Am fost acolo, l-am văzut. Venea spre mine mecanic, impasibil, rece. S-a oprit brusc în faţa mea și aștepta să vorbesc. Pentru un moment, m-am blocat. Era înalt, slăbuţ, cu faţa ovală și ochii albaștri, ușor adânciţi sub pleoape. Mai întâlnisem astfel de oameni, însă la el a fost ceva special.
Privirea rece, goală, fixată asupra mea, cu clipiri rare, ascunse sub genele ușor trecute de 45 de ani, m-a făcut să-mi recapăt cu greu cuvintele. Într-un final am vorbit, i-am transmis informaţiile într-un ritm ușor sacadat, influenţat fiind încă de atmosfera creată de prezenţa sa. Mi-a răspuns simplu: „Nu, mulţumesc!” S-a întors și a plecat, lăsându-mă dezamăgit de răspuns, însă bucuros într-un fel că am rămas singur, fără el. Nu i-am știut niciodată numele, însă era unul dintre deţinuţii României, condamnat pentru mai multe crime, inclusiv pentru uciderea unei fetiţe de câţiva ani…
Raţionând cu voce tare la volanul mașinii, m-am întrebat: Ce trebuie să se ascundă dincolo de acea privire pentru a putea face lucrurile pe care le-a făcut el? Fiind singur, nu mi-a răspuns nimeni, așa că am continuat: Dar cei condamnaţi pentru tâlhărie, vătămare, șantaj, uz de fals, viol, DE CE fac lucrurile acestea?
Deși ezităm să-l lansăm public, fiecare avem răspunsul personal la această dilemă. Tulburări de comportament, lipsa educaţiei, probleme familiale, anturajul – alegem una sau mai multe și concluzionăm că am găsit cauza.
Deși majoritatea acestor cauze sunt enunţate de specialiști și regăsite în realitate, nu pot uita însă răspunsul primit din partea unui alt deţinut atunci când l-am întrebat dacă se teme de recidivă. Cu o voce calmă, dar sigură, cu un accent grav cât să transmită siguranţă, mi-a răspuns politicos, dar ferm: „Nu, domnule, niciodată! Acum am o familie, mă așteaptă copilul acasă, am un sens…!”
Să fie acesta răspunsul încă neomologat de știinţă? Este posibil ca geneza transformărilor comportamentale cu efecte negative de durată să o căutăm încă în genetică[1], în mediul extern apropiat (familie) ori tangent cu noi (școala, prietenii), scăpând din vedere poate chiar esenţa problemei, și anume identificarea și asumarea la nivel psiho-moral-comportamental a unui scop (sens, valoare, ţintă) suficient de puternic pentru a determina gravitarea permanentă a tuturor gândurilor, faptelor și acţiunilor în jurul acestui principiu moral ales?
Teoria anilor ’70 care cataloga existenţa unui cromozom Y suplimentar ca fiind explicaţia sigură a unui comportament preponderent violent a fost în timp invalidată.[2] Cazuri celebre de fraţi (chiar gemeni) care au beneficiat de aceeași educaţie și anturaj, dar și-au croit drumuri total diferite în viaţă ne obligă să recunoaștem că, dincolo de ce se vede, dincolo de factorii externi, palpabili, trebuie să mai fie ceva. Iar acel ceva poate face diferenţa dintre bine și rău, viaţă sau moarte.
Teologia, pentru mulţi un domeniu acceptat din politeţe la masa știinţelor, ne spune simplu că identificarea, alegerea și urmărirea permanentă a scopului suprem în viaţă este secretul ce întărește și determină orice alegere spre a fi făcută în deplină siguranţă atât pentru propria persoană, cât și pentru cei din jur.
Mai mult chiar, Biblia ne demonstrează, prin teorie și practică, cum zeci de persoane ce porniseră pe un drum greșit în viaţă, ba chiar ajunseseră condamnate și stigmatizate de întreaga societate, au reușit, odată cu identificarea scopului suprem al vieţii drept Iisus Hristos, să schimbe și chiar să anuleze sensul unic pe care mergeau, spre rău, într-o direcţie nouă, vie, plină de Putere și Sens curat, adevărat.
Abordând acest subiect, Ellen White prezintă sensul vieţii ca fiind „onoarea lui Dumnezeu și binele semenilor”[3], iar la o analiză personală, sinceră, putem aproba că nu le găsim niciodată separate în realitatea vieţii. Astfel, cel ce-și iubește cu adevărat semenii a trăit deja experienţa identificării cu Sensul vieţii, iar cel ce și-a însușit acest Sens urmărește cu adevărat binele semenilor.
Iată de ce viaţa fără morala creștină nu are un singur sens, ci mii de sensuri.
„Cesare Lombroso este primul care a susţinut ideea că tendinţele infracţionale sunt moştenite.”
„Nicolae Mitrofan, Psihologie judiciară, Ed. Șansa, București, 2000, p. 37.”
1 ianuarie 2021 „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”- Geneza 1:1 Mii de păsări au murit în noaptea de Anul Nou, în Roma. Datorită faptului că s-au speriat de artificii, au zburat din cuiburile lor la miezul nopții, apoi au fost orbite și înșelate de luminile și zgomotele asurzitoare, așa încât nu s-au mai putut ghida corect în zborul lor. Porumbeii se orientează după câmpul magnetic al Pământului, după poziția Soarelui, după mirosuri și repere vizuale. Dumnezeu, care […]
Post comments (0)