Relaţii pentru o viaţă fericită

Ea este o pensionară care locuiește vizavi de mine, însă rareori ne întâlnim. Ani la rând a stat în casă din cauza numeroaselor probleme grave de sănătate cu care se lupta.

Soţul ei a avut în permanenţă grijă de ea, asigurându-se că se simte cât se poate de confortabil și că își ia tratamentul de care avea nevoie. Era suplu, în formă și puternic. Dar acum se luptă la rândul lui cu un cancer. Unul deosebit de agresiv.

Spre surprinderea mea, zilele trecute m-am întâlnit cu doamna. Ieșise să ia corespondenţa. La fel și eu. Când ne-am întâlnit lângă cutiile poștale, am legat o conversaţie:

— Viaţa nu e ușoară azi, am spus, cu intonaţia undeva la mijloc între o afirmaţie și o întrebare.

— Nu, mi-a răspuns ea. Viaţa s-a înrăutăţit: acum eu sunt mai în putere dintre noi doi, a admis ea.

Nu e o persoană căreia să-i placă să facă conversaţie, așa că a pornit-o înapoi spre casă. Ajunsă la jumătatea străzii, s-a oprit să mai spună ceva. Sprijinindu-se pe cârja ei, s-a întors către mine și mi-a spus:

— Chiar și în cele mai grele momente, eu și soţul meu găsim întotdeauna momente de bucurie.

Vorbele ei m-au făcut să mă gândesc la semnificaţia fericirii și la ce-i face pe oameni să fie fericiţi.

Pentru mulţi, fericirea este o calitate a vieţii care le scapă. Este ca fuga după baza curcubeului. Este întotdeauna în altă parte. Indiferent unde o caută sau ce încearcă pentru a o găsi, fericirea nu pare să fie la îndemână, în timp ce alţii, cum e vecina mea în vârstă, pot avea bucurie și fericire chiar și în cele mai negre momente ale vieţii. Cum așa? Care e secretul?

Fericirea scapă încercării de a o defini

Vom ajunge și acolo. Dar mai întâi să încercăm să dăm câteva definiţii ale fericirii. Nu e un lucru facil. Chiar și să încerci să definești fericirea e greu. Nu există o definiţie standard.

Primul lucru care ne vine în minte când ni se cere să dăm o definiţie a fericirii este probabil că aceasta este un sentiment. Un sentiment de bucurie sau plăcere, care face cu siguranţă parte din fericire, deoarece ea are de-a face întru totul cu emoţiile. Recunoaștem implicit că fericirea nu are aproape nimic în comun cu datele reci ale existenţei. Nu există un instrument exact cu care să poată fi măsurată fericirea.

La o competiţie de atletism, folosim un cronometru pentru a măsura cât de repede aleargă concurenţii. Recordul mondial al lui Usain Bolt, de 9,58 secunde la cursa de 100 de metri, este standardul obiectiv pe care fiecare alergător se străduiește din greu să îl doboare. Recordul nu are nimic de-a face cu sentimentele, chiar dacă un alergător care va reuși să-l doboare va simţi o explozie de bucurie și fericire. Timpul măsurat este un fapt incontestabil și obiectiv, dar nivelul de bucurie și satisfacţie al atletului după o cursă poate fi foarte diferit.

Am văzut atleţi foarte dezamăgiţi și nefericiţi că au ieșit pe locul al doilea, deși timpul scos era, obiectiv vorbind, fantastic; am văzut atleţi care au terminat cursa pe locul al șaselea și erau fericiţi pentru că stabiliseră un record personal. Într-o arenă sportivă lucrurile măsurabile obiectiv nu sunt un indiciu al nivelului de fericire.

Bogăţia este o altă zonă în care măsurătorile obiective nu indică nivelul de fericire.

O persoană cu bunuri de milioane de euro se poate simţi mai puţin fericită decât o persoană care trăiește într-o cocioabă, dar se simte bucuroasă și mulţumită pentru că e înconjurată de o familie iubitoare și se bucură de respectul oamenilor din sat. Banii nu sunt un indicator sigur al fericirii.

Fericirea este strâns legată de satisfacţie, însă nu există un mod obiectiv de a măsura satisfacţia în viaţă. Este o experienţă subiectivă.

Cercetări în domeniul fericirii

În ciuda absenţei unei modalităţi obiective de a măsura fericirea, se realizează numeroase studii știinţifice despre fericire la nivel global. În anii ’70, în Bhutan a început să se vorbească despre conceptul de Fericire Naţională Brută (FNB), recunoscându-se că sunt și alţi parametri în joc pe lângă Produsul Intern Brut (PIB), care era un indicator important în stabilirea calităţii vieţii cetăţenilor. Din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg adevărul care rezidă în înţelepciunea veche de secole și anume că o viaţă fericită nu este definită de abundenţă (Luca 12:15).

Alte ţări au preluat la rândul lor ideea de Fericire Naţională Brută, iar începând cu 2012 Naţiunile Unite publică Raportul Fericirii Globale (World Happiness Report). Anul 2022 marchează a zecea aniversare a acestui raport, iar mesajul lui este întreit: adevărata măsură a progresului este fericirea oamenilor; fericirea poate fi măsurată și în prezent știm multe despre ce anume o produce.

Populaţia lumii experimentează de două ori mai multe emoţii pozitive decât emoţii negative. Aceasta este una dintre concluziile Raportului Fericirii Globale pe anul 2022. Încrederea în instituţiile publice este un factor-cheie al fericirii, se afirmă în raport, care notează rezultatele raportului din 2020, în care cercetătorii „au descoperit că persoanele cu niveluri mari de încredere socială și instituţională erau mai fericite decât cele care trăiau în medii cu mai puţină încredere și mai puţin demne de încredere”.

Unul dintre parametrii folosiţi în Raportul Fericirii Globale este frecvenţa cu care oamenii se implică în ajutorarea semenilor sau în acte de donaţie către diverse fundaţii de caritate. În anii 2020 și 2021, marcaţi de pandemia de Covid-19, procentul celor care au ajutat un străin a crescut cu 6,8% și, respectiv, 13,5% în comparaţie cu valorile din anii 2017–2019.

Institutul pentru Cercetarea Fericirii (Happiness Research Institute), un grup independent de experţi cu sediul în Danemarca, lucrează pentru a informa factorii decizionali cu privire la cauzele și efectele fericirii umane. În 2021, Consiliul Nordic al Miniștrilor (Nordic Council of Ministers) a împuternicit Institutul pentru Cercetarea Fericirii să publice un raport despre fericirea umană intitulat „Towards a Nordic Wellbeing Economy” („Către o economie nordică a bunăstării”), menit să ajute politicienii în acţiunile lor de îmbunătăţire a nivelului de fericire și de bunăstare al cetăţenilor.

Toate ţările nordice se plasează în rândul primelor zece ţări în Raportul Fericirii Globale pe anul 2022. Este evident că decidenţii politici sunt foarte atenţi la modul în care legislaţia și iniţiativele publice contribuie la fericirea populaţiei.

Cercetările la nivel naţional privind fericirea populaţiei au devenit atât de importante, încât Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a stabilit un „Cadru pentru Măsurarea Bunăstării și a Progresului”.

Fericirea personală

Fericirea nu depinde de condiţiile fizice din jurul nostru, ci depinde mult mai mult de modul în care ne vedem pe noi înșine, de atitudinea noastră faţă de viaţă.

Mulţumirea. Cu câţiva ani în urmă, am locuit pentru o săptămână într-o căsuţă aflată chiar pe plajă, pe coasta vestică a Zanzibarului. Cei mai mulţi dintre localnici erau săraci, după standardele europene. Însă, erau mulţumiţi. Nu aveau multe, dar aveau ce le trebuia. Oceanul le dădea pește, iar pomii le dădeau fructe. Duceau vieţi fericite. Cu siguranţă că asta avea de-a face cu atitudinea lor.

Recunoștinţa este o atitudine care ne ajută să fim bucuroși și fericiţi. Fii atent la toate persoanele iubitoare din viaţa ta și la lucrurile pozitive pe care le trăiești! Fii conștient de lucrurile pentru care ar trebui să fii recunoscător! Biblia leagă adesea fericirea de recunoștinţă. Psalmul 9 este un astfel de exemplu: „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt” (Psalmii 9:1,2).

Pacea. Dacă ești în permanenţă în conflict cu ceilalţi, trebuie să găsești modalităţi de a trăi în pace cu cei din jur, fie că sunt membri ai familiei, vecini sau colegi. O viaţă de conflict continuu te va împiedica să te bucuri de adevărata fericire. Te concentrezi prea mult pe drepturile și nevoile proprii și nu poţi să privești lucrurile și din perspectiva celorlalţi? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci acesta este un domeniu important în care trebuie să depui eforturi pentru a îmbunătăţi lucrurile. Părerile și dorinţele tale nu sunt neapărat corecte sau cele mai bune, chiar dacă ai convingeri puternice.

Relaţiile. Studiul Harvard al Dezvoltării Adulţilor (Harvard Study of Adult Development) este probabil cel mai îndelungat studiu al vieţii adulte făcut vreodată. Acum cercetătorii demarează un studiu pe a doua generaţie a cohortei iniţiale. Studiul iniţial a început în 1938 cu două grupuri de bărbaţi. Timp de peste 75 de ani, cercetătorii au urmărit 724 de bărbaţi, punându-le întrebări despre sănătatea și fericirea lor în fiecare an. Un grup a constat din studenţi la Harvard; aceștia au terminat facultatea în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial. Celălalt grup a fost compus din băieţi provenind din cele mai dezavantajate cartiere ale Bostonului. În 2016, dr. Robert Waldinger, actualul director al studiului, a discutat concluziile acestuia într-o prezentare din seria „TED talks”.

Viaţa tinerilor incluși în anii ‘30 în studiu s-a dezvoltat în multe direcţii. Unii au gustat succesul în carierele lor. Unul dintre ei a devenit chiar președinte al Statelor Unite ale Americii: e vorba de John F. Kennedy. Alţii au mers în direcţia opusă și au dezvoltat alcoolism și alte probleme. O concluzie majoră a studiului este că relaţiile sociale sunt foarte benefice și că singurătatea ucide. Cei care păstrează legătura cu familia, prietenii și comunitatea sunt mai fericiţi și mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei care nu au o reţea bună de prieteni.

Cei care au contacte mai puţine cu ceilalţi decât și-ar dori sunt mai puţin fericiţi, sănătatea lor este mai șubredă, creierul lor intră mai devreme în declin, iar viaţa lor este mai scurtă decât a celor care nu sunt singuri.

Aceste informaţii sunt importante. În special în lumina faptului că singurătatea este prevalentă în toate colţurile lumii. Cei care caută fericirea trebuie să caute să-și formeze relaţii profunde și de durată.

Conform dr. Waldinger, o concluzie interesantă a studiului a fost că vârsta până la care au ajuns acești oameni nu a fost determinată de valoarea colesterolului sau a altor parametri medicali. Cel mai important factor a fost gradul de satisfacţie pe care le-o aduceau relaţiile lor. Relaţiile bune și satisfăcătoare se traduceau în vieţi mai lungi. Și nu doar atât, ci chiar și când treceau prin dureri fizice, acești bărbaţi erau fericiţi. În schimb, în cazul celor care aveau relaţii cu probleme, durerea fizică la senectute era intensificată de durerea emoţională.

Studiul Harvard al Dezvoltării Adulţilor are vești bune și pentru creierul nostru. Creierul celor care aveau relaţii stabile, în cadrul cărora găseau sprijin, a rămas limpede mai mult timp la bătrâneţe.

Concluzia majoră a acestui studiu uriaș este că relaţiile bune ne menţin mai fericiţi și mai sănătoși.

Investește în oameni!

Cum să transpui concluziile acestui studiu într-o strategie practică capabilă să te facă fericit? Simplu: investește în oameni!

Ia-ţi timp să-ţi dezvolţi și să-ţi întărești relaţiile cu cei care înseamnă cel mai mult pentru tine, cu cei pe care te poţi baza pe termen lung!

Poate nu ai acea relaţie strânsă pe care ţi-ai dori să o ai cu membrii familiei. Fă tu pasul spre ei! Dă-le un telefon sau fă-le o vizită!

Nu subestima niciodată importanţa prieteniilor pe care ţi le faci într-o biserică sau într-un club tematic! O credinţă comună este o legătură foarte strânsă, iar satisfacţia pe care o găsești în comunitatea unei biserici va fi întotdeauna un bun de preţ și o sursă de bucurie. Dacă nu ești o persoană religioasă, atunci caută oameni cu interese asemănătoare cu ale tale. Încearcă să-ţi lărgești cercul de prieteni, chiar dacă ţi se pare dificil să faci asta. Într-un club în care lucrezi împreună cu alţii la ceva de care sunteţi interesaţi cu toţii sau în care contribui la dezvoltarea comunităţii locale este mult mai ușor să îţi găsești prieteni noi decât dacă stai aproape tot timpul acasă.

Cartea fericirii

Probabil nu te-ai gândit la Biblie ca la o sursă primară de bucurie. Însă Biblia ar putea fi pe bună dreptate numită cartea bucuriei sau cartea fericirii. În traducerea englezească a Bibliei New International Version, cuvântul joy „bucurie” este folosit de 218 ori, rejoice „a se bucura” – de 192 de ori, iar glad „bucuros” – de 75 de ori. În nenumărate rânduri, cei care au scris Biblia recunosc că Dumnezeu este o sursă de bucurie profundă. Vorbim de ceva mult mai profund decât bucuria extatică care străbate mulţimea când echipa favorită marchează golul victoriei într-un meci de fotbal important.

Sărbătorile, de regulă, contribuie la sentimentul de bucurie. În vechime, poporul israelit avea obiceiul de a avea sărbători în mod regulat. La sfârșitul celor șase zile de muncă, o dedicau pe a șaptea, sabatul, celebrării vieţii în sine și a numeroaselor binecuvântări pe care le primiseră de la Dumnezeu. Muzica se revărsa, iar oamenii cântau, și-și exprimau în diverse forme recunoștinţa și bucuria.

Una dintre cântările pe care le foloseau este psalmul 92: „Frumos este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta și noaptea credincioșia Ta, cu instrumentul cu zece coarde și cu alăuta, în sunetele harpei! Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale” (Psalmii 92:1-4).

În căutarea fericirii

Oamenii caută fericirea de generaţii întregi. Sunt tipuri diferite de fericire și locuri diferite unde o putem găsi. Unele tipuri de fericire sunt intense și scurte. Alte tipuri de fericire sunt profunde și solide.

Mulţi au încercat petrecerile ca loc principal în care să găsească fericirea și au folosit alcool și substanţe narcotice ca scurtături către fericire. Aceste metode adeseori ne duc la experienţe total opuse.

Bucură-te de fericirea intensă a unei curse câștigate sau a unui gol marcat! Mergi la un concert și simte fericirea de a-ţi asculta live muzica preferată! Astfel de momente dau gust vieţii. Dar cu toţii avem nevoie de un tip diferit de bucurie decât cea adusă de un șir de scurte momente fericite pe un teren de sport sau la un concert.

Doamna în vârstă de vizavi de mine găsise acel tip profund de fericire. „Chiar și în cele mai grele momente, eu și soţul meu găsim întotdeauna momente de bucurie”, mi-a spus. E o afirmaţie profundă, dacă ţinem cont că ea și soţul ei se luptă cu o boală care le pune în pericol viaţa.

Cu toţii avem nevoie de acea fericire care este solidă și stabilă. Iar pentru a o găsi, nu-ţi pot oferi decât două opţiuni: investește în oameni și gustă iubirea lui Dumnezeu! A gusta dragostea lui Dumnezeu presupune de asemenea o relaţie, cu toate că aceasta este diferită de relaţiile omenești. Experienţa aceasta poate începe prin simpla deschidere a „cărţii fericirii” pentru a citi ce spune Dumnezeu.

Din experienţă, pot spune că relaţia cu Dumnezeu este la fel de importantă ca relaţia cu persoanele dragi din familia mea, din biserica mea, de la locul de muncă și din comunitatea locală. Pentru mine sunt cele două: Dumnezeu și oamenii.

Te încurajez să dezvolţi ambele relaţii pentru a avea parte de o fericire profundă și satisfăcătoare.

Tor Tjeransen este pastor, editor, scriitor şi tată şi locuieşte în Norvegia. Este directorul Hope Channel Norvegia și un fotograf pasionat.