Concentrează-te pe învăţat, ia note bune și, în cele din urmă, vei găsi un partener de viaţă”? Sunt șanse destul de mari ca un astfel de mesaj să fie ignorat, mai ales dacă am întâlnit pe cineva care pare să satisfacă toate cerinţele noastre cu privire la un partener.

De asemenea, atunci când cerem (și primim) sfatul unui prieten bun, îl acceptăm bucuroși dacă este în acord cu interesele noastre. Pe de altă parte, dacă sfatul contravine ideilor sau planurilor noastre, tindem să ne îndoim de el sau să-l ignorăm, căutând o soluţie care se pliază mai bine pe preferinţele noastre.

Cum să afli planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta

Dumnezeu nu folosește telefonul pentru a vorbi cu noi și nici aplicaţia WhatsApp pentru a ne transmite sugestiile Sale, dar El ne oferă instrumente precum rugăciunea și studiul Bibliei, pe care le putem folosi pentru a înţelege planurile Sale pentru viaţa noastră. De asemenea, El folosește adesea oameni – pastori, lideri, consilieri, profesori – prin care ne îndrumă. Dumnezeu este dispus să ne ofere ce este mai bun, așa cum ne-a spus deja în Cuvântul Său: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

Dacă suntem convinși că ne lipsește un lucru, dar nu îl primim, atunci este timpul să ne oprim, să medităm la primul verset al Psalmului 23 și să ne rugăm pentru înţelepciune. Dacă revendicăm promisiunea din Iacov 1:5 („Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”), vom primi înţelepciunea de a înţelege și de a accepta că, foarte probabil, nu suntem lipsiţi de lucruri de care să avem cu adevărat nevoie. Atunci când rugăciunile noastre nu se vor mai concentra pe lucrurile de care ne credem lipsiţi, vom accepta adevărul că nu mai avem nevoie de nimic dacă Dumnezeu este totul. În acest fel, voinţa lui Dumnezeu pentru vieţile noastre și voinţa noastră încep să conveargă.

Nu este simplu să acceptăm acest proces de cufundare a voinţei noastre în voia Lui, mai ales dacă sănătatea sau viaţa noastră sunt în joc. Cu toate acestea, pe măsură ce stăm tot mai mult în prezenţa Lui, vom putea accepta cu seninătate chiar și un diagnostic descurajator. Reflectând la suferinţa și la moartea lui Hristos, vom ajunge să înţelegem că, până și în mijlocul durerii, Dumnezeu este la cârmă și poate transforma necazul într-o binecuvântare.

Poate fi dificil de înţeles că avem deja totul în Dumnezeu și că s-ar putea să nu mai avem nevoie de altceva. În realitate, suntem destul de reticenţi în a accepta planul lui Dumnezeu în locul planurilor pe care ni le-am croit noi înșine. Realitatea este că aceasta este o luptă continuă: să învăţăm să trăim fără ceea ce credem că am avea nevoie, acceptând ceea ce pregătește Dumnezeu pentru noi. Iisus ne îndeamnă să cerem, să căutăm și să batem la ușă (Matei 7:7-11), iar apostolul ne sfătuiește să „ne rugăm neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:7). Trebuie să ne sincronizăm mereu cu planurile lui Dumnezeu, pentru că dorinţele noastre pot contraveni uneori voinţei Lui, iar împlinirea lor ar putea să nu aducă binele la care visăm.

Citește și: Mulţumirea și lauda, ingredientele rugăciunii care ne schimbă

Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să renunţăm la a visa. Dumnezeu dorește ca noi să avem visuri și aspiraţii și să ne bucurăm de viaţă din belșug. Aceste aspiraţii trebuie să se subordoneze totuși unui scop mai înalt: acela de a fi în Hristos Isus. În înţelepciunea Sa, Dumnezeu știe ce ne va ajuta să ajungem pe acest drum.

Învăţând să acceptăm planul lui Dumnezeu

S-ar putea ca scopul pe care îl avem în minte atunci când ne rugăm să nu facă parte din planul lui Dumnezeu pentru noi sau poate că El nu intenţionează să ne ofere în acest moment ceea ce cerem. În timp ce așteptăm răspunsul lui Dumnezeu, provocarea este să acceptăm planul lui Dumnezeu, așa cum ni-L descoperă El, deoarece fiecare decizie pe care o luăm ne poate duce mai departe sau mai aproape de ceea ce a pregătit pentru viaţa noastră. Planul Lui este ca fiecare dintre noi să fie mântuit. Provocarea noastră este să găsim refugiu în El și să învăţăm să trăim prin harul Său.

Aceasta este, de fapt, promisiunea lui Dumnezeu: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). Harul lui Dumnezeu ar trebui să fie singurul care umple golurile pe care credem că le avem. Atunci când înţelegem că Dumnezeu trebuie să fie așezat pe primul loc, vom înţelege că El a umplu deja multe dintre golurile și nevoile noastre.

Atunci când analizăm locul pe care I-l acordăm în viaţa noastră, ar fi bine să răspundem la o serie de întrebări: Este Dumnezeu într-adevăr Păstorul meu? Îmi umple El viaţa? Trăiesc zilnic sub harul Său? Ascult în mod constant vocea Lui? Dacă încă nu simt că harul este de ajuns pentru mine, accept provocarea de a învăţa să trăiesc în el în fiecare zi? Mă poate ajuta această alegere să nu mai am sentimentul că lipsește ceva din viaţa mea?

Cea mai bună decizie este aceea de a ne sprijini pe Dumnezeu astăzi și în fiecare zi. După cum puncta cineva, „Îl vei avea pe Dumnezeu cu totul, atunci când El te avea cu totul”.[1] Cea mai mare provocare cu care ne confruntăm este aceea de a învăţa să fim răbdători atunci când Dumnezeu ne spune „așteaptă” sau „nu acum”. Nu ne va lipsi nimic atunci când inima noastră este predată Lui pe deplin.

Katherin Jara Cáceres este profesor de știinţe și chimie la Universitatea Mayor din Santiago, Chile. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.