Iisus a schimbat perspectiva celor cu care dialoga. Evanghelia lui Luca ne arată un Iisus care nu refuză să Se implice social, dar refuză să Se implice în maniera în care I se cere să o facă.
„Unul din mulţime a zis lui Isus: «Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine
moștenirea noastră.» «Omule», i-a răspuns Isus, «cine M-a pus pe Mine judecător sau
împărţitor peste voi?»“ (Luca 12:13-14).
Este răspunsul lui Iisus la această solicitare de a face dreptate o eschivă sau un răspuns
corect politic? Modul în care a continuat Iisus să vorbească demonstrează că nu. „Apoi le-a zis: «Vedeţi și păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belșugul avuţiei lui»“ (Luca 12:15).
În maniera Sa unică, Iisus a schimbat încă o dată perspectiva celor cu care dialoga. Adevărata problemă de rezolvat nu era nedreptatea comisă de unul dintre cei doi fraţi. Rădăcina problemei era lăcomia care îi măcina pe ambii fraţi, pe primul împingându-l la nedreptate, pe cel de-al doilea orbindu-l până acolo încât nu a avut altceva să-I ceară lui Iisus decât asistenţă în asigurarea părţii sale de moștenire.
Probabil că unii nu vor fi de acord cu concluzia de mai sus, din cel puţin două motive: în primul rând, pentru că mulţi nu l-ar vedea pe fratele păgubit ca lacom, ci mai degrabă ca nedreptăţit, și, în al doilea rând, pentru că modul în care ajunge să vorbească Iisus în versetele următoare este prea greu de înţeles și acceptat cu totul: „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea și nu vă frământaţi mintea. Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Luca 12:29-31).
Concluzia lui Iisus însă este cea care face lumină: „Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră“ (Luca 12:34). Iisus vorbea despre ceea ce îl preocupă și ajunge să îl definească pe om. Din acest punct de vedere, lăcomia care împinge pe cineva să facă o nedreptate și concentrarea altcuiva pe bunurile materiale sunt echivalente. Ambele reușesc să îi distragă atenţia și să-l transforme în chip nefericit pe cel pe care Dumnezeu îl dorește preocupat și definit de alte ţinte.
Evanghelia lui Luca ne arată un Iisus care nu refuză să Se implice social, dar refuză să Se implice în maniera în care I se cere să o facă. Nu Se eschivează, nu e ipocrit, nu răspunde corect politic, ci tranșant, profund și implicat. De fapt, răspunde nedreptăţii prezentate de omul din mulţime, dar face mai mult decât atât – oferă imaginea de ansamblu, în care se văd toate părţile problemei și toţi actorii implicaţi. Iisus a refuzat să facă strict ce I se ceruse pentru că a recunoscut fundătura și pentru că soluţia Sa era cea completă și durabilă.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
Post comments (0)