Rugăciunea către Dumnezeu este cu adevărat o cale prin care El ne transformă după chipul Său, recunoscând despre noi lucruri pe care altfel le-am ţine ascunse.
Chiar dacă suntem sau nu conștienţi de acest proces, rugăciunea are întotdeauna două categorii de rezultate: cele obiective, pe care le căutăm în raport cu ceea ce am cerut, și cele subiective, pe care, chiar și când nu le căutăm, uneori le găsim în noi înșine – cei care am cerut.
În ce privește spectrul rezultatelor obiective, e suficient să amintim că în Biblie descoperim un Dumnezeu care Își dorește să-I cerem mai mult și mai des decât o facem. De asemenea, tot din Biblie aflăm că Dumnezeu vrea să ne înveţe și ce putem să cerem de la El – singurul care știe de câte lucruri foarte bune nu realizăm că avem nevoie sau nu știm că le putem cere și primi, aici și acum.
Dar prin aceste lucruri nu am spus suficient despre rugăciune, pentru că nu ne-am referit încă la modul în care Dumnezeu coboară la noi în rugăciune pentru a ne învăţa sufletul să vadă infinitul posibil al vieţii, așa cum se vede el prin ochii Lui.
Rugăciunea este cu adevărat o cale prin care Dumnezeu ne transformă după chipul Său. Și lucrul acesta este posibil pentru că rugăciunea ne cere să dezvăluim și să recunoaștem despre noi lucruri pe care altfel le-am ţine ascunse; ne cere să ne schimbăm în maniere pe care altfel nu le-am accepta; ne ajută să înţelegem cât de sincere sunt dorinţele și motivele pentru care ne rugăm; ne pune în faţa unei oglinzi din altă lume pentru a vedea cu claritate cât de convinși suntem că avem nevoie de EL.
Te-ar putea interesa și: Rugăciuni puternice către Dumnezeul ascuns
Într-un fel, prin toate acestea, rugăciunea ne ajută să discernem în ce măsură suntem dispuși să contopim mintea noastră cu mintea Sa. Pentru că, în conversaţia aceasta ca între doi vechi prieteni, istoria personală ne confirmă că noi Îi cerem mai degrabă lui Dumnezeu să schimbe lucruri pentru noi, în timp ce El ne cere voie să ne schimbe pe noi (pentru a ne salva).
Așa se întâlnesc în rugăciune două voinţe diferite. Și tocmai de aceea, atât prin rugăciunea Sa model („facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” – Matei 6:10; cf. 6:9-13), cât și prin exemplul personal din grădina Ghetsimani („Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu” – Marcu 14:36), Iisus ne-a arătat că, atunci când voia noastră se supune voii lui Dumnezeu, nimeni nu a fost înfrânt și abia atunci totul a fost câștigat.
Post comments (0)