Top

Redescoperind gloria Sabatului

todayFebruary 4, 2023 1

Background
share close

Tema centrală a cărţii lui Jo Ann Davidson este sugerată de însuși titlul cărţii: Redescoperind gloria Sabatului.

În timp ce se ocupă de mai multe probleme legate de Sabat, inclusiv de experienţa mântuirii, Davidson prezintă un studiu impresionant al Bibliei și al istoriei bisericii, care indică faptul că de-a lungul istoriei, Sabatul biblic a fost întotdeauna predicat, păstrat, distorsionat și restaurat. El nu a dispărut însă niciodată: rămâne pentru totdeauna un dar binecuvântat oferit oamenilor. Iisus Însuși a declarat: „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27).

În introducerea cărţii, Jo Ann Davidson arată că învăţătura biblică despre Sabat este una cu o relevanţă majoră, care se concentrează asupra lui Iisus, care Se proclamă „Domn (…) al Sabatului” (Matei 12:8). De asemenea, autoarea insistă asupra faptului că Sabatul nu a fost vreodată destinat să fie o povară, ci mai degrabă o încântare.

Primele două capitole ale cărţii oferă un studiu comprimat al Sabatului, indicând faptul că acest subiect impregnează Vechiul Testament. În primul capitol, autoarea scrie despre Sabat ca dar al lui Dumnezeu pentru Adam și Eva. Un dar făcut chiar la creaţiune, mai înainte ca ei să păcătuiască și chiar mai înainte ca părinţii noștri să fi lucrat o singură zi. Este limpede că prima pereche de pe Pământ nu a păzit Sabatul pentru a câștiga mântuirea. Prin urmare, nimănui nu i se cere să păzească Sabatul pentru a primi har.

Dumnezeu a pus deoparte a șaptea zi a săptămânii, destinând-o părtășiei cu oamenii. Respectarea Sabatului urmărește să crească fiinţele umane în bunătatea, sfinţenie și bucurie și să le ofere privilegiul de a se închina înaintea Celui pe care au învăţat să-L cunoască.

Al doilea capitol reprezintă o incursiune în istoria Sabatului, urmărind pervertirea și restaurarea zilei de închinare din perioada care a urmat morţii lui Moise și până în vremea lui Maleahi. Această secţiune subliniază că Sabatul este un prilej de continuă amintire a faptului că există un Dumnezeu Creator care iubește și susţine ceea ce a creat. Prin urmare, păzirea Sabatului ar trebui să inspire un simţ de responsabilitate și o grijă plină de iubire pentru ceilalţi, construind o comunitate care se bucură de Dumnezeu și de ziua Lui de închinare.

Următoarele patru capitole continuă să analizeze istoria Sabatului în istorie, arătând că acesta nu și-a pierdut niciodată semnificaţia din perioada intertestamentală până în vremurile noastre. Această secţiune investighează, de asemenea, modul în care liderii evrei din epoca intertestamentale au creat reguli și reglementări pentru protejarea și respectarea corectă a Sabatului în fiecare situaţie. O astfel de schemă a introdus adesea conceptul că respectarea Sabatului este esenţială pentru experienţa mântuirii. Într-adevăr, respectarea Sabatului a crescut într-un jug spiritual și moral complex, care l-a făcut pe Dumnezeu Dătătorul de Lege un tiran, iar ascultarea de legea Sa a devenit o chestiune de conformitate exterioară care a minimizat relaţia inimii cu Dumnezeu. O astfel de întoarcere a Sabatului de la prioritatea dată de Dumnezeu de a trăi sfânt către un jug uman a ruinat gloria Sabatului. La vremea Lui, Isus a respins această atitudine. El s-a străduit să restaureze Sabatul în adevărata lui glorie, demonstrând că a fost o zi a vindecării și a restaurării. Adepţii săi continuă să dea mărturie la această iniţiativă revoluţionară.

Capitolul final reiterează că Sabatul, la fel ca mântuirea, este un dar al harului divin; respectarea ei este mai mult decât împlinirea unei porunci; este o reamintire perpetuă a originii noastre și a dependenţei noastre de Dumnezeu. Sabatul este darul lui Dumnezeu de a promova relaţia umană cu Dumnezeu și de a ajuta la creșterea oamenilor după asemănarea Lui.

Autorul ar trebui să fie lăudat pentru că a pus în faţa lumii creștine caracterul sacral și relevanţa veșnică a Sabatului într-un moment în care atitudinile negative faţă de caracterul sacral al Sabatului par să minimizeze importanţa poruncii lui Dumnezeu de „a-l ţine” (Deuteronom 5: 12). După cum se încheie cartea, a șaptea zi a săptămânii ar trebui windows 10 considerată „ziua de naștere a lumii” în timpul căreia ne putem sărbători cu bucurie și „ne dorim unul altuia La mulţi ani!” (pag. 223)

Paluku Mwendambio (doctorat, Institutul Adventist Internaţional de Studii Avansate, Filipine) este profesor de Vechiul Testament și rector al Universităţii Adventiste din Goma, Goma, Republica Democrată Congo.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

Libertate religioasă

Ultimul apel la trezire

Îmi amintesc de o seară petrecută cu ani în urmă în Robertson, orașul meu natal din New South Wales, Australia. Era o seară umedă, cu ceaţă și, în timp ce mă apropiam de vârful unui deal, am observat o formă cenușie care se apropia rapid. Din senin, o voce mi-a spus: „Virează la dreapta, chiar acum!” Surprins, am făcut ce mi s-a spus și, în timp viram cu 80 km/oră, […]

todayFebruary 4, 2023

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/