Comunicare

Prăpastia dintre generații, o luptă pentru putere?

todayMay 31, 2022 3

Background
share close

Direct sau indirect, toţi ne lovim de sintagma „Pe vremea mea”, o expresie profund subiectivă, ce surprinde un fenomen profund universal: „prăpastia dintre generaţii”.

Indiferent de ţară și de context (istoric, social, cultural), fenomenul a existat dintotdeauna; ba chiar a îmbrăcat forma unor mișcări de masă cu impact major în domenii precum muzică, film și literatură (subcultura hippie).

Odată cu secolul XX, tinerii au început să se distanţeze fizic și aspiraţional de graniţele familiei extinse, iar după apariţia televiziunii și difuzarea primelor filme, prăpastia intergeneraţională s-a acutizat – a creat o ruptură aparent ireconciliabilă între „vechi” și „nou”.

Împărţite după criteriul anului nașterii, generaţiile reflectă mai mult decât simple intervale de timp, fiind expresia unor medii sociale, politice și culturale specifice.

Dacă până la această dată, tinerii își construiau existenţa în preajma casei și a mentalităţii părintești, schimbările intervenite ulterior, în special în perioada „Baby Boomers” (1946 – 1964), le-au permis acestora să își separe opiniile, credinţele și stilul de viaţă de cele ale predecesorilor tradiţionaliști.

Împărţite după criteriul anului nașterii, generaţiile reflectă mai mult decât simple intervale de timp, fiind expresia unor medii sociale, politice și culturale specifice.

Într-o prezentare online, psihologul Ana Niculăeș, specializat în Psihologie Educaţională și a Personalităţii, face următoarea descriere a generaţiilor de după 1965:

Generaţia X – cunoscută și sub numele de generaţia cu „cheia la gât” sau „generaţia MTV”, este formată din persoanele născute între anii 1965 și 1979. Sunt persoane care și-au trăit adolescenţa în perioada de expansiune a televiziunii, care încă citesc ziare, ascultă radio și se uită la televizor. Sunt pricepuţi când e vorba de tehnologie, căreia îi recunosc meritele, își petrec destul de mult timp pe mediile de socializare, dar sunt încă sceptici când vine vorba de transferuri financiare online.

Generaţia Y, cunoscută și sub numele de Millenials, este formată din adulţii zilelor noastre (1980 și 1994). Ei sunt cei care și-au petrecut cea mai mare parte a copilăriei și adolescenţei fără smartphone și social media (…), cei care au crescut în perioada de explozie a internetului și computerelor și au dezvoltat o relaţie de tip „love and hate” în ceea ce privește tehnologia. Sunt cei care apreciază autenticitatea, pun mai mare accent pe „experienţe”, de la concerte la evenimente sociale, până la preocupări sportive, iar experienţa de cumpărare a unui produs cântărește destul de mult în decizia finală.

Generaţia Z – iGeneration, Centannials sau „nativii digitali”, se referă la persoanele născute după 1995. Aproximativ 91% dintre cei care compun această generaţie au acces la smartphone și 90% dintre ei se uită zilnic pe YouTube. Pun accent pe salvarea planetei, tind sa adopte un stil de viaţă vegan și slow fashion. Sunt printre primii care au crescut cu social media și tehnologia mobilă – aceasta este principala caracteristică generală a acestei generaţii.

Nativii și imigranţii digitali

Influenţa tehnologiei pare a fi decisivă în ceea ce privește raportarea oamenilor la realitate. Din acest punct de vedere, societatea este divizată între două grupuri distincte, reprezentate de „Digital Natives” (cei născuţi în epoca digitală) și „Digital Immigrants” (cei care abia la vîrsta adultă descoperă noile tehnologii de comunicare).

Era Internetului face astfel ca prăpastia dintre generaţii să se manifeste inclusiv pe plan neurologic. Specialiștii atrag atenţia asupra faptului că nativii digitali pot suferi modificări ale structurilor neuronale, vizibile la nivelul comunicării și interacţiunilor sociale, și anticipează consecinţe nedorite asupra dezvoltării viitoare a creierului şi a comportamentului socio-afectiv.

A fi la un click distanţă de orice persoană, știre sau achiziţie, a accesa oricând și oriunde spaţiul virtual nu asigură, în mod necesar, o mai bună funcţionare în universul concret, real.

Contactul permanent cu informaţiile facilitate de mediul virtual, prelucrarea lor simultantă și nevoia de multitasking învaţă creierul să reacţioneze rapid la stimuli, într-un mod diferit faţă de cel impus de formele tradiţionale de învăţare, performanţă care aduce șidezavantaje; se consideră că persoanele născute în era digitalizării au carenţe determinate de ritmul alert de învăţare: o durată mai redusă a atenţiei, dificultăţi în a interpreta reacţiile emoţionale ale celor din jur și competenţe sociale scăzute.

Pe de altă parte, studiile publicate în „American Journal of Geriatric Psychiatry”, în urma cercetărilor efectuate de profesorul Gary Small de la Universitatea din Los Angeles, sugerează că utilizarea Internetului îmbogăţește activitatea din zonele cerebrale responsabile de luarea deciziilor și formarea raţionamentelor complexe. Rezultatele acestor studii completează tabloul descoperirilor similare, potrivit cărora expunerea la tehnologie îmbunătăţește memoria de lucru și capacitatea de învăţare perceptivă (element indispensabil pentru a ţine pasul cu lumea aflată într-o permanentă schimbare).

Dacă imigranţii digitali au avantajul de a fi mai metodici în procesul de învăţare și de a-și îndeplini corect sarcinile, nativii digitali pot jongla în același timp cu informaţii multiple, fiind mai pregătiţi să ia decizii rapide, de moment.

Viziunea asupra vieţii

Dincolo de diferenţele ce decurg din relaţia cu tehnologia, generaţiile se deosebesc și prin modul în care se raportează la realitatea înconjurătoare. Un studiu derulat de Pew Research Center (Washington, D.C) arată că 79% dintre participanţi consideră că există diferenţe majore între tineri și seniori atunci când vine vorba de viziunea asupra vieţii. Un procentaj similar (74%) a fost obţinut și în 1969, în urma unui sondaj realizat de Gallup.

Diferenţele raportate au în vedere următoarele aspecte:

  • Atitudinea faţă de oamenii aparţinând altor grupuri etnice/rasiale;
  • Valorile morale;
  • Credinţele religioase;
  • Respectul faţă de alţii;
  • Opiniile politice;
  • Etica muncii.

La locul de muncă, prăpastia dintre generaţii este o realitate deseori vizibilă fără o analiză prea amănunţită a mediului de lucru. Experţii în resurse umane din ţara noastră pun pe seama regimului comunist comportamentul celor formaţi profesional înainte de ’89, receptivi la ordinele șefilor, riguroși și obedienţi, care văd în muncă o datorie fundamentală a omului. Spre deosebire de ei, tinerii cultivă libertatea de exprimare în viaţa privată, dar și personală, militează pentru respectarea drepturilor avute în calitate de angajaţi și sunt mai flexibili în ceea ce privește mobilitatea forţei de muncă.

Prăpastia dintre generaţii și conflictul între vechi” și „nou”

Nu se poate vorbi despre prăpastia dintre generaţii fără a invoca, simultan, conflictele interpuse între cele două tabere ca urmare a faptului de a aparţine unor vremuri distincte; de a trăi într-o societate dinamică, cu modele culturale care oferă anumite repere părinţilor, în timp ce copiilor le dictează că aceleași repere sunt retrograde, demne de ocolit.

O privire superficială și simplistă asupra situaţiei, afirmă psihologul Virgil Rîcu, ar duce la următoarea explicaţie: conflictul între generaţii este conflictul între vechi și nou, între atașamentul pentru păstrarea tradiţiilor, pe de o parte, și deschiderea la schimbare, la nou, pe de altă parte, între frica de viitor și încrederea în viitor. Părinţii tind uneori să ignore că propriile idei despre lume și viaţă necesită o reîmprospătare, iar tinerii cad în capcana filosofiei care promite că tot ce este nou este, în mod automat, și de bun augur.

Conflictul intergeneraţional reflectă nevoia adolescenţilor de a fi acceptaţi, eliberaţi de presiunea încadrării în normele consacrate, și nevoia adulţilor de a-și folosi toate armele pentru a le asigura copiilor o bază solidă în viaţă.

Privit în profunzime, s-ar putea spune că acest conflict între generaţii trădează un conflict de putere, o luptă între dorinţa părintelui de a fi privit ca o autoritatede necontestat și ţelul copilului de a-și câștiga independenţa. Tocmai de aceea, punctul său culminant se manifestă în perioada adolescenţei, când copiii încearcă să-și definească propriul sistem de valori, să îl expună și să-l apere, fieși cu preţul opoziţiei faţă de adulţii din jur.

Acesta este contextul în care izbucnește rebeliunea copilului, lupta lui pentru libertate și înfruntarea unei mentalităţi diferite, procese din care reies dificultăţile de relaţionare, barierele în comunicare și distanţarea emoţională pe care nici părinţii, nici copiii, nu și-o doresc în mod real.

Te-ar putea interesa și: Pot părinţii să își motiveze copiii?

 

pot-parintii-sa-isi-motiveze-copiii_exp

„Toate acestea au la bază emoţii negative pe care le trăiesc atât părinţii, cât şi copiii: tristeţea, însingurarea, neputinţa, frica de eşec, deznădejdea, furia“, punctează psihoterapeutul Mihaela Nicolaev. Dar situaţia este una paradoxală, deoarece conflictul intergeneraţional reflectă două nevoi absolut legitime: nevoia adolescenţilor de a fi acceptaţi, eliberaţi de presiunea încadrării în normele consacrate, și nevoia adulţilor de a-și folosi toate armele (inclusiv coerciţia și intimidiarea) pentru a le asigura copiilor o bază solidă în viaţă.

Puntea intergeneraţională

Plecând de la faptul că experienţele, oportunităţile și mediul de dezvoltare al generaţiilor aflate în contradicţie au rădăcini diferite, un prim pas în tratarea conflictelor constă în recunoașterea faptului că resursele adulţilor sunt insuficiente pentru a înţelege în totalitate „noul” și tânăra generaţie.

Un al doilea pas ar fi ca părinţii care nu au ajuns încă în acest punct să înlocuiască pretenţia de a fi ascultaţi „orbește” de către copii cu strategii întemeiate pe identificarea și respectarea nevoilor lor; să deprindă abilităţi noi în ceea ce privește comunicarea, chiar dacă nu au fost educaţi în spiritul libertăţii de exprimare.Doar comunicarea poate construi așa-numita ”punte intergeneraţională” necesară rezolvării conflictelor.

O altă condiţie importantă pentru evitarea conflictului este atingerea acelui grad de maturitate care le permite adulţilor să nu își împovăreze copiii cu sarcina îndeplinirii propriilor planuri nerealizate.

Nu puţini sunt părinţii care proiectează asupra celor mici visurile și aspiraţiile lor latente, fiind imuni la ceea ce își doresc cu adevărat copiii, neglijenţi în a le observa aptitudinile și competenţele reale. Când, însă, așteptările sunt distincte, adulţii nu trebuie să forţeze copiii, adolescenţii, tinerii, să urmeze o cale pe care aceștia nu se regăsesc.

Conflictele scad în frecvenţă și atunci când adulţii învaţă să acorde necondiţionat sprijin tinerei generaţii. Copiii care știu că își pot consulta părinţii fără a primi în schimb critică, reproșuri și dezaprobare, sunt mult mai deschiși în a le comunica acestora ideile, sentimentele și proiectele lor. Implicaţi într-o relaţie de cooperare cu membrii familiei, tinerii își pot înţelege și folosi mai bine propriul potenţial. Nici ei însă nu sunt scutiţi de a face dovada responsabilităţii lor. Este nevoie ca, prin alegeri și comportament, să exprime o doză suficientă de maturitate cât să câștige, în timp, încrederea celor din jur.

În plus, ciocnirile” dintre generaţii pot fi constructive dacă sunt privite astfel. Gestionate cu răbdare și curaj, conflictele ivite între cei mai tineri și cei mai vârstnici dintre noi pot duce la descoperirea unor resurse personale greu de accesat, pot aprofunda legăturile dintre oameni, ne pot ajuta să înţelegem mai bine trecutul și viitorul, cu suita tuturor necunoscutelor lor.

Genia Ruscu are o diplomă de master în consiliere în domeniul asistenţei sociale.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Genia Ruscu

Rate it

Previous post

Top

Cum afectează copiii pierderea unui părinte

E greu de spus dacă există o vârstă potrivită pentru a face faţă morţii unui părinte, dar pierderea unui părinte în perioada copilăriei și adolescenţei poate avea efecte devastatoare asupra bunăstării fizice și psihice, care se pot prelungi chiar și în anii maturităţii. „Mă gândesc ce straniu este că ni s-a întâmplat asta nouă – să pierdem una dintre cele mai importante persoane din viaţa noastră”, îi spune Yaren prietenei […]

todayMay 30, 2022

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%