Prietenie

Regina micilor plăceri vinovate ale vieţii

todayApril 4, 2021 3

Background
share close

„Ai auzit ce a făcut?… , „Ghici ce am aflat despre noul nostru coleg!“ Și totuși, persoana care râde zgomotos și încearcă să capteze atenţia celor din jur prin informaţiile pe care le are nu este atât de fericită precum pare

Se spune că, într-o zi, renumitul filozof Socrate ar fi fost vizitat de o cunoștinţă care dorea să îi comunice ceea ce a auzit despre un prieten de-al său. Înainte de a asculta ceea ce urma să îi spună interlocutorul, Socrate a vrut să aplice testul Filtrului Triplu, și anume: Filtrul Adevărului (care să indice cât de adevărată era informaţia deţinută despre prietenul său), Filtrul Bunătăţii (care să arate dacă informaţia conţinea ceva bun despre prietenul său) și Filtrul Utilităţii (prin care urmărea să vadă dacă informaţia avea să îi fie utilă). Când informaţiile nu au putut trece de cele trei filtre, Socrate a conchis: Atunci de ce trebuie să îmi mai spui?

De ce bârfesc oamenii?

Surprinzător sau nu, astăzi, adesea, bârfa nu este considerată o chestiune de slăbiciune sau de mediocritate. Persoanele care bârfesc par puternice, populare, interesante și stăpâne pe situaţie. Chiar dacă o bârfă se dovedește a fi falsă, ea este atrăgătoare iniţial prin implicaţiile pe care le are.

Psihologii explică manifestările bârfei, în primul rând, pe considerentul unei nevoi psihologice. Faptul că oamenii sunt învăţaţi de mici să nu se manifeste negativ faţă de persoanele cu care interacţionează (să îi bată, să îi împingă, să îi invidieze etc.), spun psihologii, duce la dezvoltarea unor comportamente compensatorii precum bârfa.

Astfel, bârfa ar fi instrumentul prin care se eliberează tensiunea pe care individul o acumulează de-a lungul timpului în interior.

Alţi specialiști sunt de părere că oamenii bârfesc din dorinţa de fi observaţi, de a atrage atenţia asupra propriei persoane. O întrebare precum „Ai văzut ce a făcut persoana X? Nu este în stare să facă ceva cum trebuie“, formulată după ce au fost enumerate în prealabil defectele persoanei puse în discuţie, poate însemna, de fapt: „Ai văzut ce a făcut persoana X? Nu se poate compara cu mine, eu fac totul cum trebuie, pe când ea nu este demnă să fie luată în seamă!

În al treilea rând, comportamentul de bârfă este iniţiat și în cazul lipsei de încredere în propria persoană (cum este cazul geloziei, spre exemplu). Când nu sunt apreciaţi sau se consideră inferiori altora, oamenii încep să bârfească pentru a se simţi mai bine cu propria persoană.

Anxietatea datorată schimbării mediului este o a patra cauză considerată de psihologi ca declanșatoare a comportamentului de bârfă. Nou-veniţii într-un grup bârfesc din dorinţa de a fi acceptaţi și integraţi în colectivul respectiv. În acest caz, bârfa devine instrument de colectare a informaţiilor. Există persoane care sunt pregătite să își sacrifice principiile pentru a obţine acceptarea celorlalţi.

Se pare, totuși, că ar exista și o cauză pozitivă a bârfei. Uneori, bârfa se naște din altruism, și nu din dorinţa de a distruge reputaţia altora.

Când bârfa are la bază îngrijorarea pentru ceilalţi, se ajunge, în final, la rezultate pozitive, crede psihologul social Matthew Feinberg[1].

Într-unul din studiile întreprinse alături de colaboratorii săi a constatat că persoanele care observau că altele sunt înșelate acuzau schimbări ale tensiunii arteriale și se simţeau frustrate până când nu anunţau victimele că ceilalţi trișează. Din această perspectivă, autorii sunt de părere că această formă de bârfă are la bază o dorinţă sinceră de a îi ajuta pe ceilalţi. Mai mult decât atât, au observat că persoanele generoase tind, în general, să se angajeze într-o astfel de formă a bârfei.

Cercetătorii britanici de la Social Issues Research Center au alcătuit un profil psihologic al bârfitorului, care reunește cele mai comune trăsături ale acestuia. Printre „calităţile“ indicate se regăsesc: invidia, temperamentul vulcanic (dorinţa de a fi mereu în centrul atenţiei) și resursele scăzute (sănătate, educaţie, resurse materiale și resurse intelectuale).

Efectele bârfei

Paradoxal, studii recente (de psihologie, de psihologie socială, de antropologie) atribuie bârfei o serie de beneficii. Printre acestea se numără creșterea secreţiei de progesteron în organismul unei femei care bârfește (progesteronul este un hormon care induce starea de bine, reducând anxietatea şi stresul)[2], scăderea stresului și promovarea comportamentelor pozitive[3]. Potrivit unui studiu realizat pentru revista Personal Relationships de profesoara Jennifer Bosson[4] de la Universitatea Tampa, Florida, bârfa te ajută să relaţionezi cu necunoscuţii, întărește legăturile cu prietenii, fiind considerată liant social. S-ar putea înţelege, deci, că bârfa este un comportament demn de îmbrăţișat, date fiind efectele pozitive pe care le implică. Mai mult decât atât, după cum evidenţiază unele studii din domeniul psihologiei, neparticiparea la bârfă în cadrul serviciului este sancţionată negativ de indivizi, fiind considerată un deserviciu adus carierei[5].

Adevărul este că, deși iniţial poate oferi senzaţia de stăpânire a situaţiei, în esenţă bârfa corupe individul, scoţând la lumină trăsăturile negative ale acestuia și accentuând, în cele din urmă, slăbiciunile.

Astfel, persoanele care bârfesc ajung să fie mereu nemulţumite de diferite aspecte ale vieţii lor, însă nu fac nimic constructiv pentru a remedia problemele.

În plus, ceea ce se trece de multe ori cu vederea este faptul că, de obicei, bârfa are mai multă greutate decât realitatea. Acest fapt a fost demonstrat prin studiul realizat de echipa condusă de Ralf Sommerfeld[6] de la prestigiosul Max Planck Institute din Germania. Puși în situaţia de a-și forma o părere despre un individ anume, 44% dintre participanţii la studiu (un grup de 126 studenţi) și-au schimbat părerea despre acesta sub influenţa bârfei, chiar și atunci când cele auzite intrau în contradicţie cu ceea ce văzuseră cu proprii ochi.

Mass-media și mecanismele de susţinere a bârfei

Se poate constata cu stupoare cum comportamentul de bârfă este susţinut chiar și de publicaţiile serioase care lasă să se strecoare în josul câte unei pagini o bârfă despre celebrităţi din cinematografie, sport etc. Același lucru este valabil și în cadrul anumitor emisiuni de televiziune specializate în prezentarea cancanurilor din viaţa diferitelor vedete. Scopul? Oferirea sentimentului că se poate pătrunde în culisele unei lumi inaccesibile. Așa cum evidenţia și psihologul social Laurent Begue: „a detesta în grup este o formă puternică de a împărţi pozitivul”.

Argumente precum cel al necesităţii rating-ului în cazul televiziunilor, al opţiunii de a schimba postul atunci când anumite lucruri nu sunt pe gustul nostru sau acela al nevoii de a prezenta faptele așa cum au loc în realitatea cotidiană nu ar trebui să fie mulţumitoare pentru public.

Obiceiuri toxice de care e bine să te eliberezi

Citește și: Obiceiuri toxice de care e bine să te eliberezi

Oamenii trebuie să fie conștienţi că aleg deliberat să se uite la ceea ce li se arată, motivând aceasta prin lipsa de opţiuni. Cu toate că realitatea care ne înconjoară este, de cele mai multe ori, dură, nu suntem obligaţi și nici nu este necesar să ne expunem constant la ce are ea mai rău de oferit. Pauzele pot fi vindecătoare și, în plus, sunt și o sursă de echilibru. Lumea nu este cum se vede doar la știrile de la ora cinci sau în reality show-uri. Ar trebui să fim îngrijoraţi de „hrana“ care ni se oferă până la intoxicare, pentru că de maniera în care filtrăm informaţiile depinde și ce alegeri vom face în viitor, indiferent de domeniul în care vor fi luate aceste decizii.

Bârfa – promotor al relaţiilor sociale?

Bârfă prosocială este o categorie specială, considerată, după cum evidenţiau Matthew Feinberg și colaboratorii săi[7], un instrument important în relaţiile sociale. Bârfa prosocială include semnalarea unor acte nedrepte, precum avertizarea celorlalţi privind existenţa unor indivizi dispuși să se comporte duplicitar, dar și evidenţierea rezultatelor pozitive obţinute de alte persoane, evidenţierea corectitudinii și a comportamentelor de cooperare de care acestea dau dovadă. Ca reacţie la bârfa prosocială, s-a constatat că persoanele mai puţin prosociale tind să devină cooperante, ba chiar generoase, pentru a-și asigura o imagine bună în faţa celorlalţi.

Ipotezele testate care afirmă efectele pozitive ale bârfei prosociale[8] vizează: 1. Frustrarea. A fi martor la un act antisocial conduce la trăirea unor emoţii negative, mai ales în rândul persoanelor prosociale, care vor iniţia bârfa prosocială; 2. Ajutorul acordat celorlalţi. Motivaţia principală în cazul bârfei prosociale este oferirea ajutorului; 3. Sentimentul de eliberare. Bârfa prosocială conduce la scăderea emoţiilor negative și la starea de eliberare, odată ce ajutorul a fost acordat; 4. Prevenirea comportamentelor egoiste. Bârfa prosocială ajută la rezolvarea dilemelor sociale prin prevenirea comportamentelor egoiste și de exploatare a celorlalţi.

Unde înclină balanţa?

Cazul bârfei prosociale, considerată benefică prin controlul exercitat asupra comportamentelor sociale, lasă cel puţin două aspecte importante nelămurite: 1. Motivaţia bârfei este altruistă (ajutarea celorlalţi) sau urmărește doar reducerea tensiunii negative a individului care asistă la un act nedrept (aspect în esenţă egoist, centrat pe propria persoană)? 2. Bârfa prosocială este întotdeauna adevărată? Iniţiativa de a demasca anumite persoane nu garantează că informaţiile oferite sunt corecte și nu intenţionat prezentate într-o manieră înșelătoare. Explicaţiile știinţifice cu privire la beneficiile bârfei nu includ, de cele mai multe ori, menţiuni privind corectitudinea comportamentului, esenţială în raportarea la ceilalţi.

În ansamblu, bârfa este mai degrabă un eșec al afirmării de sine.

În ansamblu, bârfa este mai degrabă un eșec al afirmării de sine. În momentul în care stima de sine este scăzută, oamenii tind să se compare cu ceilalţi și să îi denigreze. Se bârfește pentru a se comunica angoasele, pentru a se solicita simpatia celuilalt, ajutorul, pentru a vorbi de bine, indirect, despre propria persoană și despre cel care ascultă (complicele). Pentru plăcerea de a trezi curiozitatea, de a monopoliza spaţiul de discuţie, de a semnaliza că sunt deţinute informaţii importante.

Deși întreţinută prin diferite mijloace și medii, bârfa poate fi evitată. Calea este simplă: înainte de a fi transmisă, informaţia trebuie supusă unei analize a corectitudinii, a bunătăţii și a utilităţii. Dacă nu poate trece perfect de aceste 3 filtre, atunci trebuie abandonată.

Footnotes
[1]„M. Feinberg et al., «The virtues of gossip: Reputational information sharing as prosocial behavior», Journal of Personality and Social Psychology, mai 2012, vol. 102(5), pp. 1015-1030”.
[2]„Rick Nauert, „When Gossip Does You Good“, http://psychcentral.com/news/2009/06/03/when-gossip-does-you-good/6276.html, 08.03.2013”.
[3]„Matthew Feinberg et al., „The virtues of gossip: Reputational information sharing as prosocial behavior“, Journal of Personality and Social Psychology, mai 2012, vol. 102(5), p. 1015-1030”.
[4]„Jennifer Bosson, „Interpersonal chemistry through negativity: Bonding by sharing negative attitudes about others“, Personal Relationships, iunie 2006, vol. 13, p. 135-150”.
[5]„Giuseppe LaBianca, „Defend Your Research: It’s Not «Unprofessional» to Gossip at Work“, Harvard Bussiness Review, http://hbr.org/2010/09/defend-your-research-its-not-unprofessional-to-gossip-at-work”.
[6]„R.D. Sommerfeld et al., „Multiple gossip statements and their effect on reputation and trustworthiness“, Proceedings of the Royal Society, 2008”.
[7], „Matthew Feinberg et al., „The virtues of gossip: Reputational information sharing as prosocial behavior“, Journal of Personality and Social Psychology, mai 2012, vol. 102(5), p. 1015-1030”.
[8]„propuse de Feinberg și colaboratorii săi”.

„M. Feinberg et al., «The virtues of gossip: Reputational information sharing as prosocial behavior», Journal of Personality and Social Psychology, mai 2012, vol. 102(5), pp. 1015-1030”.
„Rick Nauert, „When Gossip Does You Good“, http://psychcentral.com/news/2009/06/03/when-gossip-does-you-good/6276.html, 08.03.2013”.
„Matthew Feinberg et al., „The virtues of gossip: Reputational information sharing as prosocial behavior“, Journal of Personality and Social Psychology, mai 2012, vol. 102(5), p. 1015-1030”.
„Jennifer Bosson, „Interpersonal chemistry through negativity: Bonding by sharing negative attitudes about others“, Personal Relationships, iunie 2006, vol. 13, p. 135-150”.
„Giuseppe LaBianca, „Defend Your Research: It’s Not «Unprofessional» to Gossip at Work“, Harvard Bussiness Review, http://hbr.org/2010/09/defend-your-research-its-not-unprofessional-to-gossip-at-work”.
„R.D. Sommerfeld et al., „Multiple gossip statements and their effect on reputation and trustworthiness“, Proceedings of the Royal Society, 2008”.
„propuse de Feinberg și colaboratorii săi”.

The post Regina micilor plăceri vinovate ale vieţii first appeared on Semnele timpului.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Irina Cristescu

Rate it

Previous post

Anunțuri

Femei Puternice LIVE: Cum să devin o femeie puternică?

Majoritatea campaniilor la care suntem invitați să participăm au în spatele lor o agendă atent formulată. Această agendă urmărește să obțină sprijinul populației, în vederea vreunui concept sau a unei persoane. Când auzim cuvântul campanie, asocierea imediată este politică sau socială. În contrast, organizatorii campaniei #Femeiputernice, Fundația Clinica Provita, Newlife Betel, Asociația Părinților copiilor cu Sindrom Down și 40 de zile pentru viață, și-au propus să sprijine femeile obișnuite în lupta lor pentru viață. Scoțând la iveală istoriile, poveștile și […]

todayApril 4, 2021 5

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%