Epidemie

revoluția care a mai fost propusă

todayJanuary 21, 2021 4

Background
share close

În fiecare ianuarie, staţiunea Davos găzduiește elita liderilor economici și guvernamentali pe care Forumul Economic Mondial îi reunește într-o exclusivistă întâlnire anuală. Anul acesta, din cauza pandemiei, reuniunea a trebuit reprogramată. Însă controversele privind tema reuniunii – Marea resetare – nu au suferit nicio amânare.

Marea resetare” („The Great Reset”), propunerea de recalibrare a economiei globale formulată de Forumul Economic Mondial (FEM), a făcut deja obiectul unei ample dezbateri publice. Iar criticile care i-au fost aduse au acoperit un spectru larg, având la un capăt presupusul caracter utopic al propunerii, iar la celălalt o presupusă intenţie ocultă, a unei cabale a liderilor mondiali, de a instaura o dictatură globală. Probabil mai puţin sonore și, cu siguranţă, mai puţin populare au fost criticile aduse de analiști experţi în politici publice, digitalizare și economie globală. Ce putem ști cu adevărat despre originea și ramificaţiile Marii resetări? O analiză sistematică este necesară pentru sortarea opiniilor contradictorii.

Cine?

Arhitecţii Marii resetări sunt profesorul Klaus Schwab, directorul executiv al Forumului Economic Mondial, alături de Thierry Malleret, administrator partener al Barometrului Lunar – o analiză predictivă adresată investitorilor, directorilor de transnaţionale și altor decidenţi.

Central pentru acest proiect este Klaus Schwab. În vârstă de 82 ani, Klaus Schwab a avut un parcurs profesional prodigios: la 27 de ani deţinea deja cinci diplome de inginerie mecanică și economie. Născut în Germania, Schwab s-a instruit la Universitatea Fribourg, la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie și la Școala de guvernare Kennedy, din cadrul Harvard. La 31 de ani, devenea cel mai tânăr profesor universitar din Elveţia, iar la 33 de ani (în 1971) punea bazele unei fundaţii, pe care a numit-o Forumul European de Management.

Klaus Schwab World Economic ForumPe atunci, Klaus Schwab era profesor de politici corporative elveto-germane, la Centre d’Etudes Industrielles (CEI) din Geneva – una dintre cele patru Facultăţi de Admninistraţie și Afaceri care au avut un rol în revoluţia managerială care a succedat Planul Marshall în Europa, un pol al competenţei în management, cu conexiuni la nivel global.

Această carte de vizită a fost suficientă pentru ca Schwab, să poată invita câteva sute de manageri de top, membri ai Comisiei Europene și economiști în micuţa și selecta staţiune elveţiană de ski de la Davos. Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu. Împreună cu unul dintre asociaţii săi, Duri Capaul, a creat o firmă, International Edication Services, și a înaintat directorului CEI un contract pentru organizarea aniversării a 25 de ani de la înfiinţarea CEI.

Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu.

În termenii acelui contract era prevăzută o inversare a rolurilor organizatorice, astfel că responsabilă de eveniment nu mai era facultatea, ci firma lui Schwab, care „deţine toate drepturile privind realizarea Simpozionului European de Management… are drepturi depline de a utiliza numele CEI și know-how-ul [în organizarea simpozionului]”, iar „Klaus Schwab este complet responsabil pentru proiect… toate deciziile CEI privind simpozionul vor fi delegate lui KS [Klaus Schwab]”.

Prima întâlnire de la Davos, din 1971, care a durat 14 zile, urmărea să familiarizeze jucători economici cheie din Europa cu metodele economice moderne americane și, ca rezultat, să propună noi strategii corporative pentru companiile europene. Reuniunea a fost un succes, așa că a fost reeditată, de atunci, în fiecare an.

În urma simpozionului, Schwab a înfiinţat un fond fiduciar numit Forumul European de Management care, din 1987 a devenit ceea ce se numește astăzi Forumul Economic Mondial. Organizat ca structură non-profit, acesta a continuat tradiţia întâlnirilor de nivel înalt de la Davos, care au devenit o platformă pentru elitele globale.

Ce?

La întâlnirea din ianuarie 2012, participanţii adunaţi într-un număr record – 2.600 de lideri din mediul de afaceri, guvernamental și societatea civilă, între care aproape 40 de șefi de stat – au luat în discuţie „Marea transformare” („The Great Transformation”) ca soluţie la provocările globale între care prioritare erau răspunsul la criza economică europeană și încadrarea în câmpul muncii a celor 200 de milioane de șomeri la nivel european.

De la dezechilibrele fiscale, la gestionarea deficitară a resurselor de apă, hrană și energie, și de la instabilitatea socială la subvenţionarea inegală a nevoilor statelor, cele mai stringente probleme ale omenirii erau cuprinse în schema interconectată care alcătuia Raportul privind riscurile globale 2012. Marea transformare era lansată public drept răspunsul strategic la aceste riscuri al liderilor globali. Cu cel puţin un an înainte de întâlnirea anuală, membrii Forumului fuseseră invitaţi să contribuie la stabilirea Agendei Globale, propunând soluţii inovatoare la probleme globale. Cele care, din perspectiva Forumului, erau cele mai interesante, au ajuns să fie discutate în cadrul întâlnirii anuale și apoi menţionate în raportul de după reuniunea de nivel înalt. Acest raport nu avea valoare de acord interstatal, așa cum nici Marea resetare nu are, ci reprezenta mai degrabă un rezumat al discuţiilor.

În esenţă, marea transformare presupunea crearea unor modele noi de creștere economică și de utilizare a forţei de muncă, dezvoltarea unor modele noi de lidership și inovaţie, de management sustenabil al resurselor, precum și a unor modele noi de răspuns la provocările de ordin social și tehnologic pe care le aduce viitorul. „The Great Transformation” nu era însă o revelaţie spontană, ci o șlefuire a unor propuneri anterioare precum „Rethink, redesign, rebuild” („Regândește, recrează, reconstruiește”) – 2010, sau „Shaping the Post Crisis World” („Modelarea lumii post-recesiune”) – 2009.

Marea resetare propusă la opt ani de la Marea transformare, vine de fapt cu același vechi apel la restaurare globală, de data aceasta ca răspuns la criza generată de pandemia COVID-19.

Cu alte cuvinte, în spatelele iniţiativei Marii resetări stă o istorie întreagă de planuri începute și duse doar până la un punct. Quinn Slobodian inventaria într-un editorial publicat în The Guardian expresiile-cheie care, numai în ultimul deceniu, au fost folosite de autori sau politicieni pentru a descrie transformări de genul celei propuse de Marea Resetare: „marea financializare”, „marele regres”, „marea răsturnare de situaţie”, „marea accelerare”, „marea devoalare” și „marea decuplare” sunt doar câteva dintre ele, spune Slobodian, furnizând totodată referinţe pentru fiecare dintre acestea.

Economistul maghiaro-american Karl Polanyi propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare”.

În același editorial, Slobodian evidenţia „Marea transformare”, o evaluare făcută secolul trecut de economistul maghiaro-american Karl Polanyi, decedat în 1966. Acesta propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare” și care presupunea înţelegerea economiei de piaţă și a statului-naţiune nu ca două elemente distincte, ci ca un întreg, pe care l-a intitulat „societatea de piaţă”. Polanyi susţinea că mentalităţile economice ale omenirii s-au schimbat și că, sub presiunea concurenţei, a industrializării și a creșterii influenţei statelor, relaţiile economice cândva bazate pe reciprocitate și redistribuire au fost alterate și înlocuite cu o piaţă care nu se mai autoreglează. Astăzi, viziunea lui Planyi este contestată de cercetători care spun că evaluarea economistului este trunchiată și derutantă.

Micro-recenzie

În prezent, în miezul campaniei pro-resetare, bogată în articole, clipuri video, webinarii și podcasturi, stă cartea The Great Reset, publicată, în iunie 2020, de Klaus Schwab și Thierry Malleret. Volumul detaliază motivele pentru care este nevoie de o nouă strategie globală, impactul pe care îl așteaptă de la aceasta și provocările cu care s-ar putea confrunta. Însă cartea este departe de a fi programul unei revoluţii. Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spunea Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial (o vom discuta în secţiunea următoare).

Marea resetare | The Great Reset

Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spunea Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial.

Cartea pornește de la constatarea că pandemia COVID-19 a accentuat majoritatea problemelor cu care societăţile se confruntau deja și că, din înlănţuirea de efecte economice, geopolitice, societale, de mediu și tehnologice ale pandemiei, s-a născut o criză de proporţii care seamănă cu cele trăite la finalul Primului Război Mondial. Comparaţia are mai ales rolul de a le reaminti cititorilor că, după Primul Război Mondial, omenirea a trecut printr-o schimbare de paradigmă cu straturi multiple (politice, culturale, economice și sociale). Implicită aici este presupunerea că dacă schimbarea a fost posibilă atunci ar putea fi posibilă și astăzi, când omenirea trece printr-o nouă criză importantă.

În fiecare capitol care analizează scenarii posibile din domenii precum economia globală, politicile sociale naţionale, direcţia globalizării, evoluţia mediului înconjurător, sau digitalizarea, autorii propun direcţii guvernamentale și corporatiste care ar duce, spun ei, la o regândire a capitalismului după coordonatele sustenabilităţii.

Direcţiile descrise vizează obiective complexe, sistemice, precum: „valorificarea celei de-a patra revoluţii industriale”, „sprijinirea dezvoltării regionale”, „revitalizarea cooperării globale”, „dezvoltarea unor modele de afaceri sustenabile”, „refacerea sănătăţii mediului”, „regândirea contractelor sociale, a abilităţilor și a locurilor de muncă”, precum și „modelarea redresării economice”. Iar fiecare dintre aceste direcţii se traduce în tipare de intervenţie sistemică. De pildă, atunci când vorbesc despre o cooperare mai puternică între guverne, companii și societatea civilă, orientată pe sustenabilitate economică, socială și de mediu, autorii spun că ar fi nevoie ca guvernele, care au făcut un pas înainte în timpul pandemiei (accelerând luarea unor măsuri economice, instituind reglementări pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), să devină mai puternice și mai eficiente. Companiile ar trebui, mai cred autorii, să ia măsuri în acord cu responsabilitatea lor de a favoriza dezvoltarea echitabilă, nediscriminatorie și atentă la mediu, pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt aceasta ar putea fi defavorabilă majorării profiturilor. Iar societatea civilă este încurajată să gireze politicile publice care urmăresc să asigure protecţia cetăţenilor și elevarea victimelor inegalităţii.

Davos 2020.

Aspecte controversate

După lansarea publică a acestei strategii, lideri politici precum prim ministrul canadian Justin Trudeau, președintele american Joe Biden, prim-ministrul britanic Boris Johnson și prinţul Charles al Marii Britanii au salutat iniţiativa și s-au declarat în favoarea unei „reconstrucţii mai bune”. Unele recenzii au văzut și în enciclica „Fratelli tutti”, a Papei Francisc, sau în cartea sa, Let Us Dream, o convergenţă cu o parte a idealurilor enunţate de Marea resetare, deși enciclica sau cartea nu fac referire la iniţiativa Forumului. Atât Forumul Economic Mondial, cât și canale media catolice au semnalat această convergenţă, chiar dacă fiecare a accentuat iniţiativa părţii pe care o reprezintă.

La începutul lunii noiembrie 2020, după apariţia unui clip video conţinând discursul lui Justin Trudeau la o întâlnire a Organizaţiei Naţiunilor Unite, zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare. Totul a culminat într-o petiţie online împotriva strategiei FEM, care a reușit să strângă peste 80.000 de semnături în mai puţin de 72 de ore.

Zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare.

Suspiciunilor de conspiraţie li s-au adăugat vocile unor lideri conservatori precum liderul opoziţiei canadiene, Erin O’Toole, care a criticat ideea unei resetări și a pretins că Justin Trudeau folosește pandemia pentru a implementa un experiment masiv și riscant.

Zvonurile au evoluat într-o veritabilă teorie a conspiraţiei cuprinzând „elitele financiare globale” care doresc să instaureze un regim totalitar marxist, care să suspende dreptul la proprietate personală, să militarizeze orașele, să impună vaccinarea obligatorie și să creeze tabere izolate pentru cei care ar opune rezistenţă instaurării „Noii Ordini Mondiale”.

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea

Deși cartea The Great Reset nu conţine nicio referire la anularea proprietăţii private, unii au atribuit în mod fals Forumului Economic Mondial obiectivul ca, până în 2030, proprietatea privată să fie abolită. Confuzia a venit de la un editorial din 2016, semnat de Ida Auken, membră social-liberală a parlamentului danez, în care Auken își imagina o extremă a viitorului pe care tehnologia actuală deja îl face posibil. (Vedem și astăzi o tendinţă de migrare dinspre proprietate spre închiriere în domenii precum licenţierea software, sau accesul la opţiuni auto pe bază de abonament.)

E adevărat că Forumul Economic Mondial a publicat o listă de scenarii dezirabile pentru anul 2030, însă deși lista cuprinde o referire la descurajarea achiziţiei de automobile prin interzicerea accesului mașinilor private în orașe și încurajarea car-sharing-ului, totuși abolirea proprietăţii nu apare printre scenariile dezirabile imaginate de Forum.

În schimb, autorii consideră recomandabilă înscrierea voluntară în aplicaţii de urmărire a contacţilor COVID-19, în scopul de a putea limita răspândirea virusului SARS-CoV-2. Este oferită ca exemplu experienţa statului Singapore ca ilustrare a supravegherii de stat care poate respecta intimitatea majorităţii celor supravegheaţi. Cartea nu merge mai departe de atât, dar sugerează că întrebările privitoare la gradul în care supravegherea ar trebui să facă parte din viitoarele contracte sociale sunt o componentă importantă a dezbaterii privind legislaţia viitorului.

Citind cartea Marea resetare, cineva ar putea concluziona că poziţia Forumului Economic Mondial cu privire la supraveghere este pozitivă doar în cazul programelor de prevenire a infectării cu COVID-19. Pentru alte instanţe, Forumul pare că recomandă prudenţa, mai ales atunci când îl citează pe controversatul istoric Yuval Harari imaginându-și o distopie în care Coreea de Nord își crește incremental forţa de control folosind algoritmi de supraveghere. Aici este însă nevoie să lărgim cadrul.

Prin membrii săi, Forumul Economic Mondial, a făcut deja apel la o schimbare de accent în discursul cu privire la tehnologie – de la ameninţări la oportunităţi, de pildă catalogând drept dezirabilă încărcarea telefoanelor mobile inteligente cu informaţii despre sănătatea emoţională a utilizatorilor, fără niciun fel de rezervă. Acest shift de la ameninţare la oportunitate este benefic pentru companiile Big Tech și, argumentează Forumul, și pentru guverne. Însă calculul de oportunitate pentru societate, în ansamblu, este departe de a fi încheiat, iar dovezile care să suspende nevoia de prudenţă sunt mai degrabă lapidare.

Citește și:

Această scindare între interesele economice/guvernamentale și interesele societale este, probabil, cel mai vulnerabil punct în eșafodajul ideologic al Forumului. Acesta este frontul pe care luptă conspiraţioniștii, dar, dincolo de ei, și criticii din mediul academic, ale căror opinii este momentul să le cunoaștem.

O chestiune de eficienţă, sau una de legitimitate?

Teoria despre puterea cluburilor de elită transnaţionale (așa cum este Forumul Economic Mondial) ca „element strategic în capitalismul globalizator” este străină de teoria conspiraţiei. „Aceste concilii private pentru relaţii internaţionale nu sunt guverne plutocrate care manipulează din umbră relaţiile internaţionale”, consideră Stephen Gill, profesor de Știinţe Politice la Universitatea York din Toronto. „Mai degrabă”, scrie Gill, acestea „sunt forumuri de conștientizare cu privire la anumite problematici, în care indivizi care reprezintă elemente ale statului și societăţii civile din ţările afiliate pot să se cunoască și să se influenţeze reciproc… Conciliile private sunt parte integrantă a unui proces mai larg prin care elitele se familiarizează, fraternizează, se educă reciproc și, în sens larg, fac networking.”

Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.Ce putere au liderii convinși de vreo soluţie sau alta prezentată în Forum? Jean-Christophe Graz este de părere că, datorită puterii de facto pe care o deţin participanţii, mediul privatizat al cluburilor de elită sunt înzestrate cu capacitatea de a genera schimbare în societatea largă.

Însă, dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la a lansa iniţiative, a crea grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate, e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă de stat. „Pasiunea colectivă… poate accelera realizarea noii societăţi doar dacă această realizare a fost precedată de un angajament răbdător și sistematic cu instituţiile existente”, scrie Graz într-un studiu finanţat de Fundaţia Naţională Elveţiană pentru Știinţă. Deși pot accesa resurse uriașe, cluburile nu pot exercita o putere reală, fără medierea instituţiilor publice și fără mobilizare socială. Dacă încearcă, rezultatul este mobilizarea inversă a forţelor sociale excluse din grupul elitei, concluzionează profesorul elveţian de relaţii internaţionale și studii politice.

În sinteză, critica academică adusă Forumului Economic Mondial poate fi împărţită pe două direcţii, așa cum arăta un briefing realizat în 2016 de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European având ca subiect influenţa și controversele legate de Forumul Economic Mondial.

Criticii care reproșează că Forumul nu își realizează intenţiile pe măsura capacităţii sau a misiunii sale ţin de zona criticii instrumentale. Criticii axaţi pe nivelul instrumental sunt de acord cu ideile promovate de Forum, însă sunt nemulţumiţi de stilul de management și de lipsa de eficienţă a organizaţiei.

Dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la a lansa iniţiative, a crea grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate, e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă de stat.

Cei care contestă în schimb legitimitatea Forumului, a misiunii, a membrilor și a metodelor sale de operare, subscriu unei ramuri existenţiale a criticii. Aceștia văd Forumul ca pe un instrument de promovare a unei agende neoliberale, care îi avantajează pe membrii Forumului din sectorul corporatist în defavoarea, sau chiar pe cheltuiala restului societăţii. Principalul reproș al acestor critici, susţine Geoffrey Allen Pigman, cercetător american în domeniul știinţelor politice, este că, pe lângă dezbaterile și proiectele sale publice, Forumul desfășoară reuniuni cu ușile închise, care le permit liderilor economici să aibă acces la decidenţi politici, facilitându-le astfel obţinerea unor acorduri care le sunt apoi utile în afaceri.

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa. De aceea, explozia de conspiraţii care gravitează în jurul Marii resetări nu este surprinzătoare. Fiindcă, așa cum scria profesorul Graz, exclusivismul cultivă dezvoltarea unor forţe contrariene, în cazul Forumului, unele care pun sub semnul întrebării chiar legitimitatea funcţionării lui.

Marea resetare”, scria autoarea canadiană Naomi Klein „nu este un efort serios menit chiar să rezolve crizele pe care le descrie.” Klein e de părere că, din contră, iniţiativa este o încercare de a crea impresia plauzibilă, dar falsă, că marii câștigători din acest sistem „sunt pe punctul de a lăsa benevol lăcomia deoparte și să se apuce serios să rezolve crizele furibunde care destabilizează radical lumea noastră.” În opinia lui Klein, împărtășită și de finanţistul Andrew Stuttaford, aproape că o conspiraţie ar fi fost preferabilă constatării că în realitate „elitele încearcă să valorifice dezastrele profunde pentru a avansa politici care îi îmbogăţesc și mai mult pe cei bogaţi și restricţionează libertăţi democratice.”

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa.

Dincolo de jargonul ameţitor folosit de transnaţionalele care plătesc sume exorbitante ca să participe la Davos într-un efort strategic de networking și de curăţare a imaginii publice, ceea ce rămâne sunt problemele reale ale societăţilor. Din nefericire, lucrul acesta nu se schimbă nici atunci când atenţia opiniei publice se concentrează pe norul de conspiraţii false din jurul reuniunii de la Davos. În definitiv, teoriile conspiraţiei pot, în cel mai bun caz, să conteste legitimitatea Forumului. Dar dacă o fac bazându-se pe fundamente fanteziste, adevăratele probleme de legitimitate rămân nediscutate, așa cum rămân și problemele societăţilor.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Alina Kartman

Rate it

Previous post

Important

Jurnal de Rugăciune: Reconectarea prin alfabetizare în Camerun

Rugăciune pentru popoare fără Biblie: Nyenpa, ButanDupă calendarul lunar, în luna ianuarie ne rugăm pentru poporul Nyenpa din Butan, neatinși cu Evanghelia și care nu au Biblia tradusă în limba lor. Rugați-vă pentru poporul Nyenpa să audă și să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Rugați-vă ca întăritura budismului să fie distrusă de puterea lui Dumnezeu. Rugați-vă pentru creștinii persecutați din Butan să fie tari în credință și să-L mărturisească pe Isus cu îndrăzneală. Reconectarea prin alfabetizare: CamerunÎn zonele urbane, mulți oameni […]

todayJanuary 21, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%