„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele” (Ieremia 15:16).
Tot mai puţini creștini citesc în mod regulat Biblia, așa că nu e surprinzător că memorarea ei pare un obiectiv intangibil pentru mulţi. Și totuși, imprimarea Cuvântului scris în memoria noastră rămâne la fel de valoroasă pentru creșterea spirituală ca întotdeauna.
De fapt, să memorezi versete biblice e ca și cum ai cumpăra acţiuni Microsoft în anii ’80, spune pastorul Andrew Davis, care știe pe de rost peste 40 de cărţi ale Bibliei. Sau cel puţin le-a știut cândva, pentru că, așa cum mărturisește Davis, doar puţini oameni pot reţine un volum foarte mare de informaţie, iar el nu se numără printre ei. După ce alocă 100 de zile unei cărţi, citind-o și recitind-o până la saturaţie și memorând zilnic câteva versete, trece la alta, conștient că, odată cu trecerea timpului, memoria sa nu le va mai putea reda cu aceeași fidelitate. Gustă însă mereu din satisfacţia de a constata că, în timp ce își pregătește o predică sau în alte ocazii în care este nevoie de ele, fragmente care nu au mai fost de mult timp repetate, revin în mod firesc la suprafaţa memoriei.
Majoritatea creștinilor cred că ei n-ar putea atinge niciodată o asemenea performanţă, dar pastorul spune că punctul său forte nu este memoria, ci perseverenţa. Dacă începi și nu renunţi pe parcurs, rezultatele ar putea să te surprindă în cele mai plăcut mod. Dar, pentru a plonja în această călătorie în care nicio zi nu seamănă cu alta, e nevoie să știi cât de benefică se poate dovedi pentru tine și pentru ceilalţi.
De ce ar trebuie să memorăm Biblia?
Scriptura conţine porunci care ar fi greu, dacă nu imposibil de aplicat în lipsa exerciţiului memorizării, remarcă pastorul Davis: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni 3:16); „Dacă rămâneţi în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, și vi se va da” (Ioan 15: 7-8).
Meditaţia asupra Cuvântului reprezintă una dintre căile prin care Dumnezeu ne schimbă viaţa, afirmă Davis, explicând că memorarea unui pasaj conduce la aprofundarea acestuia – poate nu imediat, când ne concentrăm să-l fixăm în memoria noastră, dar cu siguranţă mai târziu, când El ne poate vorbi prin Cuvânt și atunci când nu suntem în faţa lui.
Memorarea Scripturii îmbunătăţește cele mai multe aspecte ale slujirii noastre (ne împuternicește în faţa ispitelor, ne echipează pentru încurajarea celor care trec prin situaţii dificile, ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe Autorul său).
Memorarea Scripturii îmbunătăţește cele mai multe aspecte ale slujirii noastre.
Atunci când depozităm în minte Cuvântul „care iese din gura lui Dumnezeu” (Luca 4:4), avem satisfacţia că ne-am protejat mintea cu învăţături care devin parte a gândurilor noastre și care nu ne vor putea fi vreodate luate, subliniază pastorul Chester Schurch.
Recitarea textelor biblice înainte de a adormi ar putea face „somniferele de prisos”, susţine pastorul Webb Garrison, într-un articol scris cu decenii în urmă, în vremuri în care, ce-i drept, insomnia nu luase amploarea de astăzi. Multe persoane care au încercat acest exerciţiu înainte de a adormi au declarat că alunecarea în somn se face mai ușor dacă rememorează făgăduinţe biblice, în loc să se lase pradă gândurilor despre problemele zilei.
De altfel, concluzia lui Garrison vine în urma unei experienţe foarte neplăcute, trăite în tinereţe, la întoarcerea din vacanţă. Constatând că alimentarea cu energie electrică fusese întreruptă, pastorul intenţiona să sune la furnizor, dar a observat, la flacăra slabă a lumânării, că interiorul locuinţei arăta dezolant. Perdelele erau făcute ferfeniţă, mobila fusese distrusă, hainele, chiar și cele care păreau neatinse, fuseseră ciopârţite cu foarfeca. Până și saltelele patului fuseseră tăiate. Poliţia a ajuns la concluzia că era vorba de un act de vandalism comis de adolescenţi, dar lovitura de graţie a venit de la agentul de asigurări, care l-a anunţat că poliţa de asigurare nu acoperea și situaţiile de furt sau vandalism.
Cuibărit în pat, printre cearceafurile la fel de zdrenţuite ca și nervii lui, Garrison a început să repete cu voce tare capitolele biblice pe care le memorase și, deși a fost nevoie să treacă de două-trei ori prin întregul repertoriu, în final, s-a eliberat de toată tensiunea zilei, reușind să doarmă liniștit restul nopţii.
Valorile, obiectivele și filosofia noastră de viaţă se schimbă imperceptibil, dar sigur, în urma memorării Scripturii, scrie Garrison. Oricât de important rămâne studiul Bibliei, doar „materialul memorat devine parte a unei persoane, aproape în aceeași manieră ca alimentele digerate”.
De ce să memorezi cărţi ale Bibliei, nu doar versete
Nu îţi dai seama cât de important este să transferi cât mai mult din Cuvântul scris în sertarele memoriei tale până când ajungi în situaţia în care ești deposedat de el. Arestat în 2017 de autorităţile chineze, antreprenorul creștin Josh Summers a realizat dintr-odată cât de puţin memorase din conţinutul Scripturii. Chiar dacă nu a rămas în celula unde fusese închis decât 8 ore, Summers a decis să trateze cu mai multă seriozitate problema memorării Bibliei. Și-a propus chiar să înveţe pe dinafară tot Noul Testament.
Suntem învăţaţi, încă din copilărie, să memorăm mai degrabă versete separate decât capitole ale Bibliei, însă Summers crede că există motive bune pentru a încerca să memorezi cărţi întregi. Primul dintre ele este acela că toată Scriptura este inspirată și de folos (2 Timotei 3:16), iar memorizarea pasajelor lungi sau a cărţilor arată că noi credem într-adevăr acest lucru. În al doilea rând, contextul este foarte important pentru înţelegerea unui verset sau a unui pasaj, spune Summers, care exemplifică modul în care anumite cărţi ale Bibliei (de exemplu, epistola către Romani) pot fi mai bine înţelese atunci când reţinem argumentele de bază pe care sunt construite, legăturile dintre ideile textului și concluziile finale.
În cele din urmă, memorarea unei cărţi întregi este mai eficientă și chiar mai ușoară decât memorarea aceluiași număr de versete care sunt răspândite prin mai multe cărţi ale Bibliei.
Legăturile tematice și lexicale dintre diferitele cărţi ale Bibliei devin mult mai clare atunci când încerci să reţii secţiuni biblice mari, iar fiecare carte devine mai preţioasă după ce ai investit sute de ore în ea, punctează profesorul Andy Naselli, care face câteva recomandări pentru învăţarea eficientă a pasajelor scripturistice.
Pași către memorarea Bibliei
Regularitatea este foarte importantă atunci când începem exerciţiul memorării, fiind de preferat rezervarea unui timp zilnic pentru acest scop, scrie Naselli. După ce selectăm pasajul care urmează să fie memorat în ziua respectivă, este recomandabil să ne plimbăm pentru a facilita procesul învăţării.
Profesorul povestește că memorează un text nou doar pe o bandă de alergare sau în timp ce merge pe jos și că îl învaţă suficient de bine încât să îl poată scrie ulterior fără nicio greșeală. După ce pasajul a fost memorat, îl repetă cu voce tare de zece ori (fără a socoti aici și repetările care conţin greșeli), înregistrându-se în timp ce face acest lucru, pentru a ţine evidenţa repetărilor corecte.
Atunci când dorim să memorăm o carte întreagă, Naselli ne recomandă să ne înregistrăm citind cartea respectivă și să ascultăm înregistrările înainte de a memora cartea, pe parcursul procesului de memorare și la finalul lui. Recitarea pasajelor memorate în faţa altor persoane este benefică atât pentru protagonist (îl motivează să înveţe cât mai bine), cât și pentru cei care ascultă și care pot fi încurajaţi și inspiraţi să-i urmeze exemplul.
Dacă memorezi numai un singur verset pe săptămână, ai putea avea gravată în memorie o carte a Bibliei la sfârșitului anului.
Tom Meyer, omul care știe pe de rost mai mult de 20 de cărţi ale Bibliei, spune că își petrece o oră pe zi cu procesul de memorare, ceea mai mare parte a timpului fiind destinată revizuirii și consolidării textelor deja învăţate. Metoda lui Meyer constă în împărţirea în trei a acestei ore zilnice – o parte în care spune cu voce tare textele memorate (procesarea verbală, o etapă este considerată crucială), una în care ascultă Cuvântul (procesarea auditivă – apelează fie la Biblia audio, fie propriile lui înregistrări) și alta în care scrie pasajele memorate (învăţarea tactilă).
Fiecare sesiune de memorare trebuie începută cu rugăciune. Un alt sfat destinat începătorilor se referă la alegerea pasajelor scurte, accesibile, sau a unei cărţi de mici dimensiuni (precum Iona, care are 4 capitole, sau Epistola către Tit, de numai 3 capitole). dacă memorăm chiar și numai un singur verset pe săptămână, am putea avea gravată în memorie o carte a Bibliei la sfârșitului anului, punctează Meyer.
Revizuirea materialului deja memorat reprezintă o parte esenţială a procesului de învăţare, explică autoarea creștină Susan Heck. Atunci când trecem la următorul verset dintr-un capitol, este recomandabil să trecem în revistă și versetele învăţate anterior, continuând procesul de-a lungul întregului capitol (sau al întregii cărţi). Odată ce cartea sau secţiunea respectivă este memorată, ea trebuie repetată în fiecare zi timp de 30 de zile, după care va fi nevoie de un program de recapitulare ocazională. Heck este adepta învăţării pasajelor lungi sau a cărţilor Bibliei, nu doar din propria experienţă, ci și datorită feedback-ului primit de la alte persoane care au comparat memorarea versetelor izolate cu cea a secţiunilor sau pasajelor lungi.
Singurul dușman al memorării este renunţarea.
Susan Heck a memorat deja Noul Testament și nu se oprește aici, chiar dacă are peste 60 de ani. Practică această disciplină de mai mult de 30 de ani și este convinsă că oricine poate face acest lucru, în ritmul său, chiar și la vârste la care memoria începe să ne trădeze. Sau mai ales atunci, pentru că se știe deja că sarcinile dificile și concentrarea pe învăţare de lucruri noi ne protejează de degradarea cognitivă.
Singurul dușman al memorării este renunţarea, susţine pastorul Andrew Davis, care a început să memoreze a 44-a carte a Bibliei și spune că vede tot procesul ca pe o călătorie care nu se termină niciodată. Iar în această călătorie, spune el, începi să iubești Scriptura, dar mai ales pe Autorul ei. Așa că tot ce facem nu gravitează în jurul obiectivelor, micilor victorii sau a admiraţiei pe care o stârnește performanţa noastră, ci „este vorba pur și simplu despre faptul că ai o întâlnire cu Iisus astăzi, în capitolul 9 al cărţii lui Marcu”.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
Post comments (0)